Căţăratul ca formă de terapie

Câştigă încredere în propriile forţe, dar şi în ceilalţi, socializează, îşi fac prieteni şi se dezvoltă fizic şi emoţional. Toate acestea se transformă treptat într-o dorinţă mare de a se descurca mai uşor ca adulţi. Sunt beneficiile vizibile pe care copiii şi tinerii nevăzători din Bucureşti le obţin practicând escalada.

Claudiu, în vârstă de 32 de ani, a trecut timp de trei ani prin experienţele cu care se confruntă persoanele cu dizabilități. O boală autoimună, care s-a manifestat agresiv, i-a afectat articulaţiile, l-a adus în situaţia de a nu se mai deplasa. Aşa a trebuit să renunţe la căţărat şi alte activităţi. Claudiu povesteşte că în situaţia sa a simţit izolarea, lipsa de încredere şi o percepţie denaturată despre sine şi modul ciudat în care lumea îl privea pe stradă. Oamenii din jurul lui s-au mobilizat şi au strâns bani şi sponsori pentru un tratament care a funcţionat. Oricum Claudiu, fost campion multinațional și balcanic la escaladă, îşi pierduse speranţa că se va mai putea căţăra. Deşi de-abia se ţinea pe picioare, iar medicii îi recomandaseră să stea departe de activităţile sportive, într-o zi a ajuns din nou pe panou şi a urcat un traseu întreg. Traseul l-a perceput ca pe o realizare, prima în cei trei ani.

Astfel şi-a dat seama că escalada e calea prin care copiii cu deficienţe îşi pot dezvolta abilităţile sociale şi se pot integra social şi profesional mai uşor ca adulţi. Aşa că, în 2013, Claudiu a pus bazele asociaţiei.

Copiii cu deficienţe devin sportivi performanţi

Primul lucru benefic pentru ei este dezvoltarea fizică. Încep să aibă încredere în forţele lor, să se îndrepte, să fie mai puternici, să-şi dezvolte musculatura. Din cauza deficienţelor de vedere ei îşi schimbă mersul, majoritatea se dezvoltă neuniform, sunt mai cocoşaţi, fac paşi mici, au teama de a merge şi de a explora. „La început le era teamă să încerce, să facă lucruri noi. Nu aveau încredere în forţele lor. Încet-încet au dezvoltat un mecanism prin care au prins curaj. Încrederea pe care ei o capătă de la căţărat se transmite şi o direcţionează către evoluţia lor”, spune antrenorul.

Escalada, un sport care se practică atât în interior, cât şi în natură, este tot mai răspândită în marile oraşe, iar Climb Again, prin rezultatele obţinute de copii, a contribuit la mediatizarea sportului în România.
Claudiu a intrat uşor în legătură cu beneficiarii, pentru că ştia cum să-i abordeze. Adică i-a tratat ca pe nişte oameni normali, fără deficienţe, şi a fost sincer cu ei. Acesta, spune el, este cel mai potrivit mod de a-i aduce în sală şi de a lucra cu ei.

Primii beneficiari au fost copiii cu autism, apoi cei cu deficienţe de auz şi de vedere de la şcolile speciale, dar şi cei cu dizabilităţi locomotorii de la Fundaţia Motivation şi Special Olympics. În acea perioadă, asociaţia a lansat o invitaţie celor care lucrează cu copiii cu dizabilităţi, dar şi părinţilor. De atunci vin constant 50 de sportivi.

Climb Again se lansează în ţară

În prezent însă, cifra s-a mărit şi datorită caravanei cu care asociaţia s-a plimbat în Bucureşti, Buzău şi Cluj. Climb Again a instalat timp de o lună panoul de căţărat în curtea şcolilor de nevăzători. A stat câte o săptămână în fiecare oraş. Copiii şi tinerii s-au îndrăgostit de genul acesta de mişcare şi aventură, a observat Claudiu. Iar nevăzătorii au intrat într-o lume nouă în care şi-au făcut o pasiune. „La Buzău, copiii mi-au spus că escalada este cel mai bun lucru care li s-a întâmplat până acum”, spune emoţionat el. „Ceea ce i-a atras a fost faptul că ei fac ceva natural şi le place ideea de aventură şi explorare.”

