Cap sau pajură? Leadershipul ca monedă cu două fețe
Am întrebat câțiva oameni în jurul meu care sunt cuvintele pe care le asociază cu leadershipul. Ceea ce am primit sună astfel: viziune, inspirație, virtute, comunicare, echipă, cultură organizațională, performanță, empatie, preocupare față de oameni, dezvoltare, umanism, competență, cunoaștere de sine, încredere, curaj, determinare. Am remarcat că toate sunt elemente pozitive.
LIDERUL ESTE CA UN GHID MONTAN
Eu aș adăuga o figură de stil – liderul este ca un ghid montan. În urmă cu ceva ani, am trecut printr-un training de ghizi montani. Examenul cel mai greu a fost să mergem în masivul Piatra Craiului când era încă zăpadă multă, dar și viscol. A trebuit să mergem pe lanțuri, să respectăm întocmai ceea ce ne spunea ghidul și instructorul nostru. Când am ajuns la cabană, după 12 ore pe munte, eram extenuați, dar fericiți, mândri de noi. Ne simțeam învingători, ne depășiserăm niște limite. Misiunea ghidului montan este să ducă oamenii undeva, să îi susțină ca să ajungă sus – vii și nevătămați.
Similar, liderul duce oamenii dintr-un punct în altul și ating împreună niște culmi; pot fi obosiți uneori, dar pe măsură ce parcurg traseul, devin mai buni, mai experimentați. Evoluează. Vorbeam recent cu un client despre un șef pe care l-a avut mai mulți ani; spunea că l-a apreciat foarte mult, însă și-a dat seama că, în dorința lui de a-i proteja pe oameni, liderul acela i-a handicapat. Au avut rezultate bune în firma respectivă, însă ei, ca indivizi, ca profesioniști, nu au crescut suficient raportat la alții, din alte companii. Este ca și cum o rândunică are grijă de puii ei, îi hrănește, dar nu îi învață să zboare suficient de sus, de teamă să nu cadă. Aceste două exemple surprind aspecte importante ale leadershipului.
Cum această ediție este despre bunătate ca valoare în leadership, m-am gândit să aduc la suprafață și alte aspecte. De exemplu, o prietenă îmi împărtășea un pont de gătit: ca să accentuezi gustul dulce al prăjiturilor, atunci când le prepari trebuie să pui un praf de sare. Acesta este secretul deliciosului caramel salé. Ce scriu eu aici va presăra un praf de sare peste conceptul acestei teme – „Bunătatea ca valoare umană și felul în care aceasta schimbă lumea în prag de criză – economică, financiară și spirituală”.
LEADERSHIPUL CA SAREA ÎN BUCATE
Noțiunea de leadership este viciată, de multe ori, de omul care ocupă poziția de leadership. Nu am dubii că acei oameni care ajung în acele poziții au niște merite, au avut niște rezultate excepționale, au dat dovadă de abilități enumerate anterior sau măcar de o parte din ele, la un moment dat. Fiecare dintre noi are însă partea sa de lumină și partea sa de umbră.
Când mergem la serviciu, mergem cu tot ce suntem noi. Cei cu care lucrăm ne văd vulnerabilitățile, ne văd umbrele, oricât de mult am încerca noi să le ascundem. Mai bine zis, cu cât încercăm mai mult să ascundem partea noastră întunecată, cu atât ea va ieși mai cu putere la suprafață.
FAȚA ÎNTUNECATĂ A LIDERILOR
Și leadershipul este o monedă cu două fețe, iar fața întunecată a liderului este mai puțin abordată. Cu toate acestea, dacă privim în jur, o vedem adesea sau chiar ne confruntăm cu ea. Să ne uităm puțin la spațiul public: lideri mari ai lumii sunt departe de a fi exemple de urmat ori de prezentat în cărțile sau cursurile despre leadership. Oameni corupți, incapabili să-și numească și să-și explice sentimentele, impostori, „lideri” de carton, nevrotici, obsedați de control, paranoici, narcisiști și alte tipologii la limita patologicului se găsesc la conducerea țărilor, a organizațiilor și în jurul celor din vârf.
