Cetăţeanul care se luptă cu „n-ai ce să faci!”
Gabriela Anghel urmează să susţină poziţia grupului despre cele patru blocuri-turn şi un centru comercial care urmează să fie construite lângă Hala Ford din cartierul Floreasca. Construcţia ar afecta infrastructura şi aşa subdimensionată a cartierului. Unul dintre turnurile proiectate urmează să aibă 105 metri, cu aproape 40 de metri mai înalt decât hotelul Intercontinental. Membrii grupului de inițiativă așteptaseră în zadar de la ora 12 să intre în audienţă la Comisia de Urbanism pentru a le cere informaţii şi îndrumări legate de proiect. S-au lovit de indiferența funcționarilor și au fost plimbaţi de la un birou la altul. Au aflat abia la începutul şedinţei Consiliului General al Municipiului Bucureşti că această Comisie nu se întruneşte, fapt total netransparent în opinia lor.
Gabriela Anghel este manager de operaţiuni într-o companie mică. Din 2009, locuieşte în Floreasca, iar de anul trecut, face parte din Grupul Floreasca. Atunci a hotărât să nu mai stea cu mâinile în sân şi să ceară socoteală pentru un copac tăiat abuziv din cartier. Proprietarii clădirii de birouri din spatele blocului ei au tăiat singurul copac rămas în picioare pe terenul pe care construiseră clădirea. Era un copac mai înalt decât blocul. Gabriela a încercat să afle dacă proprietarii clădirii i-au consultat pe locatari pentru le da acordul tăierii. Răspunsul lor a fost: „Nu avem ce să facem”. Copacul a fost pus la pământ. „Mă săturasem de situaţia în care auzeam «să se facă!» sau «asta e, n-ai ce să faci!» Aşa că am căutat pe internet şi am dat peste Grupul Floreasca având câteva luni de funcţionare. Era un nucleu neorganizat de câteva persoane. Aveau multe idei şi prea puţin timp”, spune Gabriela. În perioada aceea, grupul organizase un eveniment cu strângere de semnături. Depuseseră o petiţie prin care atrăgeau atenţia asupra dispariţiei spaţiului verde din Floreasca. Gabriela a participat la eveniment şi aşa s-au cunoscut. În prezent, se întâlnesc chiar şi de câteva ori pe săptămână, în funcţie de problema pe care vor să o rezolve.
Proiectul de la Hala Ford, cunoscut în cartier şi ca „Automatica”, a intrat în atenţia Grupului la începutul lunii februarie când a aflat din presă că Planul Urbanistic Zonal, PUZ-ul, urmează să fie prelungit şi deci să înceapă construcţia. Acesta asigură corelarea dezvoltării urbanistice complexe a zonei cu prevederile Planului Urbanistic General al localităţii din care face parte. PUZ-ul, cu o valabilitate de cinci ani, a expirat pe 28 aprilie. În 2015, Grupul nu a ştiut despre acest PUZ, pentru că primăria nu comunică transparent. Când s-a aflat, Grupul a făcut petiţii, solicitări şi o campanie în care a trimis e-mailuri tuturor consilierilor, ca să nu voteze prelungirea lui. Apoi a trimis la Ministerul Mediului, Ministerul Culturii şi la Corpul de Control al Guvernului mai multe solicitări. N-a primit niciun răspuns.
Pe Calea Floreasca, la intersecţia străzilor Ceaikovski cu Eliade, se află prima fabrică Ford construită în România în anii ’30, în prezent, clădire de patrimoniu, clasa A. Proprietarii vor s-o transforme într-un centru comercial cu patru turnuri, cu locuinţe şi birouri, unde cel mai înalt turn va avea 105 metri, cu aproape 40 de metri mai mult decât Intercontinentalul. În cei şapte ani de când s-a mutat în cartier, Gabriela spune că s-au construit, la mică distanţă, în Aviaţiei, şase turnuri de birouri, iar tot traficul de acolo se varsă în cartier. Astfel, nivelul poluării a crescut, în condiţiile în care, cu câţiva ani în urmă, Gabriela respira un aer mai curat. În opinia lor, același lucru s-ar întâmpla și cu Automatica. „Construirea proiectului ar genera trafic de maşini şi poluare în cartier. Maşinile ar accesa o stradă unde nu ar încăpea decât cel mult două vehicule. Iar strada oferă accesul către unul dintre parcurile din zonă. De jur împrejurul viitoarei construcţii sunt blocuri construite în anii ’60.”
