Depresia are legătură mai mult cu dezechilibrele din viața noastră decât cu cele biochimice

Dacă ești anxios și depresiv, nu ești nici slab și nici nu ți-ai pierdut mințile. Nu ești o mașinărie cu o componentă stricată, ci o ființă umană cu niște nevoi care nu au fost îndeplinite.

Așa susține Johann Hari, un jurnalist care a scris o carte despre cauzele acestor boli după ce a călătorit peste zeci de mii de km în multe părți din lume. Diagnosticat în tinerețe cu depresie și anxietate, documentarea sa extinsă l-a ajutat să înțeleagă că acestea au mai puțin legătură cu dezechilibrele biochimice și mai mult cu dezechilibrele din viața noastră de zi cu zi.

Un factor declanșator important este singurătatea. Senzația că nu aparținem nicăieri și că nu ne simțim bine niciunde ne face să ne izolăm, iar acest lucru contribuie foarte mult la apariția depresiei și anxietății. Și adevărul este că umanitatea este din ce în ce mai divizată. Iar această ruptură la nivel de societate ne afectează și la nivel individual.

”Studiul singurătății” realizat de AARP din SUA corelează izolarea socială de creșterea riscului de deces prematur. Ba mai mult, specialiștii americani susțin că ne confruntăm cu o ”epidemie de singurătate” în condițiile îmbătrânirii populației și creșterii numărului persoanelor care locuiesc singure la nivel mondial. E clar că nevoia de apartenență la un grup și de incluziune este adânc impregnată în ADN-ul nostru, căci suntem – în esență – niște ființe sociale.

Prin urmare, depresia și anxietatea pot fi prevenite și tratate fix așa: cu ajutorul altora, făcând ceva împreună cu alții, fie chiar și vorbind despre lucrurile prin care treci în cadrul unui grup de sprijin, susține Johann Hari, care a observat că astfel de metode funcționează foarte bine. Dacă oamenii din jurul tău (specialiști, apropiați sau străini dintr-un grup de sprijin, de exemplu) lucrează împreună cu tine să îți depășești problemele de acest fel, rezultatele sunt mult mai bune și se mențin pe termen lung, spre deosebire de tratamentul medicamentos, care e doar un plasture pus peste o rana foarte adâncă.

Cheia este să cauți oameni care să te întrebe ”Cum te putem ajuta să depășești aceste momente din viața ta?” și nu să-ți spună ”Ești bolnav, trebuie să te tratezi”. Mai mult, nu te gândi din start că aceștia nu există. Caută pe Internet și vei fi suprins/ă.

O altă abordare văzută de Johann Hari la medicul londonez Sam Everington este ca pacienții cu depresie și anxietate să facă ceva împreună. Acolo, aceștia s-au apucat de grădinărit. Dar poate fi orice altă activitate de acest gen, care să-i aducă împreună, să socializeze, să construiască ceva.
Motivul? Noi, oamenii, avem nevoie să ne conectăm la ceva care e mai presus de noi, care ne depășește ego-ul. În acest fel ajungem să ne pese cu adevărat unii de alții. Ne face să simțim apropierea umană, conexiunea și ne dă un sens în viață. Lipsa acestora reprezintă una dintre cauzele adânci ale declanșării depresiei și anxietății, așa că tratarea acestor boli ar trebui musai să conțină și această abordare socială.

Da, e vorba de puterea comunităților. Strategia poate funcționa și online, atâta vreme cât există întâlniri periodice și offline.

 

DEPRESIA LA LOCUL DE MUNCĂ

Un factor stresor pentru mulți dintre noi este jobul. Prin urmare, cum ar rebui să arate o cultură organizațională care să prevină depresia, anxietatea și burnout-ul?

Virgil Rîcu, psiholog și terapeut, explică faptul că problemele psihologice sunt (aproape) întotdeauna legate de calitatea relațiilor cu persoanele apropiate și semnificative pentru cel în cauză (persoanele din familie, colectivul de la serviciu etc.).

Având în vedere acest lucru, el consideră că este important ca liderii să conștientizeze importanța climatului emoțional în organizațiile pe care le conduc și să adopte un set de bune practici menite să construiască un climat emoțional care să favorizeze dezvoltarea companiei și nu unul care să o sufoce.

Acest set de bune practici ar fi de dorit să ia în calcul câteva aspecte:

– Respectul contează. Enorm. Cei mai mulți angajați se simt fie deprimați, fie puternic resentimentari atunci când percep că nu sunt respectați.

– Nevoia de siguranță este o nevoie esențială a oamenilor. Și, indiferent cât de entuziast declară unii că ei vor să lucreze și să trăiască „în afara zonei de confort”, vorbele lor nu vor fi susținute de fapte. Imersiunile în afara zonei de confort vor trebui întotdeauna alternate cu „întoarceri la baza de siguranță”. Provocările nu trebuie să depășească un anumit prag și o anumită frecvență – altfel spus, e nevoie să se lucreze în zona de stres pozitiv.

– Când se urmărește implementarea unei schimbări, aceasta trebuie pregătită și comunicată cu grijă pentru a atenua anxietățile paranoide care există latent în orice om (atitudini de neîncredere, suspiciune, tendința de a interpreta intențiile managementului ca fiind ostile).

– Un alt lucru important de luat în calcul este faptul că structurile organizaționale favorizează regresiile emoționale: angajații tind să se comporte ca niște copii.

”Dacă liderii pot crea o cultură organizațională care să aprecieze și să promoveze procesele de reflecție și autoreflecție, atât angajații, cât și organizația ar avea de câștigat. Soluţia ar putea fi crearea unui soi de reflective partnership, în care angajatul ar lucra cu un psiholog (psihoterapeut) într-o manieră relaxată pentru a se detensiona emoțional, pentru a se cunoaște mai bine pe sine și a înțelege sursa conflictelor sale interne și interpersonale, pentru a explora soluții la provocările pe care jobul și viața în organizație i le ridică. Rezultatele vizate ar fi niște manageri mai calmi, mai puțin conflictuali, mai echilibrați, mai relaxați, mai disponibili, mai capabili să genereze o atmosferă pozitivă, mai înțelepți etc.”, explica psihologul într-un interviu acordat Revistei CARIERE.