Cum asamblezi puzzle-ul numit fericire?

„Omul contemporan, ancorat într-o societate complexă, aglomerată, care trăiește într-un timp accelerat, dornic de succes și progres, vrea să ardă anumite etape. Într-un fel sau altul vrea să-și ducă la bun sfârșit opera cât mai repede. Astfel, în ultimii ani s-au dezvoltat multe tehnici de self-help ce promovează un sistem de tip «shortcut». Aceasta însă, fără să fi perfecționat așa cum trebuie mai întâi unealta, adică intelectul. De aceea rezultatele, în mare parte, sunt trecătoare.”

Ce este self-managementul și cum se diferențiază de alte tehnici de self-help?

Self-managementul își are rădăcinile într-un sistem milenar, numit Vedanta. Vedanta înseamnă cunoașterea întreagă sau cunoașterea finală, „Veda” –cunoaștere și „anta” – final. Vedanta este axată, în principal, pe dezvoltarea intelectului, pe înțelegerea profundă a sistemului cognitiv. Pentru Vedanta, un mental echilibrat stă într-un intelect puternic, capabil să domine o minte emoțională, o minte ce produce la interior stres.

Coachul avertizează că în absența unui management bun al propriei persoane, nu poți avea pretenția să gestionezi nimic altceva. „Există: 1). Managerul, 2). Resursele ce trebuie manageriate (fie că este vorba despre resursele unei companii sau propria viață 3). Felul în care le manageriezi. Stresul, unul dintre factorii care ne amenință echilibrul interior, se instalează pe fondul unei inadaptări la realitate și din pricina unor așteptări nerealiste. Liviu Ardeleanu explică faptul că self-managementul este un fel de „how to relate to the world fără să îți pierzi pacea interioară”. „Deși ai o educație bună, deși ai un doctorat, deși ai atins succesul în carieră, în business, stresul nu te ocolește. Dar mare parte din stres vine din deformarea realității, din false prejudecăți care devin mecanisme psihice toxice.

Un exemplu minor: ai un job în București și ești stresat în fiecare dimineață de traficul auto. Ai un impuls de tip dislike. Că mintea este setată pe impulsuri: like sau dislike, să zicem așa. Și dai vina pe toată lumea, pe sistem, pe oricine, mai puțin pe tine. Pentru că problema de trafic este și în New York, Barcelona sau Paris. În realitate, trebuie să accepți că, atunci când ai un job într-un oraș aglomerat, în mijlocul acțiunii, trebuie să te aștepți ca traficul să fie aglomerat. Nu traficul este problema, ci așteptările false: tu vrei să fii singur pe drum. Și starea de dislike se instalează și se rostogolește pe parcursul întregii zile.

Self-managementul este despre cum să avem un management asupra vieții, despre cum să înțelegem mecanismele minore și majore care ne împiedică să fim în echilibru. Self-managementul ne ajută să avem un control holistic asupra vieții printr-un intelect puternic, ne ajută să fim productivi, focalizați și să gândim cu adevărat la rece orice situație. Dezvoltarea intelectului vine din reflexie și practică. Altfel, o viață fără un control asupra emoțiilor toxice ne face pasivi și, oricât de mult succes am atinge, fericirea este departe de noi.”

Practic, toți avem nevoie de self-management, spune Liviu Ardeleanu. „Pentru că noi cel mai adesea nu «gândim», ci suntem «gândiți» și abia rareori ne dăm seama de ceea ce ne preocupă, atât de rapid ni se perindă prin cap amintirile, ideile, proiectele, cuvintele, imaginile, statusurile, posturile, e-mailurile care, de cele mai multe ori, se încalecă sau se încrucișează cu stările noastre emoționale, cu diferite evenimente, ceea ce duce într-un final la o viață trăită incoerent, într-un dezechilibru mental permanent. Care nici nu mai este perceput ca dezechilibru, a devenit un fel de a fi. Doar stresul, stările de anxietate ori frustrarea constantă ne arată că ne confruntăm cu o problemă mai adâncă.”

Self-managementul este acea capacitate de a ne lua în control pe noi înșine și implică dezvoltarea intelectului. „Dacă trupul este vehiculul cu care străbatem distanța vieții și mintea este oglinda în care apar emoțiile noastre amestecate în gândire, atunci intelectul este cel ce trebuie să controleze acești doi poli. Este ca atunci când reușim să preluăm controlul unei ambarcațiuni care nu își mai pierde direcția la primul mare val.”

Ce face o persoană adeptă a self-managementului? Ce nu face niciodată un adept al self-managementului?

Pentru a avea un bun self-management este nevoie de o minimă artă a concentrării, a atenției. Și de parcurgerea unor etape. Este oportun să ținem seama de necesitatea unei minime practici dacă vrem cu adevărat să ajungem la self-management. „Importanța unei practici, să zicem a unei concentrări mentale, rezidă însăși în neutralitatea ei: o putem exersa fără să aderăm la nicio credință. Fie că suntem o persoană religioasă sau agnostică, fie pentru a dobândi echilibrul sau pentru a ne eficientiza activitatea sau productivitatea nu este nevoie decât de o minimă voință și de un gram de practică.