Dezbatere fără specialişti
Joi, 28 aprilie. PUZ-ul din Floreasca a fost pe ordinea de zi a şedinţei de consiliu, iar Gabriela urma să prezinte poziţia lor despre proiect. Cu o lună şi ceva înainte, Grupul Floreasca a convocat, cu ajutorul Centrului de Resurse pentru participare publică (CeRe), o dezbatere publică la care au venit câţiva consilieri. Printre ei nu era niciun specialist de mediu, urbanism sau arhitectură. Nici măcar nu cunoşteau proiectul. La aceeaşi masă, investitorul şi-a trimis avocaţii. La dezbatere erau prezenţi în jur de 30–40 de oameni din cartier. Oamenii s-au revoltat când au văzut că primăria trimite nişte persoane care nu au de-a face cu subiectul. Aşa că instituţia l-a trimis pe arhitectul-şef al Capitalei, Adrian Bold. Nici acesta nu cunoştea proiectul, dar le-a spus că tinde să le dea dreptate. Şi el locuieşte în Floreasca.
„Este o replică pe care o auzim frecvent de la autorităţi: «Te înţeleg, şi eu stau în oraşul ăsta, dar n-am ce să fac». Dar, dacă voi n-aveţi ce să faceţi, noi ce putere să avem?”, se întreabă Gabriela. Dintre cei 1.000 de membri ai Grupului, 16 participă constant la întâlnirile de lucru. Printre ei se numără profesori de ştiinţe politice, avocaţi, arhitecţi urbanişti, jurnalişti sau manageri.
Unul dintre arhitecţii Grupului a făcut o machetă-concept cu viitoarea construcţie, a imprimat-o pe un afiş care a fost lipit pe stâlpii din cartier. Oamenii trebuie să aibă o imagine clară asupra a ceea ce se va întâmpla şi să-şi exprime opinia pe site-ul primăriei. Peste 150 de mesaje au fost trimise de atunci către primărie. Grupul a strâns semnături de la cetăţenii din cartier pentru a depune o plângere prealabilă intrării în judecată împotriva PUZ-ului. Gabriela îşi aminteşte că atunci a venit un domn de vreo 80 de ani, din cartier, care a spus entuziast: „Ce să facem, învăţăm democraţia. Ne-a luat 25 de ani, dar o învăţăm şi o şi punem în practică. Nu ne lasăm”. Genul ăsta de oameni dau Grupului entuziasmul de care are nevoie pentru a continua să se lupte cu nişte autorităţi opace.
Alte voci spun că Grupul, prin acţiunile sale, se opune progresului, dar Gabriela a ajuns la concluzia că dezvoltarea imobiliară care se întâmplă acum în Bucureşti se numeşte speculă, nicidecum progres. „Noi credem că este o breşă în lege special făcută pentru privaţi. Bucureştiul este Nirvana dezvoltatorilor imobiliari”, crede cetăţeanul Gabriela Anghel. Potrivit Autorităţii de Protecţie a Mediului, proiectul Automatica respectă toate avizele pe care le cere legea urbanismului şi deci nu ar avea impact asupra mediului. Conform legii, autoritatea are abilitatea de a-i cere beneficiarului proiectului un studiu de impact al traficului şi noxelor, însă nu are puterea de a face o contraexpertiză. Gabriela a văzut studiul de impact al proiectului şi a observat că foile nu erau datate, erau contraziceri în diverse paragrafe, iar documentul părea să fi fost copiat din altă parte. Iar autoritatea se mulţumeşte cu ce primeşte de la iniţiatorul proiectului.
„Aşa că le-am propus să lucrăm împreună şi să schimbăm legea. Răspunsul a fost: «Sigur, dacă începeţi dvs. noi vă sprijinim». Părerea autorităţilor despre noi este că suntem unii care nu au ce să facă. Ne privesc cu ironie. Din punctul ăsta de vedere toate întâlnirile noastre sunt nişte eşecuri”, spune Gabriela.
