Cu ochii pe trecut și gândul către viitor. La poarta Anului Nou

Vreme trece, vreme vine,

Toate-s vechi și nouă toate;

Ce e rău și ce e bine

Tu te-ntreabă și socoate;

Nu spera și nu ai teamă,

Ce e val ca valul trece;

De te-ndeamnă, de te cheamă,

Tu rămâi la toate rece.

(Glossă, Mihai Eminescu)

Este final de an și, așa cum probabil cei mai mulți dintre noi avem obiceiul, analizăm ce a fost și ne uităm către ce ar putea fi. Decembrie este o lună în care suntem precum zeul Ianus.

Ianus a fost una dintre cele mai vechi divinități din mitologia romană. După moartea sa, acesta era înfățișat cu două fețe opuse: una privea înainte, cealaltă, înapoi. Era zeul ușii, al sărbătorilor și riturilor de trecere și al fenomenelor de tranziție.

Cu o față întoarsă către trecut și una privind către viitor, analizăm, proiectăm, facem planuri personale și profesionale, în companiile unde suntem.

Contextul în care operăm este însă unul destul de provocator, incert, volatil, uneori halucinant (“a halucina” a fost desemnat cuvântul anului 2023, după ce termenul a obţinut o definiţie suplimentară legată de producerea de informaţie falsă de către inteligenţa artificială (AI)).

Experții și cercetătorii fac eforturi de desțelenire a teritoriilor incerte ale lumii contemporane. Pandemia, mișcările ‘work from home’ sau ‘from anywhere’, ‘quiet quitting’, eforturile companiilor de a asigura diversitate și incluziune, războiul din Ucraina, apoi războiul dintre Israel și Gaza, încălzirea globală și efectele sale, erodarea încrederii în instituțiile ce guvernează continentele, țările, scăderea puterii de cumpărare, existența în mediul de lucru a unor generații atât de diferite, cu nevoi atât de diferite, fac ca acuratețea predicțiilor să nu fie cea mai bună.

Se vorbește despre BANI, un termen ce înlocuiește VUCA (sau D-VUCA-D). Acronimul folosit până recent venea de la: Disruption – Volatility – Uncertainty – Complexity – Ambiguity – Diversity.

O lume din ce în ce mai haotică

BANI este un termen introdus de futuristul american Jamais Cascio în eseul “Facing the Age of Chaos” și descrie realitatea într-o lume din ce în ce mai haotică, un fel de Vuca pe steroizi.

Acronimul este compus din:

Brittle (fragil) – Fragilitatea merge dincolo de volatilitate; ea se referă la probabilitatea unor șocuri bruște, neașteptate, distrugerea unui sistem aparent stabil, ce poate avea efecte de domino.

Anxious (anxios) – Fragilitatea vine cu sentimente de neputință, teamă, rigiditate; fake news, intențiile de a răspândi anume informații pentru a speria lumea, duc la creșterea anxietății.

Non-linear (ne-liniară) – Ne-liniaritatea înseamnă imprevizibilitate, variabilitate. Nu mai vorbim de cauză și efect, cel puțin acest tip de mecanism nu mai este ușor vizibil. Nu mai putem spune că o anume acțiune este bună sau rea pe termen scurt. O decizie ce poate părea legitimă imediat se poate dovedi pe termen lung cu efecte total nepotrivite și nedorite. Este suficient să ne uităm în domeniul geopolitic, la deciziile luate în ultimii 15 ani la nivel global, ca să ne dăm seama că devine dificil să spunem imediat ce impact vor avea demersurile pe termen lung. Mă refer la războaie, invazii ce poate că păreau la un moment dat într-un fel și s-au dovedit cu totul altfel peste timp.

Incomprehensible (de neînțeles) – Cât de mult poate înțelege mintea umană? Complexitatea, multitudinea de informații, de evenimente, fac să fie dificil pentru mintea omului să găsească o cale justă, să se țină în echilibru, să găsească sens, să fie la curent continuu. FOMO (fear of missing out – teama de a pierde, rata ceva) poate pune stăpânire pe mintea indivizilor, lucru ce, desigur, duce la creșterea anxietății.

