Care sunt problemele din cartierul tău?
Întâlnirile de acest gen pot dura până la 3-4 ore în funcţie de locaţie sau de timpul fiecăruia.
Delia Mihalache, unul dintre membrii activi ai comunităţii, s-a implicat în această iniţiativă pentru că „dacă nu insişti“ nu se rezolvă nimic în cartier. „Şapte ani am insistat pe cont propriu să fie curăţenie în cartier, să se rezolve problema câinilor comunitari sau cea a vecinilor gălăgioşi. Am apelat la primărie, poliţie şi firma de salubrizare, însă problemele se rezolvau doar pe termen scurt“, spune Delia. În 2009 a aflat de CeRe, a aderat la grup, iar problemele au început să se rezolve mai uşor.
Elisabeta Blaga este pensionară şi voluntar în acelaşi grup. S-a implicat ca cetăţean activ încă din 2009 din cauza nepăsării autorităţilor şi lipsei de respect faţă de oameni. Dan Sarion este inginer şi, de asemenea, voluntar în cadrul grupului de iniţiativă. Cei trei membri care s-au prezentat la întâlnirea de grup periodică sunt atât de implicaţi încât şi-au făcut un blog al comunităţii lor şi o pagină de Facebook în care îşi scriu concluziile la care au ajuns în urma întâlnirilor, dar şi discuţiile pe care le poartă cu autorităţile.
Pe ordinea de zi au stat: liniştea şi siguranta cetăţeanului, problema câinilor fără stăpân, amenajarea spaţiilor verzi, reabilitarea blocurilor, mizeria din jurul blocurilor, lipsa parcărilor, lipsa limitatoarelor de viteză pe alei, a zonelor pietonale şi a tomberoanelor. Probleme cu care se confruntă fiecare dintre noi, indiferent de zona în care locuieşte.
Grupul a ajuns la concluzia că trebuie să ia cartierul „pas cu pas, din uşă în uşă“ pentru a identifica problemele prioritare ale comunităţii. „Este posibil ca oamenii să aibă idei sau să stabilească cauzele unei probleme“, mai spun ei. Problema curăţeniei este cea mai importantă dintre toate, spun membrii grupului. Doamna Blaga întăreşte concluzia şi vine cu o idee: „Pe spaţiile verzi întâlnesc PET-uri, borcane, ambalaje. Ar trebui să existe un centru de colectare selectivă a PET-urilor contra cost“. „Până la urmă totul ţine de educaţie“, conchide grupul.
Toate aceste iniţiative sunt coordonate şi intermediate de organizatorul comunitar, al cărui scop este să-i ajute pe cetăţeni să se organizeze, să formeze un grup cetăţenesc şi să lupte pentru apărarea unor interese comune pentru comunitatea respectivă.
Cel mai mare câştig, al acestor grupuri, dincolo de răspunsurile punctuale primite, este faptul că primăria învaţă că este obligatoriu să ia deciziile împreună cu cetăţenii.
O zi din viaţa organizatorului comunitar
Iustina Neagu este organizator comunitar în cadrul CeRe. În România nu există cursuri pentru această meserie, ci a participat la o serie de traininguri predate de consultanţi americani. Ea ne povesteşte cum decurge o zi pe teren: „Este greu să-ţi stăpâneşti entuziasmul şi stăpânirea de sine timp de trei ore, în care ciocăni din uşă în uşă, sperând că după fiecare zăvor se ascunde un om care va avea măcar curiozitatea să asculte ceea ce ai de spus înainte de a-ţi trânti fără vreo urmă de regret uşa în nas.“
„Nu vă cer bani, nu sunt de la martorii lui Iehova şi nici nu încerc să vă vând furculiţe la un preţ redus.“ Aşa îşi începe Iustina discursul de fiecare dată când i se deschide câte o uşă. Umorul, relaxarea, privirea fermă şi frecvenţa cuvintelor sunt lucruri pe care trebuie să le exerseze timp de trei ore cât durează munca pe teren. După fiecare om pierdut se autoanalizează: „data viitoare vorbesc mai tare“ sau „îmi aleg cuvinte mai simple“. După ce află care sunt problemele cartierului, colectează datele de contact, mulţumeşte frumos, face o glumă şi se retrage zâmbind. Ea spune că de multe ori se simte ca un vânzător ambulant, din 1 200 de uşi la care bate se deschid doar 100. „Cetăţeanul surmenat nu mai are răbdare şi nici interes pentru implicare civică?“, se ea întreabă retoric. Apoi, încep seriile de telefoane. Ea sună toţi cetăţenii care au arătat că ar avea potenţial de lider şi care doresc să se implice şi le propune întâlniri în particular. Par încurcaţi când o fată de 20 de ani le explică ce înseamnă participare publică. „Ştiţi, eu nu vă voi rezolva problemele, ci dumneavoastră“, le spune ea. „Cum, eu mă lupt cu primarul?“, întreabă ei năuciţi. Aici, intervine ea: „Vă vom oferi sprijin, vă vom oferi resurse materiale pentru cheltuieli.“ Situaţia se echilibrează.
