Alexandru Mâzgăreanu, liderul care a reașezat Nottara pe harta marilor scene ale teatrului românesc

A pășit în lumea teatrului într-o perioadă în care arta se zbătea să rupă convențiile. În plină tranziție între vechi și nou, între dileme sociale și culturale, generația lui își dorea cu ardoare să aducă o viziune proaspătă, inovatoare în fața publicului. Provocările însă nu erau simple. Tinerii artiști își găseau cu greu locul în acea lume în care teatrul – și nu doar el – își căuta o cale proprie pentru a se redefini.

Talent, determinare, energie creativă și, de ce nu, noroc, păreau totuși că s-au împletit perfect pentru el, tânărul regizor Alexandru Mâzgăreanu.

Alexandru Mâzgăreanu, directorul Teatrului Nottara
Foto credit: Andrei Gândac

Și acesta a fost doar începutul, anii care au urmat i-au adus noi premii, nominalizări și distincții, consolidându-i locul în peisajul teatral românesc.

Astăzi, la 38 de ani, este considerat de critici unul dintre cei mai creative și curajoși regizori, fiind apreciat pentru îndrăzneala și profunzimea propunerilor sale scenice, care nu încetează să surprindă și să provoace spectatorii.

Curajul de a fi diferit

În rețeta succesului, curajul în teatru este adesea privit ca un ingredient de bază. Pentru un regizor, fiecare decizie artistică presupune curaj și, implicit, o formă de risc. Doar un regizor îndrăzneț nu se teme să aleagă drumul mai puțin bătut și să își asume riscul.

Pentru Alexandru Mâzgăreanu, curajul în teatru este însă strâns legat de curajul pe care orice artist trebuie să îl aibă, indiferent de forma de artă pe care o practică. „Curajul de a fi el însuși, de a fi liber”, de a nu se lăsa influențat de factorii externi, fie că vorbim despre succes sau despre lipsa acestuia. „Riscul asumat în combinația aceasta este o formă de evoluție”.

Riscul presupune să ieși din zona ta de confort, explică el, să încerci ceva nou și să îți asumi că este posibil să nu îți iasă: „Eu cred că această nevoie de a «risca» este una intrinsecă pentru orice artist, atâta timp cât talentul este încă viu. Talentul este într-o evoluție continuă, iar evoluția este un proces complex, cu împliniri, frustrări, anxietate, bucurie, cu urcușuri și coborâșuri”.

Doza de risc

De-a lungul carierei sale, Alexandru Mâzgăreanu a riscat mult și des, dar, recunoaște, nu a regretat niciodată. Nici când a abordat texte clasice într-o manieră diferită și provocatoare, nici când a încercat să exploreze un tip nou de convenție sau o estetică diferită.

„A fost poate mai greu și uneori am avut de suferit pe termen scurt, dar am avut mereu de câștigat din punct de vedere artistic pe termen lung”. Când a avut nevoie de o doză mare de curaj? Doar câteva exemple.

Atunci când, la Teatrul Nottara, a distribuit un actor de 30 de ani în rolul lui Jupân Dumitrache și unul de 60 de ani în rolul lui Rică Venturiano. Însă, prin această alegere, a reușit să pună într-o lumină nouă atât personajele, cât și piesa lui Caragiale. Atunci când a montat Doi tineri din Verona de William Shakespeare la Teatrul de Stat din Constanța, iar călătoria celor doi protagoniști în loc să urmeze traseul clasic, din Verona în Milano, a proiectat-o într-un oraș Verona din universul fantastic al culturii japoneze.

La fel s-a întâmplat și când a realizat versiunea fără text a piesei Steaua fără nume de Mihail Sebastian la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. „A fost o experiență artistică complicată și riscantă, dar rezultatul a fost unul inedit”.

Liniște în culise

În 2022, după o perioadă de criză profundă, marcată de mediocritate artistică și financiară, de acuzații grave la adresa managerului, imaginea Teatrului Nottara era destul de știrbită. Piesa „Liniște în culise” a fost scânteia care a aprins o revoltă a actorilor, care a generat la rându-i o amplă acțiune de control administrativ și un val de schimbări.

În urma acestei urgențe, Alexandru Mâzgăreanu a fost numit director. Și acela a fost un moment care a necesitat mult curaj, la pachet cu doza aferentă de risc. De ce a acceptat această provocare?

„Am acceptat pentru că am considerat că îmi pot folosi experiența în beneficiul acestei instituții. Lucrasem în multe teatre din București și din țară, am putut experimenta pe pielea mea ce însemna management performant și, uneori, mai puțin performant. Înțelesesem de ce în unele locuri lucrurile funcționau. La momentul respectiv, totul s-a întâmplat foarte rapid și a trebuit să mă mobilizez într-un timp foarte scurt. Mi-am dorit ca Teatrul Nottara să redevină un punct de referință în cultura bucureșteană și în teatrul românesc”, își amintește Mâzgăreanu.