Ce e de făcut?

Iată câteva idei, câteva puncte de plecare.

Ca individ:

Dezvoltarea gândirii critice

Aceasta ajută la verificarea, multiplicarea și apoi selectarea mai atentă a surselor de informații. Este important să ne întrebăm ce scopuri au cei care transmit anumite informații, care este ‘De Ce-ul lor?’

Educație continuă – nu poți să-ți dezvolți gândirea critică dacă nu te educi în permanență.

Vă reamintesc un principiu din cartea lui Tony Hsieh, fondatorul companiei Zappos: îmbunătățire personală cu 1% în fiecare zi. Iată în ce constă acest principiu: dacă la 1 ianuarie ai 100 de dolari și, în fiecare zi, adaugi 1% la suma din ziua anterioară, la finalul anului vei avea aproape 3800 de dolari.

Cineva mai critic va spune că e imposibil în zona dezvoltării individuale. Posibil ca la un moment dat ne mai oprim. Posibil că nu creștem atât de mult într-un an. Dar mai bine ne oprim la jumătatea drumului și reluăm la un moment dat decât să nu începem deloc.

Necesitatea de a fi relevant pe piața muncii.

Companiile angajează oameni mai tineri. Dacă ai trecut de 45 de ani, va fi greu să găsești un job. Studiile arată că între o persoană cu 20 de ani de experiență și una cu 6 ani de experiență, majoritatea companiilor alege candidatul din urmă. De ce? Poate flexibilitate și adaptabilitate mai mari, așteptări salariale diferite, deschidere mai mare către învățare, relevanță mai mare, în special în contextul digitalizării companiilor.

Cultivarea relațiilor cu ceilalți.

Amintesc de cel mai lung studiu făcut la Harvard legat de ce îi face pe oameni fericiți. Pe locul întâi se află calitatea relațiilor cu cei din jur. Mediul de lucru hibrid sau chiar numai online nu ajută deloc în acest sens. Așadar, un grad mare de intenționalitate în acest sens ajută.

Ce ar putea face companiile

Să investească permanent în dezvoltarea oamenilor, de la individual contributors până la top management.

Managerii, la toate nivelurile, trebuie susținuți în această dezvoltare. Nu poți crește productivitatea, cifra de afaceri, profitabilitatea, venitul per angajat sau alți indicatori de performanță dacă nu ești tu relevant, dacă nu ești în continuă căutare, dezvoltare, dacă nu devii asemenea șarpelui care lasă în urmă pielea tocită, și își crește alta nouă, cu care să facă față vieții. Unele abilități e nevoie să fie ajustate. Aș adăuga un bemol aici: ne adaptăm, învățăm lucruri noi, ne adaugăm competențe, dar valorile, etica, principiile, e nevoie să fie nenegociabile.

Să investească în digitalizare.

Iată o tendință care va crește, nu ne putem opune. Există fonduri europene în acest sens. Este uimitor cât de puține companii în România sunt deschise însă la aceste subiecte. Poate o direcție la fel de relevantă aici ar fi educația digitală. Poate veți spune că generațiile care intră acum pe piața muncii nu au nevoie de asta, deoarece s-au născut în mijlocul revoluției tehnologice. Dar să nu uităm că în acest moment coexistă mai multe generații cu expunere și know-how digital foarte diferite și media alfabetizării digitale la nivelul țării noastre este încă destul de scăzută.

Să aibă sau să dezvolte exercițiul de a gândi și regândi strategic.

Nu mai știu ce general spunea că nicio strategie nu rezistă primei lovituri de tun. E important să ne facem o strategie, dar este vital ca oamenii care sunt responsabili de a face strategia și de a o implementa să gândească strategic. Aceasta înseamnă că după ce s-au gândit la ce și cum vor face în anul ce vine, dacă va fi nevoie, dacă o vor cere condițiile geopolitice, socio-economice, să se răzgândească și să se adapteze, să caute alte moduri de a-și atinge obiectivele.

Să aibă o politică adaptată pe tema diversității și incluziunii.