Înălţimea, echipamentul compus din sfoară şi ham, felul în care se balansează, teama de a nu şti exact ce se întâmplă la început sunt lucrurile care i-au atras. Ei explorează fiecare mâner de pe perete. Fiecare urcare e o nouă aventură, iar ei experimentează trasee grele, provocatoare, unde trebuie să fie mai concentraţi, mai creativi și să găsească drumul de a depăşi obstacolele. E ca o problemă de matematică pe care trebuie s-o rezolve.

Climb Again a vrut să vadă cât de deschisă la acest sport este comunitatea din ţară. Şi, pentru că reacţia a fost pozitivă, plănuiesc să instaleze câte un panou de căţărat în fiecare şcoală dintre cele şase şase oraşe unde există şcoli speciale şi să adune câte o echipă care să coordoneze proiectul. „Aceasta înseamnă o mobilizare serioasă şi necesară pentru că micuţii sunt la vârsta la care încă se pot face schimbări mari. Putem avea o contribuţie majoră în viaţa lor. Adolescenţii s-au dezvoltat într-un anumit fel şi cu greu îi mai poţi dezvăţa de anumite obiceiuri. Dar nu e imposibil”, crede Claudiu.

Acesta este un proiect amplu la care Claudiu şi echipa sa lucrează şi intenţionează să-l înceapă de îndată ce găsesc finanţatori. Claudiu se aşteaptă să primească susţinere financiară şi din partea comunităţilor locale din Bucureşti, Buzău, Arad, Cluj, Timişoara şi Târgu Frumos. Climb Again va face training cu fiecare comunitate în parte. La Cluj există deja o comunitate solidă de căţărători, aşa că acolo echipa este ca şi conturată.

Până în prezent, asociația a atras fonduri europene, a avut susţinere prin 2%, dar şi din sponsorizările venite de la companii private. Cu Ferratum, de exemplu, Climb Again a încheiat un parteneriat pe termen lung. Compania a finanţat proiectul caravanei şi participă cu o parte dintre finanţări pentru cantonamentul din luna iulie. „Să atragi fonduri e o muncă grea, dar noi facem lucruri extraordinare, iar pentru această cauză suntem motivaţi să mergem înainte”, spune Claudiu.

Cu cei mai talentaţi dintre copii, dar şi cu cei care îşi doresc, asociaţia face antrenamente de performanţă şi participă la concursuri. Între 14 şi 18 septembrie, doi dintre cei mai buni căţărători nevăzători, dintre care unul se caţără de doar o lună, vor merge la Campionatul Mondial de Paraclimbing de la Paris. Este primul an în care participă, iar Claudiu îşi doreşte ca ei să înveţe ceva din experienţa unui concurs internaţional, mai ales că scopul este să fie prezenţi acolo anual. Din acest motiv, pe 2 iulie, la bazinul olimpic Anatolie Grințescu din București, 19 organizații, alături de ambasadorii înotători au înotat pentru a strânge fonduri destinate diferitor cauze. Climb Again are nevoie de 16.000 de lei pentru pregătirea celor doi sportivi, iar până la jumătatea lui iulie strânseseră aproape 13.000 de lei. Suma poate creşte până la 31 iulie când încă se mai pot face donaţii pe platforma Swimathon.

Cei mai mici dintre copii sunt foarte talentaţi, iar, după doi ani şi jumătate de căţărat, au devenit sportivi în adevăratul sens al cuvântului şi participă deja la concursuri. Doi dintre ei au participat anul trecut la Campionatul Angliei la Căţărat, unde au obţinut locurile II şi IV.

