De la sala de spectacole la calculator. Cum au reușit actorii să reinventeze teatrul în perioada pandemiei

Foto: Spectacol Zaraza – Teatrul Toma Caragiu, Ploiești

Online-ul a reprezentat soluția de avarie a perioadei în care am fost închiși în casă și pentru teatre. Pentru unele rămâne în continuare o opțiune, pentru altele, care au găsit un spațiu exterior pentru a ține reprezentațiile, încet, încet vor începe spectacolele în aer liber.

A fost greu pentru actori, pentru managerii care au fost nevoiți să găsească o soluție pentru a-i ține aproape pe spectatorii virtuali, dar a fost greu și pentru consumatorii de teatru, din noua postură din fața ecranului calculatorului. Se pare că lucrurile își vor reveni la normal, nu se știe însă care va rămâne ponderea digitalului în viitorul acestei arte. Pentru că în teatru ai nevoie și de actori, și de spectatori, fără cele două părți piesa nu își poate duce la capăt deznodământul.

Cum a fost această perioadă pentru instituțiile de teatru, cum au reușit managerii să își țină aproape actorii și spectatorii, dar și ce planuri au pentru viitor? În ce măsură digitalul va influența pe mai departe această industrie? Despre toate am discutat cu managerul “Operei Comice pentru Copii”, soprana Felicia Filip, dar și cu managerul “Teatrului Toma Caragiu” din Ploiești, Mihaela Rus. Ambii directori au peste peste 5 ani vechime la conducerea acestor instituții.

 

1 iunie – șansa la un nou început

După trei luni în care sălile de spectacol au fost închise, noile măsuri de relaxare permit desfășurarea spectacolelor în aer liber, deci și a spectacolelor de teatru. Primul teatru bucureștean care a putut să își deschidă porțile a fost “Opera comică pentru Copii”. Instituția are spațiul necesar pentru improvizarea doua scene în curte, totul cu respectarea regulilor impuse de autorități pentru siguranța spectatorilor și a actorilor. Strategia instituției a fost una bine gândită, reprezentații au reînceput în noul cadru cu o piesă care s-a desfășurat gratuit, ca un experiment.

Instituția are chiar și o aplicație, unde pot fi accesate 30 de spectacole la un abonament cu un cost modest. Astfel că piesele difuzate online în perioada pandemiei pot fi în continuare accesate de copiii care nu reușesc să ajungă la teatru, astfel că lumea spectacolului poate fi oriunde.

Tot pe online s-a bazat și echipa “Teatrului Toma Caragiu” din Ploiești, de la finalul lui martie până în urmă cu o săptămînă. Au difuzat prin intermediul pagini de Facebook piese de teatru înregistrate în anii trecuți, iar actorii s-au mobilizat interpretând de acasă diferite momente pentru spectatorul de dincolo de ecranul calculatorului sau al telefonului.

Și aici au început reprezentații din curtea Teatrului de Animație Imaginarium sau chiar în parcurile din oraș. Aceasta pentru că piesele de teatru din repertoriul instituției permit adaptarea la spații nonconvenționale, după cum spune chiar directorul Mihaela Rus. “Mizăm toți pe o flexibilitate, atât a actorilor și tehnicienilor, a managementului, cât și a publicului. De cele mai multe ori disperarea dezvoltă creativitatea, iar într-un mediu artistic cu atât mai mult. Cred că toți avem nevoie de întoarcerea, chiar dacă lentă și treptată, la spectacolul viu, cel adevărat. Oricâte forme și formule alternative vom folosi, tot va trebui să găsim un ,,acum si aici” să se întâmple actul de creație teatrală.”

A fost o perioadă grea, dar încet, încet aceste instituții își vor reveni. Chiar dacă sunt finanțate în mare parte din bani publici, au și venituri proprii, iar managerii trebuie să știe cum să drămuiască fiecarte ban. Pentru că vorbim despre angajați care nu au intrat în șomaj tehnic, de actori care chiar dacă au fost departe de spectator nu și-au uitat menirea și au repetat zilnic. Iar managerii încearcă și acum să aducă teatrul lângă spectatori.