Mă refer aici la diversitate în toate aspectele sale: de gen, rasă, vârstă, mod de gândire.

Să luăm exemplul diversității generaționale.

Se vorbește mult despre provocările aduse angajatorilor de generația Z. Tinerii aceștia vor program flexibil, timp pentru multe alte activități pe lângă job, flexibilitatea programului și a locului de unde lucrează, vor să știe că angajatorul respectă mediul, diversitatea. Desigur, vorbim despre oameni în stadiul estetic al existenței lor, așa cum îl numea Kirkegaard; rămâne de văzut care vor fi nevoile lor atunci când vor trece în stadiul etic, când vor avea responsabilități nu doar față de ei înșiși ci și față de o altă persoană, cu care formează un cuplu, eventual față de copil /copii.

În același timp, este bine ca organizațiile să țină cont și de nevoile generației X, care reprezintă un procent mare din forța de muncă și care, peste 10 ani, se va gândi la pensie, la cum să rămână relevanți în contextul creșterii speranței de viață, a scăderii capacității guvernului a de furniza pensii pentru un număr mare de oameni. Legat de acest subiect, auzeam deunăzi la tv un economist care spunea că “România îmbătrânește mai rapid decât se îmbogățește”.

Inițiative de mentorat.

Companiile ar putea să se gândească la cum pot introduce inițiative de mentorat, astfel încât, cei cu multă experiență să îi poată susține pe cei tineri să devină cât mai buni repede. În Europa de Vest și în USA există numeroase inițiative în companii prin care oameni aproape de pensie sau după, au fost invitați să fie mentori pentru angajații care au vrut să intre într-un astfel de program de dezvoltare. Știu exemplul unei firme mari din domeniul FMCG care a implementat un astfel de program în mai multe țări dezvoltate; nu a reușit încă în țările mai puțin dezvoltate, precum România. Să țină de mentalitate? Sau de educație și atitudinea față de educație? De modul de gândire desuet conform căruia după facultate nu mai învățăm?

Dincolo de toate acestea…

Am o urare pentru fiecare individ și fiecare companie, o urare pe care am auzit-o la persoanele foarte în vârstă din cartier și din bloc: ”Sănătate!”

Vai, cât mă enerva această urare! Mi se părea că poți ura altceva, iubire, bani, fericire, oxitocină multă, dar sănătatea e pentru vârsta a treia.

Îți dai seama că este ceea ce contează cel mai mult abia atunci când nu o mai ai și realizezi că orice altceva e posibil dacă te faci bine.

Așadar, SĂNĂTATE pentru fiecare companie:

Sănătatea fizică și mintală a oamenilor.

Sănătatea financiară – ceea ce înseamnă profitabilitatea dorită.

Sănătatea (minții și valorilor) mai marilor țării și ai lumii, ca să găsească scopuri mai presus de ei înșiși, să se respecte între ei, să vadă dincolo de ochelarii de cal pe care puterea absolută îi pune, chiar până la orbire. Să fie vocali când vine vorba de legi în țară; legile au un impact major în atragerea investitorilor. Legile și stimulentele fiscale pot influența schimbarea unor mentalități legate de cum ne pregătim viitorul din punct de vedere financiar, cum ne tratăm oamenii în vârstă, cum ne raportăm la muncă iar toate acestea au impact asupra companiilor.

Sănătatea relațională a angajaților, la toate nivelurile. Îmi doresc o lume în care încrederea oamenilor să fie mai mare, asumarea greșelilor, iertarea (cine nu a greșit niciodată să dea primul cu pietre) să fie obiceiuri sănătoase, onestitatea să fie o condiție sine qua non.

Și, desigur, sănătate în gândire, atât pentru companii cât și pentru indivizi, pentru că o gândire critică mereu exersată este un atu imbatabil.

Tu rămâi la toate rece,

De te-ndeamnă, de te cheamă;

Ce e val, ca valul trece,

Nu spera şi nu ai teamă;

Te întreabă şi socoate

Ce e rău şi ce e bine;

Toate-s vechi şi nouă toate:

Vreme trece, vreme vine.

---