Meritul organizatorului
După ce au dezvoltat o strategie, cetăţenii vor demara propria campanie care luptă pentru cauza lor. Acţiunile (petiţii, scrisori, întâlniri cu reprezentanţii autorităţilor publice, evenimente media, sesiuni de responsabilizare sau proteste) depind în întregime de voinţa şi capacitatea lor de a acţiona întrucât organizatorul comunitar îşi limitează rolul la a oferi îndrumare sau sugestii de acţiune. În organizarea comunitară, deciziile sunt întotdeauna luate de către cetăţeni. În cazul în care colaborarea cu autorităţile nu funcţionează, grupul poate recurge la tactici de confruntare şi presiune pentru a-şi atinge obiectivele. Din nou, decizia asupra gradului de confruntare pe care îl iau campaniile le aparţine în totalitate.
„Cel mai dificil lucru este teama de a pierde oameni. Trebuie să-i motivăm, trebuie să fim flexibili. Motivaţiile pentru care oamenii se implică sunt diverse, printre ele se regăseşte şi durata de rezolvare a unei probleme“, mărturiseşte Iustina Neagu.
Nicoleta Chiriţă este organizator comunitar din anul 2009 şi a făcut traininguri cu americanul Chuck Mirt care predă cursuri de organizare comunitară. „Organizatorul comunitar nu este purtătorul de cuvânt al oamenilor, aşa cum se crede. El îi ajută să se mobilizeze, să-şi realizeze şi să-şi ducă la capăt planurile, să vorbească în public şi în faţa autorităţilor“, îşi descrie ea rolul.
Pentru a ajuta cetăţenii dezorientaţi, dar şi pentru a compensa lipsa de organizare a acestora din cartierele bucureştene, Centrul de Resurse pentru Participare Publică şi-a trimis pe teren organizatorii comunitari pentru a intermedia relaţia între comunitatea locală şi autorităţi.
Organizarea comunitară există peste tot în Europa. De exemplu, în Katowice (Polonia), în mai-iunie 2007, Asociaţia Bona Fides a realizat un sondaj legat de informarea, finanţarea publică şi participarea cetăţenilor în cadrul proceselor de decizie, în urma căruia a apărut un raport intitulat „The Cooperation of the City Hall of Katowice with the citizens“. Următorul pas a fost iniţierea unor acţiuni cu scopul de a face modificări în legislaţia locală, aşa cum s-a solicitat în raport. Înainte însă, s-au ales două probleme care trebuiau rezolvate la început: legislaţia privind initiaţiva cetăţenilor şi dreptul de vot în cazul alegerii consilierilor oraşului. Asociaţia a reuşit, cu paşi greoi, să schimbe legislaţia.
Ce impact are organizarea comunitară?
1. Creşte gradul de implicare a cetăţenilor în viaţa comunităţii şi în deciziile publice care îi afectează în mod direct;
2. Produce coeziune în jurul unor subiecte importante pentru oameni şi le redă acestora încrederea de a lucra împreună;
3. Formează lideri din comunitate şi creează oportunităţi pentru dezvoltarea abilităţilor acestora (abilităţi de a lucra în echipă, de a negocia, de a se exprima în public)
promovează soluţii pragmatice care vin de jos în sus, din comunitate;
4. Responsabilizează autorităţile publice şi le face mai transparente şi receptive la problemele şi dorinţele oamenilor.
În multe democraţii occidentale, lipsa participării publice în procesul politic este un motiv de îngrijorare, ceea ce duce la un deficit democratic. În Germania, principalele partide sunt în declin din cauza participării electorale scăzute de la toate nivelurile.
În Marea Britanie, participarea politică este printre cele mai grave dintre ţările dezvoltate. Problemele sunt reflectate în mai multe elemente: prezenţa la vot, apartenenţa la un partid politic, dorinţa cetăţenilor de-aş lua angajamente şi atitudinea lor faţă de politică.
