Descoperirea unei viziuni moderne asupra alimentaţiei

Ne alimentăm deseori pentru a compensa lipsuri din alte domenii sau dimpotrivă uneori nu putem mânca deloc datorită vidului afectiv. Observarea propriilor comportamente alimentare ne poate ajuta să conştientizăm nevoi psihologice nesatisfăcute. Transformarea în direcția dorită nu stă în a ne controla, pentru că la un moment dat pierdem controlul, dovada constând în dificultatea de a păstra rezultatele obținute în urma curelor de slăbire. Nu trebuie să considerăm ceva greșit în felul în care ne alimentăm! Obiectivul este să realizăm ce se întămplă cu noi și să ne concentrăm pe îndeplinirea acestor nevoi.

Pe lângă foame, care este semnalul corpului pentru a fi hrănit, singurul moment în care avem într-adevăr nevoie sa măncăm, există alți 6 factori care ne determină să ne alimentăm.

1. Mâncăm din principiu atunci când

• Terminăm tot din farfurie, pentru că este “păcat” să lași ceva în farfurie.
• Nu îndrăznim să refuzăm pentru a nu displace cuiva.
• Mâncăm „rămășițele” din frigider pentru a nu le arunca.

Aceste comportamente semnifică faptul că ne lăsăm prea mult influențați atât de noțiuni de „bine” sau „rău”, cât și de foarte multe frici.

2. Mâncăm de poftă atunci când

• Mirosim sau vedem ceva apetisant
• Mâncăm ceva foarte bun și nu ne putem opri tocmai pentru că este prea bun.
• Ne place să gustăm sau să mâncăm ce este în farfuria celuilalt.

Asta spune despre noi că fericirea noastră depinde de a celorlalți și că ne umplem de mâncare în loc să ne umplem inima răspunzând adevăratelor noastre nevoi emoționale. Trăim multe sentimente de vinovăție.

3. Mâncăm din obișnuință atunci când

• Mâncăm aproape mereu la aceleași ore.
• Mâncăm în fiecare zi aceleași lucruri.
• Avem dificultăți în a încerca lucruri noi.

Semnificația acestor comportamente este faptul că ne lăsăm influențați de educația și de trecutul noastru, de ceea ce am învățat că „trebuie” să facem.

4. Mâncăm din lene atunci când

• Când suntem singuri alegem să mâncăm un fel de măncare care presupune minumul de timp și efort.
• Acceptăm să mâncăm ce a pregătit deja altcineva pentru a nu fi nevoiți să o facem noi.
• Alegem să nu mâncam decăt să fim nevoiți să preparăm.

În astfel de situații înseamnă că suntem mult mai dependenți de ceilalți decât ne place să credem și acționăm deseori în funcție de alegerile lor.

5. Mâncăm din recompensă atunci când

• Considerăm că merităm, după ce am avut o zi grea sau am finalizat o sarcină dificilă.
• Ne-am depășit limitele, fără să ne odihnim și avem impresia că mancarea ne va destinde.
• Suntem măndri de noi pentru că am finalizat o sarcină dificilă și ne permitem să sărbatorim.

Interpretarea este că cerem foarte mult de la noi înșine, de multe ori dincolo de limite, suntem naturi perfecționiste, care se consideră îndreptățite să se recompenseze doar atunci când au realizat ceva extraordinar.

6. Mâncăm de emoție atunci când

• Știm că nu ne este foame, dar ceva din interior ne împinge să o facem.
• Nu prea știm cu ușurință ce anume am vrea să măncam.
• Trăim furie, decepție etc și hotărăm să măncăm crezănd că asta ne va face să ne simțim mai bine.

Adoptăm aceste comportamente atunci cănd trăim emoții pe care nu vrem să le admitem. Încercăm să refulăm emoțiile crezănd că nu ne deranjeaza, folosim măncarea avănd impresia că suferim mai puțin.

Ce putem face pentru a ne modifica modul de a mânca

Pentru a ne apropia de nevoile noastre și a ne transforma cu adevărat alimentația, ideal este să începem prin a ne observa obiceiurile alimentare pe o perioadă mai indelungată fără a încerca să schimbăm ceva.
Notăm ora, ce anume am mâncat sau am băut (în afară de apă), situația exterioară precum și motivația. După căteva săptămăni vom ajunge să conștientizăm mult mai bine ce se întămplă cu adevărat cu noi, ce situații sunt stresante, ce anume ne lipsește cu adevărat, astfel încât să ajungem pas cu pas la a mânca doar atunci când ne este foame cu adevărat.

Din propria experiență am constatat că după o perioadă de trei săptămăni de observare a comportamentelor alimentare am avut o viziune clară și o înțelegere a momentelor în care mâncam.
Cel mai des mâncam seara, după ce avusesem o zi grea de muncă la birou și simțeam nevoia să mă recompensez și să mă destind.

Mai mâncam de obicei dulciuri în timpul zilei atunci când mă enerva cineva sau mă simțeam obligată să răspund unei cereri care mi se părea nejustificată și eram de fapt furioasă pe mine însămi că nu am putut să îmi exprim opinia.

Aceste conștientizări mă ajută acum să mă întreb înainte sa mănanc dacă îmi este foame cu adevărat sau dacă de fapt am nevoie de atenție, de recunoaștere sau pur și simplu am nevoie să iau o mică pauză.

Deseori mănânc atunci când nu îmi este foame, diferența este că nu mă mai simt vinovată.

Oricum, aplicarea acestei noi viziuni asupra alimentației mă face să mă simt bine, înțeleg ce mă nemulțumește și sunt mult mai aproape de ceea ce vreau cu adevărat. Atunci când îmi este foame caut să găsesc alimentul care să îmi facă plăcere, întrebându-mă ce vreau: rece sau cald, dulce sau sărat.
Satisfacția durează, iar kilogramele în plus se topesc încet dar sigur.

Acest articol face parte din proiectul Step into Change, prin care şase coachi şi-au propus să înveţe publicul larg instrumentele schimbării. Detalii despre următorul eveniment găseşti AICI.

Licenţiată în Psihologie la Universitatea Bucuresti, Unic Practician în România al metodei « Ascultă-ţi Corpul », Co-Fondator al Asociaţiei “Lumină şi Claritate”, Luminiţa Băltăreţu crede că fericirea stă în mâinile fiecăruia dintre noi. După o carieră de 18 ani în comerţ internaţional, timp în care a călătorit în întreaga lume, acum 11 ani a decis să înceapă o afacere pe cont propriu şi şi-a deschis un salon de înfrumuseţare. Acel moment a fost începutul căutarii de sine, ieşirea din automatismele unei vieţi aparent împlinite. Luminiţa spune că a regăsit în atelierele „Ascultă-ţi Corpul” principii şi metode din marile orientări psihoterapeutice, abordări care pot transforma realitatea în care trăim. Ea susţine că dincolo de teorie este vorba despre practicarea şi experimentarea zilnica a acestor principii, împreuna cu observarea schimbărilor ce se petrec şi încrederea că lucrurile se transformă.