Teatrul online – o variantă care vine în completarea teatrului clasic

Cu toate că se pot organiza piese de teatru în aer liber, rămâne în continuare o variantă și difuzarea online pentru unele instituții. Pentru că într-o lume a vitezei, unde clientul – spectator este și el în pas cu tehnologia, teatrele ar putea miza pe “foamea de digital” pentru a câștiga mai mulți spectatori. Un lucru este cert, însă. Digitalul nu poate înlocui relația actor-spectator dintr-o sala de teatru, dar poate să îi țină aproape pe cei care fie nu au timp, fie nu au mai găsit bilete, mai ales acum când trebuie respectate cu strictețe regulile de distanțare. Este și opinia sopranei Felicia Filip:“Varianta online constituie deja un segment existent în cultură, ce nu trebuie neglijat. Actuala criză a făcut ca internetul să devină principala sursă la care oamenii, izolați în casele lor, să aibă acces rapid și ușor, inclusiv pentru hrana spirituală a fiecăruia, adică la cultură. Însă, arta are nevoie de contactul direct pentru a se săvârși, necesită prezența fizică a oamenilor și energia acestora”.

Ce s-a întâmplat la Opera Comică pentru Copii ar putea fi luat ca exemplu și de alte instituții, online-ul a fost valorificat în perioada stării de urgență și a adus un număr impresionant de minute de vizualizare a producțiilor prin intermediul unei aplicații, peste 850.000, potrivit directorului teatrului. “Varianta online este o completare a activității de bază, cea desfășurată în prezența publicului. În plus, tot online se realizează și promovarea, vitală în zilele noastre. Astfel, se produce fenomenul invers. Publicului atât de numeros care vine în sala de spectacol, de concerte sau vizitează sălile muzeelor sau bibliotecilor, îi întoarcem vizita poposind în casa lui. Desigur, nu este același tip de comunicare precum emoția stârnită de contactul live, de a fi prezent la momentul săvârșirii actului artistic. Este însă o modalitate de informare și păstrare a legăturii public-artist.”

Însă veniturile din aceste accesări nu ar putea fi o certitudine pe care un manager să se poată baza pe viitor. “Nu se poate vorbi nici măcar pe departe ca online-ul să fie „salvarea instituțiilor de cultură” și nici nu este o încercare de justificare a plății salariilor angajaților. Ne aflăm într-un moment inedit, desigur nedorit, în care s-au abordat diverse soluții pentru continuarea activității culturale, atât de necesară societății din toate timpurile.”

Pentru actorii Teatrului Toma Caragiu din Ploiești online-ul a reprezentat o soluție de avarie pentru a menține legătura cu spectatorii, într-o perioada incertă. Directorul teatrului ne-a povestit cum au trăi această perioadă actorii: “S-a născut teama că dintr-odată nu mai ai ce, nu mai ai cui, nu mai ai unde și atunci aproape toți ne-am refugiat în a experimenta formate online pentru a păstra contactul cu publicul. Am făcut-o pentru artă, pentru vocație în sine.”

Au încercat astfel să păstreze relația cu publicul prin intermediul online-ului, adică să aibă câte o întâlnire online cu publicul în fiecare zi. Însă mediul online a fost perceput ca o metodă de supraviețuire, un substitut al spectacolului live, căci, spune directorul Teatrului Toma Caragiu, online-ul nu trebuie să fie un substitut pe termen lung. “Această perioadă ne-a pus la lucru imaginația și inventiviatea, dincolo de faptul că s-a creat o altfel de alianță între teatre, între actori și public. Fiecare a înțeles și a empatizat cu starea și situația celuilalt și s-a creat o solidaritate tacită”. Aici, în scurt timp, o dată cu reluarea cât de cât a actului artistic, se va renunța la difuzările online.