Alin, Flavius şi Cosmin au 14 ani fiecare, se caţără de doi ani şi sunt cei mai talentaţi sportivi. Cosmin are o deficienţă de vedere, vede până în 20% şi este și cel mai serios, nu lipeşte de la niciun antrenament. „N-am mai văzut un căţărător atât de pasionat şi de talentat ca el. Dacă ar putea, ar veni zilnic la căţărat”, spune Claudiu. Copiii nu sunt din Bucureşti, locuiesc în internatele şcolilor speciale. Cei mai mulți au o condiţie materială precară, vin de la sate, din acest motiv, căţăratul înseamnă mult pentru ei.

Cosmin merge la campionatul naţional de juniori şi la concursuri unde participă tineri fără deficienţe. „Anul ăsta a ajuns chiar la un concurs de căţărat pentru seniori şi a ocupat locul IX, iar pentru anul următor am setat un obiectiv pentru el: să iasă campion la juniori. Cu siguranţă, va lua podiumul. Un alt obiectiv este să-l integrăm în lotul tinerilor fără deficienţe, pentru că el este mult peste nivelul adolescenților din alte ţări”, mai spune antrenorul. În doi ani va participa şi la campionatele mondiale, 16 ani fiind limita de vârstă.
Echipa de performanţă, din care face parte şi Cosmin, vine de trei ori pe săptămână la antrenamente. Toată luna iulie va fi în cantonamente la munte, la cățărat pe stâncă.
Implicare necondiţionată

În echipa Climb Again sunt deja 20 de persoane care lucrează constant cu copiii şi tinerii cu deficienţe. Acestea ajută necondiţionat şi se implică total şi cu pasiune, fără pretenţii financiare sau de altă natură. „Unii dintre ei se aşteptau să fie extenuaţi sau încărcaţi cu energie negativă după un prim contact cu copiii cu deficienţe. În schimb, au fost mişcaţi şi transformaţi de motivaţia şi pasiunea lor. După o zi de muncă, se încarcă pozitiv cu energia copiilor şi sunt mai hotărâţi să facă lucruri care contează. Încep să se gândească la faptul că viaţa este despre a lăsa ceva în urma lor şi nu de a strânge lucruri consumabile pe care să le iei cu tine. Noi lucrăm cu copiii şi participăm la schimbări. Aceste lucruri rămân şi sunt veşnice”, e de părere Claudiu.

De la începutul anului, Ana este manager de proiect şi instructor la Climb Again, dar a luat primul contact cu asociaţia în toamna lui 2015. După şapte ani de corporaţie, şi-a dat demisia, pentru că avea nevoie de o schimbare. S-a apucat de voluntariat în diferite ONG-uri, până când şi-a dat seama că îşi doreşte să lucreze într-o echipă mică ce produce schimbări în jurul ei. Şi a nimerit bine. În fiecare secundă ia parte la evoluţia copiilor, dar şi a ei. „Descopăr zilnic ce înseamnă să fiu profesor, să am răbdare şi să observ că mă descurc. Practic, şi eu fac terapie cu copiii. Acum îmi pun în valoare acele abilităţi personale pe care le inhibasem în corporaţie. Sunt într-un proces continuu de evoluţie şi adaptare”, recunoaşte Ana.

În Bucureşti, asociaţia colaborează cu o echipă de oameni hotărâţi să producă schimbare în vieţile copiilor. Printre ei se numără fotografi, arhitecţi, psihologi, manageri de proiect, avocaţi, profesori şi instructori de căţărat.

„Intenţionăm să instalăm câte un panou de căţărat în fiecare şcoală dintre cele şase oraşe unde există şcoli speciale şi să facem câte o echipă care să coordoneze proiectul. Aceasta înseamnă o mobilizare serioasă şi necesară întrucât cei mici sunt la vârsta la care încă se pot face schimbări mari.” – Claudiu Miu, preşedinte Climb Again.

Acest articol a apărut în numărul 229 din luna iulie-august al Revistei CARIERE.