Lucrul cel mai important nu este, în fond, acela de a ne elibera de feluritele automatisme neînsemnate, ci de a fi cu adevărat conștienți de ele. Obișnuințele, în general, sunt primele aspecte care trebuie obiectivate, căci ele sunt cele care ne fac prizonieri. Nu obișnuințele în sine sunt rele, ci doar acelea ce ne îndepărtează de țelul nostru. Intelectul ne ajută să înțelegem aceste automatisme cotidiene toxice și apoi să căutăm să construim obișnuințe constructive.”

Self-managementul la serviciu

În absența unui intelect puternic, exigențele tot mai mari la care suntem supuși pentru a ne bucura de succes în activitatea noastră profesională ne fac tot mai vulnerabili la stres.
„Astăzi, observăm în organizații cum din ce în ce mai mult nivelul taskurilor, cerința de succes, au atins cote maxime, iar, odată cu acest factor, stresul a devenit aproape parte din viața angajatului, stres care ne influențează, ne colorează sau, mai bine zis, ne decolorează factorul decizional.

Observăm că în locul unei concentrări calme și active, mintea sau mentalul nostru este setat pe autonom, pe extenuant. Astfel, nevoia de a avea un intelect puternic, ca instrument fidel ce ne poate ajuta să facem față oricăror provocări, a devenit chiar imperativ necesară. Un management coerent și lucid nu poate să fie obținut decât în urma unui intelect puternic. De multe ori, deciziile cad sub influența unui anumit temperament, unui anumit moment în care nu trebuie să fim contractați, anxioși față de eventualul rezultat. „A gândi de două ori și a tăia o dată”, o vorbă din popor, reflectă exact atitudinea de self-management.

O abordare holistică

Liviu Ardeleanu spune că principiile self-managementului se pot extinde la scara întregii organizații. O astfel de filosofie, de viziune, poate fi aplicată cu succes și organizația poate atinge un potențial maxim, dacă este aoptată de sus în jos. „Se poate ca în zilele noastre acest tip de organizație să fie o utopie, însă ea ar reflecta un principiu matematic al celebrei ecuații a lui Euclid. Este vorba despre raportul între «medie» și «extrema rație». Un segment de dreaptă este împărțit în medie și extremă rație. Segmentul întreg se raportează la segmentul mai mare, precum se raportează segmentul cel mare la cel mai mic, raport numit și proporția numărului de aur. Practic, este de-ajuns ca nivelul de management și leadership să fie unul integru, și el se reflectă până la cele mai joase niveluri ale organizației.”

Cine crede însă că poate separa planul personal de cel profesional întru totul și că diversele arii ale vieții nu se intersectează niciodată se înșală. Un practician al self-managementului nu își vede viața împărțită în binoame: carieră–căsnicie, casă–birou, viață–job. O astfel de abordare este greșită, pentru că elimină construcția holistică asupra vieții. „Prin self-management se ajunge la o unitate interioară în care individul nu mai simte nevoia să separe constant diferitele aspecte din viața lui. Când ai o viziune de ansamblu, piesele de puzzle ce alcătuiesc viața ta se unesc în armonie. Nu poți avea un conflict emoțional cu soția, de exemplu, fără să nu te influențeze a doua zi la birou. La fel cum ne tratăm urgent atunci când o gripă ne cuprinde, la fel trebuie să acționăm și asupra situațiilor psihoemoționale ce ne pot dezechilibra. Dacă nu putem controla evenimentele din viața noastră ce cad sub incidența hazardului, răspunsul nostru la aceste evenimente trebuie să fie unul încărcat de luciditate și de puterea de acțiune de a aduce echilibru în viață.”

Cercetătorii de la Harvard spun că nu banii, nici faima, nici marile realizări nu ne ajută să fim fericiți. Persoanele care au dus o viață prosperă sunt cele care au prețuit relațiile cu familia, prietenii și comunitatea din care au făcut parte. O viață bună se construiește pe baza unor relații bune. Aceste relații sunt de multe ori încurcate și complicate, iar efortul de a te îngriji de ele nu e deloc neglijabil și poate dura o viață întreagă.

Ne face meditaţia mai fericiţi?
În dicţionarul Merriam Webster, „a medita” înseamnă „actul de a petrece timp în tăcerea gândurilor”. Mai corect, cuvântul a medita vine din latinescul meditatio, care vine din verbul meditari, ce înseamnă „a contempla, a gândi profund asupra a ceva, a ajunge la o concluzie”. Ceea ce seamănă cu ceea ce spune şi Vedanta. De altfel, marii gânditori greci sau romani nu erau diferiţi în înţelegerea profunzimilor umane de cei egipteni, de cei din bazinul Asiei Mici, de indieni sau de chinezi.

Vedanta te ajută să-ţi dezvolţi intelectul
Self-managementul îşi are rădăcinile într-un sistem milenar indian, numit Vedanta. Vedanta are ca rădăcină două cuvinte sanscrite: „Veda” însemnând cunoaştere şi „anta” – final. Vedanta este o filosofie practică în care accentul se pune pe capacitatea de a înţelege în esenţă orice lucru sau fenomen. Ea vine cu un ansamblu de cunoştinţe, practici şi tehnici care te ajută să-ţi dezvolţi intelectul.

Acest articol a apărut în numărul 229 al revistei CARIERE aferent lunilor iulie şi august.