Grupul Floreasca este partener prin CeRe cu un grup de iniţiativă din Elveţia. Cele două grupuri au făcut schimb de experienţă atât la Bucuresti, cât şi în Elveţia. Gabriela a aflat că acolo, genul de proiecte Automatica intră iniţial în dezbatere publică luni sau ani de zile, iar construcţia începe când toate părţile ajung la un acord. La noi, conform legii, orice proiect, înainte de a primi aprobare, se află în dezbatere publică până la 30 de zile. „De cele mai multe ori, site-urile instituţiilor nu sunt prietenoase. Anunţurile de dezbatere publică sunt puse în locuri greu de găsit pe site, nu sunt vizibile. E descurajant chiar şi pentru noi, cei care lucrăm cu calculatorul. Dar pentru un om simplu căruia îi ia două–trei ore să trimită un e-mail?”, se întreabă ea. Semnalele pe care le primeşte Grupul de la instituţii este că oamenii nu contează. „Dar lucrul ăsta, spune Gabriela, nu trebuie să rămână aşa.”
Creşte numărul cetăţenilor implicaţi
E greu să fii constant implicat când munceşti în regim de voluntariat. Sunt persoane în Grup care au joburi, familie şi copii, însă numărul membrilor activi a crescut de la trei–patru, câţi erau la început, la 16. Grupul Floreasca are pagină pe Facebook şi blog, acolo anunţă şi explică acţiunile pe care le face. A obţinut o mică „victorie de etapă” pe strada Garibaldi, 26 C. Într-un spaţiu verde foarte mic, dintre blocuri, unde sunt doar alei pietonale, urma să se construiască o clădire de două etaje. Oamenii din zonă s-au mobilizat, au cerut insistent informaţii şi întâlniri, au fost în audienţe la primărie, până când a expirat documentaţia. Acum proprietarul trebuie să refacă hârtile. Asta înseamnă că la vară şi, poate, la toamnă locuitorii zonei nu vor avea şantier. E nevoie de paşi mici pentru a câştiga bătălia cea mare.
„Lucrurile astea trebuie privite pe termen lung. Poate nu vom câştiga bătălia cu Ford sau din Garibaldi, dar câştigăm experienţă. Pe termen lung, comunitatea se sudează, oamenii încep să înţeleagă şi vor învăţa de unde să înceapă să mişte rotiţa. Ne motivează că deja vin la noi şi ne semnalează tot felul de cazuri din cartier, pe e-mail, pe blog sau pe Facebook”, spune Gabriela.
Pentru că nu e uşor să te lupţi cu giganţii, grupul lucrează pas la pas cu CeRe care îl ajută cu know-how, metodologie, cursuri despre cum să scrii o cerere de finanţare sau cum să mobilizezi comunitatea.
Schimbarea de atitudine
Oamenii sunt sceptici. „Oricum n-o să schimbăm nimic, dar încercăm. Măcar au o doză de speranţă. Eu cred că atitudinea asta sceptică vine din educaţie, după 50 de ani în care ni s-a spus să nu vorbim neîntrebaţi, în care am fost inhibaţi”, crede Gabriela. De aceea ea consideră că implicarea cetăţenească ar trebui să se predea din primii ani de şcoală, pentru că actualul sistem de educaţie inhibă tot ce poate avea mai bun o fiinţă umană.
Grupul Floreasca este membru în Reţeaua Civică Bucureşti, o iniţiativă formată din 13 grupuri civice din Capitală, lansată la început de aprilie. RCB își propune să cultive participarea cetățeanului la viața orașului, precum și responsabilizarea politicienilor și a autorității publice. Pentru Gabriela însăși este solicitant să aibă un job full-time şi să se implice câte două–trei ore pe zi activităţilor din Grup, și de aceea ar fi foarte fericită dacă ar putea schimba direcţia profesională şi şi-ar câştiga existenţa din implicarea pe care o are în calitate de cetăţean. Ea dedică activităţilor Grupului Floreasca în jur 15–20 de ore pe săptămână. Astfel că timpul liber s-a redus considerabil. Doarme mai puţin decât înainte, a redus timpul alocat anumitor tabieturi şi se distrează plimbându-se în parc cu câinele ei, un cocker. De când a aderat la Grup, a învăţat să aibă răbdare, să nu-i mai judece pe oameni după aparenţe şi să-i asculte mai atent.
Acest articol a apărut în numărul 227 al Revistei CARIERE.