Adela Bradu „Căutăm copii mai inteligenți decât telefoanele lor inteligente”
Educația STEM îmi amintește de faptul că România a avut un fel de cult pentru profilul real și aș spune chiar că profilul numit „umanist” a fost marginalizat. Chiar în anii ’90, dacă nu erai bun la matematică, algoritmul viitorului tău pierdea multe unități. Cred că aceste generații de informaticieni, care i-au adus în România pe cei mai mari reprezentanți ai tehnologiei, inclusiv Microsoft, sunt clădite pe o școală de matematică puternică.
În prezent, din multe motive care cer o analiză multifațetată, situația este diferită.Și studiile demonstrează acest lucru. În DESI, cercetarea anuală făcută de Uniunea Europeană privind digitalizarea țărilor membre, pe componenta absolvenți STEM, România, care avea o poziție bunicică în urmă cu 2-3 ani, începe să scadă simțitor.
Acest fenomen poate fi stopat numai printr-un efort comun și pe termen lung. Microsoft, pe lângă programele tradiționale în educație, a pornit în Romania „Alt Viitor”, un proiect cu o investiție de peste 1 milion de dolari, prin care dorim să aducem programarea și gândirea algoritmică la cât mai mulți copii. Am desfășurat un amplu proiect de identificare a unor ONG-uri partenere care să ne ajute să facem asta și cred că putem spune că avem patru parteneri dornici să FACĂ.
Atitudinea este foarte importantă, iar dorința de a face compensează adesea lipsurile sau precaritatea resurselor. Nu ne propunem să înlocuim școala în misiunea sa, dar vrem să contribuim acolo unde este zona noastră de competență – computer science.
„Tocmai latura umanistă nu poate fi înlocuită de mașini.”
„Dacă am folosi inteligența artificială pentru a construi parcursuri educaționale individualizate?”Adela Bradu, Communication Lead & „Alt Viitor” Project Manager
Educația românească nu e pregătită să instruiască elevii pentru meseriile viitorului. Dar asta se întâmplă pentru că educația este peste tot în lume într-o dilemă, dacă nu chiar în criză, fiindcă nimeni nu are rețeta educației de azi care să răspundă nevoilor viitoare. Nimeni nu știe exact care sunt nevoile viitorului. Cred că este important să realizăm acest lucru pentru că dacă vom scăpa de sentimentul de vinovăție și de atitudinea defensivă implicită, avem șansa de a ne alătura acestei „mișcări” mondiale care caută soluții. Spun cu toată convingerea că tocmai latura umanistă, care presupune creativitate, abilitatea asta intuitivă de a jongla cu algoritmi, de a judeca de la cauză la efect în cele mai atipice situații – acestea sunt lucrurile care nu pot fi înlocuite de mașini. Va fi foarte important ca oamenii viitorului să înțeleagă atât posbilitățile, cât și limitările tehnologiei, să preia controlul mai mult decât o facem azi, când cei mai mulți nu înțelege și nici nu prea ne interesează câte date generăm, cine le administrează și cu ce scop, de exemplu.
Citește și: Școala românească excelează în a fi o junglă. Dar e o junglă în care înveți să supraviețuiești
Experții spun că viitorul educației stă în personalizarea ei pentru elevul văzut ca individ cu nevoi, potențial și interese unice. Studiile arată că acolo unde se încearcă individualizarea educației, rezultatele sunt mult mai bune. Asta nu e ceva nou, e intuitiv. Dar dacă până acum a funcționat modelul în care profesorul livrează un conținut prestabilit unic unei clase de 30 de elevi, acum cei 30 de elevi nu mai sunt crescuți cu cheia de gât de părinți preponderent autoritari, primesc conținut adaptat intereselor individuale pe tabletele pe care le folosesc de la 3-4 ani și în general nu prea mai stau bine la capitolul atenție și răbdare. Mai ales când nu reușești să le captezi această atenție. Putem să discutăm la infinit dacă e bine sau rău că lucrurile stau așa ori să ne așezăm, să înțelegem situația și să gândim o nouă paradigmă, care nu ignoră realitățile prezentului, ci le folosește spre bine.
Va fi ușor să formăm dascăli care lucrează cu 30 de indivizi și nu cu o clasă? Va fi greu, dar nu imposibil. În management asta se întâmplă: managerul evaluează, profilează și folosește calitățile fiecărui membru al echipei astfel încât să se facă cifrele și să-și țină oamenii motivați. De ce nu am dori să fie și copiii motivați să afle, să crească?
Cât despre cum ar trebui să arate o strategie a educației care să permită societății românești să recupereze decalajul față de societățile vestice, e corect să spunem că România a făcut un pas important prin introducerea disciplinei Informatică și TIC în gimnaziu în anul școlar trecut. Aproximativ jumătate din statele americane sunt în negare, iar în Europa sunt doar câteva țări care au înțeles că așa cum e necesar să înveți măcar o limbă străină, trebuie să înțelegi și informatica. Dincolo de utilitate, căci desigur nu toți copiii vor ajunge programatori și nici nu ar fi necesar, această disciplină dezvoltă abilități pe care Forumul Economic Mondial le plasează în topul competențelor viitorului: rezolvarea unor probleme complexe, creativitatea și – poate cel mai important – gândirea critică (analitică). Cred că trebuie să punem cu adevărat elevul în centrul actului de educație. Pentru că nicăieri nu mai funcționează bine rețetele vechi, am avea șansa de a scrie o rețetă care să ne repună pe tabla de șah în educație. Pentru că prezența coloșilor tehnologiei cu hub-uri masive aici este o demonstrație a fiabilității a cel puțin două componente ale educației din trecut: matematica și limbile străine.
Citește și: STEM, SMAC și meseriile viitorului
Un tânăr căruia i s-a semnat o diplomă de absolvire ar trebui să știe să dezbată teme, să găsească soluții la probleme complexe combinând noțiuni din diferite discipline, să lucreze în echipă și să vadă avantajul în acest demers, să știe să jongleze cu concepte și contexte complexe. Și, nu în ultimul rând, să fie empatic și responsabil față de semeni. E mult adevăr în vorbele: „Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea”. E ceva ce nu cred că vor putea face cu succes algoritmii. Așa că rămânem la creativitate, gândire analitică și rezolvarea problemelor complexe. Plus o doză bună de umanitate.
Digitalizarea este obligatorie în progresul educației. Un studiu Microsoft recent arată că profesorii care utilizează tehnologia au cu 30% mai mult timp disponibil la clasă. Timp care poate fi folosit pentru a aborda elevul ca personalitate individuală. Dacă am folosi inteligența artificială pentru a construi parcursuri educaționale individualizate? Tehnologia poate deveni un aliat. Și mai sunt lucrurile simple, pe care oricine le poate face individual mâine – profesori care să genereze conținut de valoare pe care să îl împărtășească în comunitate și alți profesori care să le preia, directori de școli care să înțeleagă că investiția în câteva computere și în câteva pachete de software poate face diferența în viitorul copiilor de care au grijă. Părinți care să facă diferența între timpul petrecut pe tabletă la jocuri și timpul alocat învățării. Mi-a plăcut titlul unui articol care prefața un interviu cu Andreas Schleicher, unul dintre părinții mult invocatelor testări PISA. În traducere, ar suna astfel: „Căutăm copii mai inteligenți decât telefoanele lor inteligente”.
Acest material a fost preluat din
numărul 250 al Revistei CARIERE,
ediția de septembrie, 2018.