Mult zgomot în sală

Astăzi, la mai puțin de 3 ani de când și-a asumat provocarea, există mult zgomot și forfotă în Teatrul Nottara. Și în foaier, și în culise. Spectacolele se joacă cu casa închisă. Ce cheie a redeschis ușa teatrului? Răspunsul e simplu: leadershipul.

„Din păcate, înainte de venirea mea se lansaseră tot felul de zvonuri că teatrele vor fi desființate și că noua conducere va face prăpăd. Erau niște răutăți menite să descurajeze pe oricine ar fi venit ca manager și care, chiar dacă nu aveau cum să fie reale, din păcate, creaseră un val de îngrijorare, nu neapărat în rândul actorilor. Aspectul acesta a fost lămurit rapid, mai ales că, eu fiind angajat acolo, lumea mă știa. De atunci am încercat să am cu întreg colectivul o relație bazată pe bun simț și respect”, a punctat Mâzgăreanu.

Ziua în care s-a aflat oficial că a fost numit manager este încă vie în amintirile sale. Nu e de uitat valul puternic de energie pozitivă cu care i-au răspuns oamenii teatrului! Felicitările și entuziasmul celor din jur i-au oferit încredere și un impuls enorm. Mulți s-au oferit să ajute, să contribuie la transformare. Din această susținere și-a luat forța să reașeze Teatrul Nottara acolo unde îi este locul pe harta culturală a capitalei, să reconstruiască relația de încredere între management și actori, dar și legătura între public și teatru.

Cât din îndrăzneala de regizor crede că s-a reflectat în abordarea ca manager? „Nu știu să vă spun. Sunt mult mai precaut, deoarece responsabilitatea este mare și nu este vorba despre mine, ci despre instituția pe care o reprezint”.

Reper în istorie și un nou început

Ca director, una dintre primele măsuri luate a fost reamenajarea zonelor tranzitate de spectatori. Foaierele au fost renovate, iar acest lucru a permis organizarea expoziției „Origini/Repere – o călătorie în istoria Teatrului Nottara”, o privire detaliată asupra perioadei 1942-1983, ce punctează momente cheie, precum construcția teatrului, schimbările de regim și directoratul lui Horia Lovinescu, al cărui mandat rămâne un model de excelență pentru Nottara.

A reintrodus exigența în toate activitățile teatrului, inclusiv în repertoriu. A apropiat publicul prin tururi ghidate, oferind acces în culise și în cabinele actorilor, iar prin participarea la „Noaptea muzeelor” a adus un număr record de vizitatori. Renovarea cabinelor actorilor a fost o altă prioritate, lucrările fiind finalizate în 2023.

Viziunea pentru viitor

Pentru viitor, de primă urgență spune că sunt investițiile în scenotehnică, „deoarece ne confruntăm cu probleme în această zonă”.

Un alt obiectiv important este atragerea unor artiști de prestigiu, cu carieră solidă atât în țară, cât și în străinătate, „sunt în discuții și sper ca, pe viitor, să existe și un buget care să permită aceste colaborări”.

Continuarea proiectelor de cercetare teatrală, promovarea dramaturgiei contemporane românești și crearea unui cadru favorabil pentru dezvoltarea dramaturgilor români sunt alte puncte esențiale din programul său de management.

Dar, cel mai important, este ca, pe termen lung, Teatrul Nottara să intre într-un circuit european, prin realizarea unor proiecte comune cu instituții similare din alte țări și participarea la festivaluri internaționale, care să-i crească vizibilitatea și să-i consolideze prestigiul.

„Mai sunt încă foarte multe de făcut. Unele aspecte nu țin de mine direct, ci de bugetul pe care îl avem. În ceea ce mă privește, încerc să îmi fac treaba cât pot de bine, cu aceeași dedicație și pasiune cu care îmi practic meseria. Toate proiectele îmi sunt dragi și mă bucur când văd că producțiile pe care le girez în calitate de producător sunt jucate cu plăcere de către actori, apreciate de public și de critica de specialitate, că sunt recompensate cu nominalizări sau premii și participări la festivaluri”.

Când leadershipul face diferența

„În 2022, Nottara era un teatru mai puțin frecventat față de alte teatre, din cauza mai multor factori. Încă din primele zile am cerut o situație a gradului de ocupare a sălilor (bilete vândute) pentru anii 2018 și 2019 (2020, 2021 și 2022 nu erau relevanți din cauza pandemiei și restricțiilor). Și, cu toate că în rapoartele de activitate apărea un grad de ocupare de peste 70 la sută, realitatea arăta puțin diferit, deoarece acel procent includea și spectatorii neplătitori (invitații). În realitate, gradul de ocupare cu spectatori plătitori în 2019, de exemplu, era de 36% la Sala Horia Lovinescu și 59% la Sala George Constantin. Asta confirma una din nemulțumirile actorilor care erau dezamăgiți de numărul mic de spectatori la multe dintre spectacole. Când dai invitații, nu știi exact câți oameni vei avea în sală. Așadar, am simțit nevoia de a începe printr-o apropiere față de public, de a construi încetul cu încetul un dialog, o comunitate – să-i spunem – de prieteni ai Teatrului Nottara. În prezent există și un grup pe Facebook cu acest nume, unde încercăm să ne ținem spectatorii aproape. În ceea ce privește repertoriul, pentru că și aici erau probleme și nemulțumiri, la Sala Horia Lovinescu, am mers pe texte clasice sau dramatizări după romane importante din literatura clasică și contemporană, iar la Sala George Constantin am mers, în principiu, pe dramaturgie contemporană, pe diferite tematici care am considerat că sunt de interes atât pentru artiști cât și pentru public. Am invitat artiști importanți care abordează estetici moderne, inovatoare și care pot să îi provoace pe actori. Încetul cu încetul lucrurile s-au mai schimbat. Avem actori și producții nominalizate la Gala Premiilor UNITER. Publicul s-a diversificat și a devenit mai numeros. În anul 2024 am avut un grad de ocupare (spectatori plătitori) de 88% la Sala Horia Lovinescu și de 91% la Sala George Constantin, un total de 54.211 bilete vândute.”