Actorii teatrelor – între actul artistic reinventat și siguranța financiară

Ca în toate domeniile, se pare că pandemia a însemnat mai multă muncă și în acest domeniu. Managerii, actorii și toti ceilalți angajați ai teatrelor au fost nevoiți să contribuie cu toții la găsirea unei soluții pentru a se adapta noilor canale de difuzare a actului artistic. Felicia Filip a vorbit despre cum s-a adaptat echipa pe care o conduce la noile condiții de muncă: “Opera Comică pentru Copii s-a adaptat rapid și întreaga echipă s-a activat. Am realizat conținut pentru aplicație, am cântat, povestit și dansat pentru cei mici. Practic, nu ne-am oprit din treabă, respectând toate normele impuse de situația de criză. Aș putea spune chiar că în această perioadă s-a muncit mai mult, fiind un produs nou și destul de impredictibil. Dar lucrurile au continuat să curgă și să putem menține legătura cu publicul nostru atât de drag.”

Strategia acestei instituții care duce teatrul mai departe de scena, mai departe de sala de teatru, a fost un plus care a făcut ca revenirea la o o oarecare normalitate să se întâmple mai repede.

Și actorii Teatrului Toma Caragiu din Ploiești au repetat în această perioadă, unii chiar au încercat prin diferite reprezentații să îi mențină pe spectatori alături, dar în online. “Am rămas în activitate, chiar dacă fără public, și am putut să ne continuăm repetițiile spectacolelor pe care le aveam în lucru la începutul lunii martie, și, mai mult de atât, am început repetițiile pentru două noi spectacole. Între timp se recită, se monologhează, se cântă, se dansează, se lucrează cu sinele, se antrenează se creează pentru public”.

Mihaela Rus recunoaște că cele trei luni, de la închiderea teatrului pentru spectator, au fost cele mai cumplite din cei 5 ani de când conduce teatrul din Ploiești. Iar greutatea a venit din incertitudine.

Pierderi de milioane de euro în industria teatrului din Marea Britanie

În Marea Britanie, acolo unde teatrul este la el acasă, lucrurile sunt încă incerte, cel mai devreme pe 4 iulie ar putea să se joace din nou spectacolele. Și acolo teatrele au încercat să transmită prin intermediul internetului mai multe reprezentații. Un articol al celor de la CNN Style din 20 mai, care are în titlu o întrebarea retorică dacă “Spectacolele online pot salva industria teatrului?”, prezintă strategia unui teatru din Oxford. Acesta a difuzat prin intermediul platformei ZOOM, piesa de teatru “Furtuna” de Shakespeare, în aprilie și mai, la un cost de 20 de lire, iar doritorii nu au întârzit să apară. Există, în ciuda restricțiilor din cauza pandemiei, poftă de teatru, dorință de ceva nou, iar online-ul ar putea, spun oamenii de teatru din Marea Britanie, să fie o soluție, pentru că aici situația este dramatică. Teatrele se luptă pentru supraviețuire, pentru că au pierderi uriașe. Se pare că industria artelor spectacolului din Marea Britanie ar înregistra pierderi de 5,4 miliarde de lire, puțin peste 6 miliarde de euro. La noi, nu se cunosc încă pierderile.

Directorii de teatru de acolo vorbesc și de posbilitatea ca online-ul să facă spectacolele mai accesibile, din punct de vedere geografic, dacă ținem cont că mai toate teatrele sunt în aglomerări urbane, astfel cu soluții mai iftine, spectacolele ar putea ajunge oriunde. De partea cealaltă, actori sunt și ei îngrijorăți, fără reprezentații sunt ținuți pe tușă, și nu știu ce le rezervă viitorul. Toată lumea se întreabă cum va fi reconstruită industria teatrului, care în Marea Britanie, înainte de pandemie, strângea mai mulți bani din vânzarea biletelor decât meciurile de fotbal.

Sursa foto: Facebook