Lordul Acton spunea: „Puterea corupe, puterea absolută corupe în mod absolut!”, și parcă acum este mai valabil ca oricând. Am lucrat acum mai mulți ani într-o organizație unde unul dintre noi a fost numit șeful nostru. Din acel moment, atitudinea lui s-a schimbat dramatic. Parcă niciodată nu mâncaserăm împreună, nu lucraserăm împreună în diverse proiecte, nu ne bucuraserăm și nu ne supăraserăm împreună. Am văzut o altă față a omului. Așa cum spuneam mai sus, toți avem lumini și umbre.
Când suntem în poziție de conducere, însă, avem putere asupra altora. Atunci e bine să ne asigurăm că ne îngrijim de vulnerabilitățile noastre, că lucrăm cu ele, astfel încât să nu devină ca niște balauri care să ne saboteze. Este esențial să ne înconjurăm de oameni care să ne spună adevărul, să avem, asemenea regilor de demult, un nebun care să ne pună oglinda în față. Metaforic vorbind, e bine să avem un spirit de copil, care să ne spună când hainele împăratului, cele pe care alții le laudă, sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârșire.
CELE MAI FRECVENTE TEMERI ALE LIDERULUI
„Esența oricărei drame este lupta individului de a reuși”, mi-a spus o altă prietenă recent, citându-l pe Aristotel. Această afirmație reflectă foarte bine eforturile pe care le facem atunci când ajungem în poziții de putere, pentru a ne menține acolo, pentru a demonstra.
În poziție de conducere, un lider se poate confrunta cu diverse temeri, dintre care aș menționa:
- singurătatea – se vorbește mult despre asta și nu este deloc de ignorat;
- pierderea puterii – odată ajuns într-o poziție de putere, teama că ar putea să nu mai fie acolo, să piardă ce a construit, se poate infiltra ușor în mintea liderului;
- teama de invidie – pozițiile de putere mare vin cu multe beneficii; acestea pot crea invidie, nemulțumire și alte sentimente negative celor care, până mai ieri, erau apropiați, prieteni ai liderului;
- teama de succes – oricât de surprinzător ar părea, uneori ne e teamă că am putea avea un succes mai mare decât ne-am închipuit, decât ne-am impregnat ca potențial în copilărie; de aici pot apărea unele comportamente autodistructive;
- teama de viitor – când atingem ceva ce ne-am dorit mult timp, ne pierdem acel ceva la care să visăm, să aspirăm; am atins scopul, obiectul dorinței, și nu ne proiectăm un altul.
Problemele acestea pot duce la comportamente disfuncționale în organizații, dintre care aș enumera: lipsa empatiei, lipsa de remușcări, de vinovăție, de rușine; manipularea; minciuna patologică; grandomania; impulsivitatea; instalarea rapidă a plictisului și nevoia permanentă de stimuli; lipsa de responsabilitate; agresivitatea.
Am văzut toți măcar unul dintre aceste comportamente în organizații. Sunt însă comportamente care pot apărea la toate nivelurile în organizație și nu sunt caracteristice doar pentru cineva care a ajuns în poziția de lider.
Liderul este însă mereu cu reflectoarele asupra sa. Ceilalți sunt atenți la ce face, ce spune, cum spune, pe ce ton, ce expresie are, ce stare. Stările nu sunt doar observate, ci aș îndrăzni să spun că uneori sunt exacerbate de imaginația celor din jur. Poate că ați auzit oameni spunând: șeful meu nu mă vede, nu mă aude; are ceva cu mine; se uită urât la mine; nu se uită la mine; nu se interesează de mine etc. Fiecare crede că este centrul atenției liderului. Uită, însă, că și acela este om, că are, la rândul său, multe griji, preocupări, anxietăți.
CE POATE FACE LIDERUL?
El trebuie să dea tonul pentru ca ceilalți să îl urmeze. Dacă un lider are comportamente disfuncționale, probabilitatea ca oamenii din subordine să îl copieze este mare. De aceea, este esențial: să fie atent; să aibă un mentor; să aibă un grup de prieteni care să îl susțină; să aibă un executive coach care, din când în când, să îi pună o oglindă în față; să caute să se auto-analizeze, să reflecteze asupra sa și a celorlalți; să aibă deprinderi de relaxare (sport, spectacol, muzică etc); să se apropie de cei din organizație, să stea de vorbă zilnic cu câțiva oameni, astfel încât să ia mereu pulsul direct de la cei care lucrează pentru el.
Articol preluat din numărul 259 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.
