Cât de adaptabil(ă) sunt?
În ultimii ani am fost parte din multe proiecte de transformare și schimbare organizațională, din rolul de coach profesionist. În conversațiile cu oamenii implicați în aceste proiecte, apărea, inevitabil, ideea că: „suntem foarte obișnuiți cu schimbarea, am avut la schimbări în ultima vreme” sau, „nu ne plictisim aici în organizație, sunt mereu schimbări, schimbări la schimbări” dar și ochi dați peste cap, coate între angajați, pufăituri, zeflemea, tristețe atunci când un manager anunța o schimbare organizațională … Și eu m-am obișnuit să văd acest comportament când sunt în preajma cuvântului „schimbare” în organizații. Poate este un clișeu, însă în mediul organizațional și nu numai, a crescut dinamica schimbărilor, ritmul lor, complexitatea, volatilitatea și, adesea simt că viața în contextul actual este un amalgam de schimbări, pe repede înainte.
Poate este timpul să acceptăm faptul că, în mediul organizațional, angajații sunt obosiți de toate schimbările. Cu toții suntem. Transformările digitale, incertitudinea economică, tensiunile politice aduc perturbări și schimbări continue. Poate este util să acceptăm că, pe lângă oboseala din organizații, a crescut și rezistența la schimbare. Observ în proiecte că disponibilitatea și entuziasmul pentru a face o schimbare comportamentală care să susțină o schimbare organizațională, este mică. Oboseala provocată de schimbările ce vin din mediul extern (schimbări care vin din afara noastră), uzura pe care am căpătat-o în activitatea profesională de zi cu zi, stresul, presiunea, muncă mai mult sau mai puțin eficientă … au impact major asupra bunăstării noastre, la nivel personal și organizațional.
În acest context, văd utilă întrebarea: cât de adaptabil(ă) sunt?
Adaptabilitatea este însușirea de a fi flexibil, maleabil, capabilitatea de a ne transforma în rol, pentru a răspunde adecvat rolului și impactului dorit acolo. Adaptabilitatea este o competență soft și, în mediul organizațional, înseamnă să putem ține pasul cu priorități în schimbare, proiecte în diferite stadii, clienți ce au diferite cerințe și tehnologie – uneori, toate în același timp. Este o competență soft deoarece ne cere să reflectăm, să observăm dinamica lucrurilor, să dăm sens, să răspundem înțelept, să acționăm eficient. Și cu cât facem toate acestea într-un timp mai scurt, și cu mai multă multă prezență, cu atât de mult crește „mușchiul” dar și bunăstarea noastră. Adaptabilitatea poate include: gândire critică, reziliență, o mentalitate de creștere, colaborare, deschidere la feedback, a da sens lucrurilor, înțelepciune.
Din perspectiva mea, văd util să ne uităm la adaptabilitate ca fiind o competență cheie a prezentului, atât în viața personală cât și în cea profesională.
Este suficient să acordăm puțină atenție vieții noastre ca să ne dăm seama cat de mecanică și repetitivă este: ne dăm jos din pat cu același picior, ne spălăm pe dinți cu aceleași mișcări .. avem obiceiuri bine stabilite, ne exprimăm ideile cu aceleași gesturi, cuvinte si inflexiuni ale vocii. Adesea, ne fixăm în credințe, filozofii, idei, dar și în structuri, ritualuri, procese, în dorința de a ne simți în control, de a avea siguranță și predictibilitate. Avem nevoie în același timp și de fixare și de mișcare, și văd util să fim atenți când petrecem mai mult timp în una dintre aceste extreme.
Tradițiile create și consolidate de-a lungul mileniilor au născocit și insuflat tot felul de trucuri pentru a se împotrivi rigidității și repetitivității spre care omul tinde în mod inevitabil. De mii de ani antrenăm adaptabilitatea: mătăniile cu fața spre Meca de 5 ori pe zi, ritualul fastuos de Ramadan în a noua lună a anului, ritualurile actuale din tradițiile religioase ce au ca rol întreruperea rutinei și obligarea oamenilor să iasă din făgașul obiceiurilor adânc înrădăcinate. Înțelegerea originară s-a pierdut și acum sunt în zona ezoterică, însă utilitatea perturbării tiparelor noastre este relevantă în dezvoltarea adaptabilității.
Văd util să ne antrenăm conștient “mușchiul adaptabilității”. Din perspectiva mea, cel mai bun antrenament în acest sens este de a ne provoca pe noi înșine să depășim o limită anume, de a ne perturba în mod asumat, de a experimenta, din când în când, situații noi, modalități noi de fi și a face ceva anume.
Una dintre lecțiile învățate de mine este că dacă nu ne perturbăm noi înșine, va fi întotdeauna altcineva (viața însăși) care o va face.
La nivel organizațional, cred că este util ca designul organizațional și managementul sustenabil al schimbării să fie prioritate pentru lideri. Din perspectiva mea, mediile de lucru în organizația prezentului au nevoie să fie redesenate, regândite, luând în calcul și timp alocat pentru observare, reflecție, gândire profundă, la nivel individual și colectiv, în echipă. Multe dintre structurile și procesele implementate de-a lungul timpului, consolidează graba, reactivitatea, oboseala, lipsa gândirii. Din rolul de coach întâlnesc mulți lideri care vor ca angajații lor să fie proactivi, agili, să anticipeze lucrurile însă ei uită că sunt responsabili să creeze un cadru organizațional care facilitează toate aceste comportamente dorite. Pentru unii lideri este o pată oarbă.
Liderii așteptă ca angajații să fie proactivi și angajații așteaptă ca să aibă un cadru în care proactivitatea să fie văzută, apreciată, recompensată.
Cadrul organizațional care facilitează adaptabilitatea, agilitatea, proactivitatea și munca inteligentă pentru a atinge rezultatele urmărite, văd util să includă:
- Spațiu (și timp) alocat în procesele de business pentru observare, reflecție după acțiune, gândire sistemică și experimentare (precum și un bun proces de învățare din greșeli)
- Spațiu (și timp) de antrenament pentru experimentarea, exersarea, dezvoltarea de competențe noi, de moduri de operare noi
- Flexibilitate în muncă (de la muncă hibrid, la muncă cu fracțiuni de normă, în diverse forme de colaborare și contribuție…)
- Includerea diversității (oameni diverși, perspective diverse…) și procese sănătoase de luare a deciziilor
Deși ne antrenăm de secole mușchiul adaptabilității prezentul ține să ne arate că mai avem de lucru în acest sens, atât la nivel individual cât și organizațional.
Photo by Markus Winkler on Unsplash and RoonZ nl on Unsplash