În spatele cuvintelor. Ce-l inspiră pe regizorul Mâzgăreanu?

Dă viață cuvintelor și le transformă în spectacol, în experiență vie pentru spectatori. Dar cum alege aceste cuvinte? Ce trebuie să transmită un text pentru a-i aprinde imaginația și a-l convinge că merită adus pe scenă?

„Sunt multe lucruri care mă pot atrage la un text, de la subiect și temele pe care le abordează, la un anumit soi de sensibilitate sau la tipul de convenție. Dar dincolo de toate acestea, mai există un aspect foarte important, și anume, necunoscutul. Teatrul nu este doar profesia mea, este și o formă de cunoaștere, și prin fiecare poveste pe care o transpun în imagini, prin personajele sale și temele pe care le pune în discuție, încerc să descopăr și să înțeleg lumea din jurul meu. Astfel, un element important în alegerea unui text este ca acesta să conțină ceva ce nu cunosc. Ceva care să îmi stârnească curiozitatea, să mă intrige, să mă determine să intru în acea poveste și să descopăr ceea ce se află în spatele cuvintelor”.

REALITATE sau MIT?

Se spune adesea că, pentru a rezista într-o funcție publică, trebuie să faci compromisuri. Dar cum reușește un lider în sectorul public să rămână fidel propriilor valori, să își păstreze integritatea personală și să-și îndeplinească responsabilitatea față de comunitate, în ciuda provocărilor care vin odată cu acest rol? Ce stereotipuri are de demontat un lider în sectorul public și cum construiește imaginea instituției pe care o conduce? Regizorul Alexandru Mâzgăreanu spune că…

1. Compromisuri vs valorile unui lider în sectorul public Nu mă interesează să „rezist” în această funcție cu orice preț, ci doar cât timp sunt util și pot să contribui la dezvoltarea instituției. Sunt foarte împăcat cu ideea că este ceva temporar, chiar dacă vorbim de o perioadă mai scurtă sau mai lungă. Singurul compromis pe care l-am făcut a fost că am avut mai puțin timp pentru mine.

2. Un spectacol de teatru de calitate nu poate fi realizat fără un buget mare Este o discuție nuanțată. În mod clar, un spectacol de calitate nu depinde neapărat de buget, ci de textul ales, de conceptul regizorului și de jocul actorilor. În același timp, dacă vrem ca producțiile să se ridice la nivelul celor europene, dacă ne dorim ca teatrul să evolueze din toate punctele de vedere, atunci e nevoie de bugete mai mari. Pe termen scurt ne mai descurcăm, dar pe termen lung bugetele mici duc la stagnare.

3. Teatrul este doar pentru o elită restrânsă, nu pentru mase Un spectacol bun are mai multe niveluri de receptare și se adresează mai multor categorii de public. Eu cred într-un teatru care încearcă să cizeleze gustul publicului și care se adresează unui număr cât mai mare de spectatori.

4. Teatrul nu poate supraviețui fără sprijinul statului Teatrul, așa cum este el în România, nu poate supraviețui fără sprijinul statului. România este o țară săracă și așa cum sănătatea și educația sunt subvenționate, la fel este și cultura. Cultura, mai precis teatrul în cazul nostru, este o completare a actului educațional, la alt nivel, bineînțeles, și, așa cum spuneam și mai sus, are rolul de a educa și a cizela gustul publicului. Biletele sunt accesibile tocmai pentru a avea cât mai multe categorii de public în sală. O instituție ca Teatrul Nottara, cu două săli, cu un număr de aproximativ 40 de spectacole în repertoriu, cu aproximativ 35 de reprezentații pe lună, deci un teatru cu o activitate complexă, dacă ar rămâne fără subvenție ar trebui să mărească prețul biletelor la o medie de câteva sute de lei per bilet. În acest caz, nu știu cine și-ar mai permite să vină la teatru.

CITEȘTE ȘI: Luis Ovidiu Popa, liderul din spatele tezaurului Antipa

Foto articol: „E adevărat, e adevărat, e adevărat” de Breach Theatre / Teatrul Act 2022. Regia: Alexandru Mâzgăreanu