Ce întrebări urăsc candidații din partea recrutorului
Știm cu toții că la interviurile de angajare există anumite întrebări standard pe care recrutorii le adresează candidaților, dar și unele mai personale sau neașteptate. Intenția unui recrutor este să determine abilitățile și experiența candidaților pentru că este normal ca un angajator să afle cât mai multe despre un potențial angajat în timpul interviului, dar întrebările trebuie puse în așa fel încât candidatul să se simtă relaxat și să nu fie discriminat. Este dreptul recrutorului să adreseze multe întrebări, dar este și dreptul candidatului să răspundă sau nu.
Iată care sunt întrebările pe care candidații urăsc să le primească de la recrutori pentru că sunt nepotrivite, incomode sau chiar discriminatorii, dar și ce aspecte trebuie să iei în considerare pentru a selecta candidatul potrivit.
Cum te vezi în 5 ani?
Această întrebare standard au urât-o candidații dintotdeauna, dar acum și mai mult. În vremurile acestea în care piața muncii și economia se confruntă cu diverși factori care generează instabilitate, iar impredictibilitatea este la ordinea zilei, din păcate, atât candidații, cât și companiile nu-și mai pot face planuri realiste decât pe termen scurt sau mediu, în cel mai fericit caz.
Dacă vrei să afli care sunt dorințele candidatului în viitor și spre ce tinde pentru a fi împlinit, ar trebui întâi să-i prezinți planurile de dezvoltare ale companie și apoi îl poți întreba dacă planul este în linie cu dorințele lui profesionale. Oricum, un candidat are nevoie de aproximativ un an în noua companie pentru a-și da seama dacă valorile, cultura, stilul de management, echipa, planurile de business se potrivesc cu personalitatea și planurile sale. Există candidați care se simt confortabili și fericiți toată viața pe un rol de execuție, pe care îl și fac foarte bine, dar și candidați care vor după primele luni să fie șefi, neînțelegând ce responsabilități implică.
Ești căsătorit/ă? Ai copii sau îți dorești?
Aceste întrebări sunt puse de mulți recrutori, însă ele sunt mult prea personale și chiar discriminatorii. Angajatorii trebuie să ofere șanse egale tuturor. Este știut faptul că mulți angajatori preferă candidați care nu au copii sau care nu-și doresc în viitorul apropiat pentru a fi focusați pe partea profesională. Însă puțini știu că un angajat cu viață de familie și echilibru social este mai inclinat spre stabilitate decât unul care nu are familie și se concentrează doar pe carieră.
Câți ani ai?
Nu numai că de foarte multe ori nici nu este relevant, dar poate fi chiar o întrebare discriminatorie și poate face candidatul să se simtă incomod. Desigur, există situații în care vârsta este un criteriu legitim pentru ocuparea postului (Poliție, aviație etc.) sau pentru a determina anumite beneficii reglementate pe criterii de vârstă, însă aceste aspecte trebuie să-i fie cunoscute candidatului încă din etapa de înscriere. Dar în general, pentru joburi în companii, recrutorii trebuie să se concentreze pe abilitățile, competențele și experiența candidatului, nu pe vârstă. Din fericire, am observat o îmbunătățire în privința acestui aspect pe piața muncii. Mulți angajatori nu mai țin cont de vârstă dacă potențialul angajat este energic, dinamic, motivat și deschis la a învăța noile tehnologii, ținând pasul cu ceilalți membri din echipă.
Ce probleme de sănătate aveți? V-ați vaccinat?
Și aceste întrebări timorează candidații și pot fi discriminatorii. Din nou, există joburi unde sunt necesare anumite cerințe fizice sau specifice de sănătate, însă, în general, astfel de întrebări nu trebuie adresate de recrutor. Un viitor angajat efectuează analize de medicina muncii, unde genul acesta de întrebări sunt adresate, așa cum se cuvine, de către un medic.
Cât de activ sunteți pe rețelele sociale?
Dacă nu este vorba despre un rol de marketing, publicitate, online business, această întrebare este destul de personală, iar candidații ar prefera să nu răspundă la ea. Este firesc ca un recrutor sau angajator să vrea să fie cât mai informat despre un candidat înainte de a lua o decizie în privința angajării, la fel cum se întâmplă și de cealaltă parte, candidații verifică și analizează prezența online a companiilor. Dar este de preferat să nu îi spui candidatului că ai verificat conturile lui sociale și ai văzut că este căsătorit, are 3 copii și îi place schieze. Acesta se va simți din start urmărit și controlat și este posibil să-și schimbe părerea despre tine ca angajator.
Fumezi? Câte țigări pe zi?
Există angajatori, dar din ce în ce mai puțini, care pun această întrebare pentru a afla câte pauze ar face potențialul angajat pentru fumat. Este o întrebare inconfortabilă care îl poate deranja destul de mult pe un potențial candidat, făcându-l să se simtă discriminat. Trebuie să luați în considerare rezultatele acelui angajat, nu timpul lucrat. În schimb, angajatorii pot promova în cadrul interviului beneficiile pe care le oferă angajaților pentru a avea un stil de viață sănătos.
De ce nu te-a angajat nimeni până acum?
Această întrebare este una foarte prost aleasă și trebuie evitată cu orice preț. Angajatorii văd de cele mai multe ori din CV dacă respectivul candidat are o pauză mai mare între joburi sau dacă aplică pentru primul job. Astfel, pot decide dinainte dacă să-l cheme la un interviu sau nu. În toate cazurile există o explicație pentru acea pauză, uneori chiar ca avantaj suplimentar pentru angajat, dar felul de a o afla poate fi într-un alt registru, mai prietenos. Unii angajați au avut un an sabatic, alții probleme de sănătate sau personale, alții au făcut cursuri pentru o potențială reprofilare, deci motivele pot fi multe și le poți afla fără să pui candidatul într-o situație neplăcută.
Întrebările cu privire la religie, etnie, afiliere politică și orientare sexuală reprezintă forme de discriminare și trebuie eliminate din practica recrutorilor și angajatorilor. Egalitatea de șanse ar trebui să devină motto-ul fiecărei companii. Axează-te pe întrebări deschise, care îi permit candidatului să-și prezinte profilul și activitatea, iar ție să intervii cu întrebări suplimentare pe aspectele-cheie și vizează abilitățile, cunoștințele candidaților, nu viața personală. Piața muncii a devenit o lume a angajaților, așa că fii atent la ce întrebări pui pentru a nu risca să pierzi potențiali angajați foarte buni.
