Sportul cu fluturasul
"Din pacate, badmintonul nu este prea cunoscut la noi. Lumea il vede ca pe un sport de plaja care nu presupune mult efort", spune Cristina Ciuca, Creative Director la Proximity. "Este un joc complex si costisitor", a mai adaugat.
Badmintonul se joaca in doi, sau in perechi de cate doi, pe un teren de marimea de 13,40 m x 5,18 m la meciurile de simplu si de 13,40 m x 6,10 m la meciurile de dublu. Terenul este despartit de o plasa la o inaltime de 1,55 m, iar jocul este asistat de un arbitru, ajutat de un judecator de serviciu si 11 arbitri de linie. Punctele se obtin cand jucatorul loveste fluturasul peste plasa si acesta cade in terenul adversarului. Daca fluturasul atinge plasa sau cade in afara terenului de joc, se pierd puncte.
Din 1992, badmintonul a fost inclus in calendarul Olimpic si este considerat "cel mai rapid sport de racheta". Aceasta inseamna ca este mai rapid decat tenisul, avand in vedere ca viteza maxima inregistrata la lovirea fluturasului a fost de 260 km/h.
Vestit in Europa, dar mai ales in Asia, in tara noastra a iesit din atentia mediei dupa perioada ceausista si a intrat intr-un con de umbra. Cristina Ciuca a inceput sa joace badminton din copilarie. La inceputul clasei a VIII-a, profesorul de sport de la liceul Tonitza, a carui eleva era, a ales-o dintre toti copiii pentru a fi membra a clubului sportiv CSS6. "Mie mi se parea ca jucam la fel ca ceilalti. M-a placut insa pentru ca eram stangace si pentru ca ma duceam in teren pana acolo unde credeam eu ca va cadea fluturasul", spune Cristina. Si de atunci, badmintonul a devenit un microb de netratat pentru cea care, in cativa ani, a castigat titlul de vicecampion balcanic si a ajuns sa se numeasca jucator veteran. Cel mai recent concurs la care a participat este cel din luna iunie a.c. din Bulgaria, organizat special pentru veterani. De acolo, a venit cu o medalie de argint obtinuta intr-un joc la dublu.
A jucat badminton de performanta in cadrul echipei nationale si a antrenat copii. Dupa ce a intrat la Facultatea de Design, nu a mai avut timp sa antreneze dar a continuat sa joace si, in special, sa participe la concursuri, chiar daca nu mai avea timp de antrenamente. Si asa, a ajuns sa aiba probleme la un umar, sa fie operata si sa fie nevoita sa intrerupa practicarea acestui sport. Dupa o pauza de sapte ani, a revenit pe teren: "Nu ma pot lasa. Joc pana imi cade mana, joc pana nu voi mai putea sa joc, chiar daca stiu ca problema cu umarul nu va putea fi rezolvata". Badmintonul este foarte solicitant pentru incheieturi, iar viteza de reactie este mai mare ca la tenis. In plus, trebuie sa dovedesti o intuitie fantastica. Articulatiile, spatele si coloana vertebrala sunt afectate, mai ales pentru ca se dezvolta musculatura opusa mainii cu care joci. "In schimb, e un sport frumos care te dezvolta ordonat si iti construieste o gandire strategica", spune Cristina Ciuca. "Eu joc cu sufletul. Pe langa talent, ca sa joci badminton trebuie sa iti doresti cu adevarat sa faci asta. Au fost mii de ore pe care le-am dedicat acestui sport", a mai adaugat. Odata, cand se intorcea la Bucuresti de la un concurs care a avut loc la Timisoara, aflata in gara, astepta sa se urce in tren. Vagonul in care avea locul rezervat iesea din limita peronului si scara era prea sus. Din cauza febrei musculare, dobandite in timpul jocului, n-a putut sa-si ridice piciorul si a ramas acolo, in gara, in urma trenului.
Visul Cristinei Ciuca, dupa ce va iesi din industria publicitatii, este de a populariza acest sport si de a-si deschide propria sala de sport unde sa-i antreneze pe copii.
Badmintonul a purtat, initial, denumirea de "Jeu volant" adica "jocul zburatorului" si isi are originea in Europa secolului al XVII-lea. Regulamentul jocului a fost adus in Europa de catre ofiterii britanici care au cunoscut in India, in jurul anului 1860, jocul ce astazi este numit "Poona". De fapt, acesta purta numele de "Oibane" si era practicat de catre aristocrati in Japonia, cu sute de ani in urma.