CEO-ul – atenție la aparențe!
Răspunsurile, atât în cazul CEO maturi cât și a celor abia pensionați, au fost în proporție de 80%: ”clar, mă bazez mai mult pe intuiția mea”. Când aveau de luat decizii importante, ei aveau la dispoziție tot felul de date. Dar când priveau înapoi își dădeau seama că, de cele mai multe ori, nu erau mulțumiți de deciziile luate numai pe baza faptelor și a cifrelor. În principal, pentru că intuiția lor le spusese ceva diferit. Și această intuiție nu putea fi transpusă la modul real. Era mai mult un sentiment, o senzație. Iar în afaceri, sentimentele nu contează chiar atât de mult. O decizie trebuie luată rațional, nu pe baza sentimentelor. Dar când te uiți mai atent, acel rațional nu mai este atât de rațional.
Imaginează-ți că vei fi numit CEO. Ai susținut deja, înainte de prima zi de lucru la noul loc de muncă, câteva interviuri cu acționarii companiei. Poate că te-ai și întâlnit cu unii membri ai consiliului. Poate că prima zi de lucru va fi dedicată cunoașterii tuturor membrilor board-ului. Poate, dacă mai rămâne timp, te vei întâlni și cu alte persoane din organizație. Vei primi tone de informații și secretarul tău îți va umple agenda cu oameni care vor să vorbească cu tine. Și așa se va întâmpla zi de zi. Agenda îți conduce viața și, de fapt, nu te afli în scaunul șoferului care își conduce propria viață. Alții trăiesc pentru tine. Iar oamenii din organizație și membrii consiliului au, de asemenea, așteptări. Ei se așteaptă să iei decizii.
Și atunci avem capcana 1: nu înțelegi încă piața cu adevărat, nu înțelegi organizația cu adevărat. Nu ai ajuns la nivelul și nu ai avut suficient timp să înțelegi cu adevărat organizația, clienții și pe ceilalți actori. Dacă ești mai mult sau mai puțin forțat să iei decizii, acestea se vor baza pe informațiile pe care le vei primi de la alții. Dar sunt aceste informații bazate pe fapte sau opinii? Nu poți să judeci asta foarte bine. Eu am întotdeauna un sfat pentru noii CEO tocmai numiți. Să își aloce timp pentru a asculta oamenii din toate straturile ierarhice ale organizației. Să găsească timp să asculte clienții și să completeze ordinea de zi cu prioritatea pe care o au în primele luni: înțelegerea companiei și a clienților ei, ascultând!
Este datoria ta ca CEO să iei decizii. Numai atunci când vei avea o înțelegere profundă a pieței și a locului organizației în piață vei putea lua deciziile corecte. Dar majoritatea CEO nu au această înțelegere profundă, așa că ei pică în capcana 2: copy-paste. Fac și ceea ce face concurentul.
Un exemplu: când te uiți la televizor, vezi câteva reclame ale companiilor de bere. Și, brusc, un brand a demarat o campanie. Sub capac era un cod ascuns. Și cu codul acesta puteai câștiga premii simpatice. Un mod prin care un producător de bere atrăgea oamenii către brandul lui. Patru săptămâni mai târziu, doi concurenți au lansat aceeași campanie. Ei au cheltuit o grămadă de bani, dar rezultatele au fost departe de a fi bune. Doar cu o bună înțelegere a pieței poți veni cu ceva nou, care să atragă clienții.
Însă, desigur, nu este doar sarcina unui CEO să inventeze aceste campanii. Aceasta îi revine și unuia sau mai multor membri ai consiliului. Dar sunt acești membri ai consiliului destul de atenți astfel încât să facă diferența?
Și aici apare capcana numărul 3: În psihologia socială îl numim Paradoxul Abilene. Paradoxul Abilene este definit de profesorul Jerry Harvey. El descrie o excursie de agrement pe care a făcut-o în Texas, în luna iulie, împreună cu soția și părinții lui, într-un Buick vechi și fără aer condiționat, către un oraș numit Abilene. Era o călătorie cu care toți au fost de acord, dar, după cum s-a dovedit mai târziu, nici unul dintre ei nu mai dorea să o continue. Cu toate acestea, nimeni nu a spus nimic. Acest lucru se întâmplă și în afaceri.
Profesorul Jim Westphal a descoperit dovezi ale paradoxului Abilene printre consiliile de administrație. El a colectat date de la 228 de consilii de administrație ale companiilor. El a aflat că oamenii nu s-au exprimat clar împotriva strategiilor existente în companii, chiar dacă au avut îngrijorări serioase în legătură cu acest lucru.
În consecință, companiile cu performanțe scăzute au întreprins mai puține inițiative pentru a-și schimba strategia și au persistat în continua lor cădere. Ăsta e paradoxul lui Abilene. Nimeni nu este convins că navighează pe un drum bun, dar dacă nimeni nu dorește să oprească barca, gândindu-se că e singurul care se gândește la asta, atunci s-ar putea să sfârșească toți la fel, parcurgând în neștire același drum greșit.
Pentru a evita aceste capcane îl citez pe Steve Jobs: “stay hungry, stay foolish”.
Despre Toine Kets: Toine Kets este născut în Olanda. A studiat chimia și stiințele sociale (specializarea Managementul Resurselor umane și Psihologie) și a lucrat timp de 12 ani în cadrul companiei Royal Philips Electronics. A urmat cursuri în domeniul terapiei comportamentale rațional-emotive (REBT, la Institutul Albert Ellis din New York), studiile de masterat în cadrul Universității de Afaceri Nyenrode din Olanda și a devenit trainer certificat MBTI (Myers Briggs Type Indicator). În 2007, Toine a fondat în România compania Actinote International, specializată în leadership și dezvoltarea echipei, coaching, programe de vânzări. Toine folosește și crede în metoda ”vezi – simți – schimbi”. Este fondatorul proiectului Horse Connection, alături de Helga Meurs, instructor de cai, cei doi aducând în România un concept mai puțin întâlnit: programe de coaching cu cai dedicate liderilor. Este trainer internațional și călătorește frecvent în Polonia, Rusia, Ucraina, Serbia, Germania, Balcani.
