Burnoutul nu este o situație permanentă
Schimbarea e singura constantă din ultima perioadă, însă avem dificultăți de a ne acomoda cu ea. Planurile făcute pentru cariera noastră nu își mai urmează cursul firesc, chiar dacă am lucrat intens la clădirea lor.
Sunt momente în care nu reușim (să găsim un alt job, să schimbăm profesia, să avem alt ritm) pentru că mintea noastră nu poate procesa informația la fel de intens cum se schimbă mediul extern. Simțim astfel că nu mai avem o activitate cu sens.
În orice job, avem nevoie să știm că activitatea noastră contează pentru ceilalți, că suntem utili; avem nevoie de împlinire și realizare profesională.
Cariera este o construcție personală, care ne oferă o identitate și un stil de viață. La început de drum disponibilitatea noastră de a gestiona anumite riscuri, de a învăța din greșeli este mai mare însă, cu cât ne specializăm într-o anumită profesie, pe baza experiențelor precedente, suntem conștienți de riscuri și disponibilitatea noastră de a le înfrunta scade.
Între aceste pendulări – ne este sau nu bine, ne găsim sau nu punctul de echilibru, are sens sau nu are sens ceea ce fac – se instalează burnout-ul: un sentiment de eșec, de incapacitate, din motive care sunt în afara controlului nostru, care apoi se transformă în sentimente de neajutorare sau deznădejde. Rolurile în sine devin percepute ca inutile; prin urmare, îți pierzi simțul sensului și al scopului în muncă.
Feedbackul pe care îl primești este că ți-ai pierdut strălucirea, înainte aveai idei mai bune iar acum nu mai prinzi ritmul. Succesul, nu mai vine prin îndeplinirea indicatorilor de performanță ci prin subiectivitate, prin gradul cu care locul de muncă îți satisface nevoile actuale: siguranța psihologică și activitățile cu sens.
Ce poți face să redevii arhitectul propriei cariere?
Back to basics
În procesul de resemnificare a carierei e necesar să revenim la valorile de bază, să ne reamintim cine suntem cu adevărat, care sunt visele la care am renunțat, care sunt motivațiile pentru care trăim și care ne aduc bucurie în viață.
Ce ne aduce bucurie autentică? Ce activități ne împlinesc? Cum ne simțim în prezența persoanelor cu care interacționăm cel mai des la locul de muncă? Ce anume din ceea ce ne deranjează este despre ei sau despre noi?
Valorile noastre sunt direcții în viață, sunt gradațiile de pe busolă care ne mână în luarea unor decizii. Pe măsură ce le vom identifica și urma, vom trăi sentimente de satisfacție față de propria persoană și le vom folosi în avantajul nostru.
Unde se duce energia ta?
Uneori epuizarea este un semn că energia ta este îndreptată spre activități care nu te revigorează în schimb. Identificarea celor mai mari stresori (activități pe care le faci cu un efort foarte mare) este primul pas spre a-i împiedica să te epuizeze.
Observă și notează-ți responsabilitățile pentru a identifica oportunități de a delega, de a cere ajutor sau de a stabili limite mai sănătoase între muncă și timpul personal.
Mentorii pot fi resurse excelente la care să apelezi pentru a te ajuta să te gândești ce te conduce spre epuizare și unde poți încetini ritmul.
Oferă -ți timp pentru o nouă poveste.
Concentrează-te pe reducerea ritmului de la „go, go, go” la un ritm mai puțin solicitat și mai focusat. Așa cum există pauze între fiecare inspir și expir, ne putem lua pauze din alergarea continuă după opțiuni, acumularea de cât mai multe cunoștințe, participarea la cât mai multe cursuri.
Lasă loc timpului să proceseze informația ca să poată veni cu o soluție.
Indiferent dacă ai făcut o reconversie profesională, ai luat un an sabatic sau ai găsit un nou loc de muncă care se potrivește mai bine nevoilor tale, integrează cu răbdare această schimbare în povestea ta de carieră. Cum vei prezenta această nouă direcție următorului angajator? Căută puntea dintre experiența anterioară și ceea ce vei continua să faci.
Dacă după acest demers introspectiv, vom ști ce ne aduce sens, următorul pas va fi acela de a transforma, pas cu pas, răspunsurile în acțiuni care ne vor împlini cariera de poveste.
