Cum ne influențează îngrijorările și ruminațiile?

Cu toții ne facem griji din timp în timp. Îngrijorarea poate fi utilă în anumite circumstanțe și ne poate menține concentrați pe lucrurile importante pentru noi. Oamenii se atașează adesea de îngrijorările lor, atribuindu-le valențe pozitive. Consideră că îngrijorările îi ajută să fie mai bine pregătiți pentru ceea ce le rezervă viitorul. Există atât îngrijorări utile, productive cât și îngrijorări nefolositoare, neproductive, care pot deveni un obstacol în calea acțiunii. Totul depinde de maniera și de frecvența cu care apar.

Tulburările anxioase sunt caracterizate de îngrijorări legate de viitor. Acestea sunt excesive, persistente și scapă controlului voluntar. Îngrijorările presupun o preocupare nejustificat de mare pentru anumite situații sau evenimente. Se întâlnesc îndeosebi în tulburarea de anxietate generalizată, legate de toate ariile de viață, în care persoana se așteaptă la cele mai proaste rezultate, chiar dacă nu este cazul să-și creeze scenarii atât de întunecate. Îngrijorările depășesc sfera anxietății, apar și în cadrul altor tulburări.

Subiectele în legătură cu care te poți îngrijora sunt infinite. Frământările legate de viitor, care se repetă încontinuu, care te blochează mai degrabă decât să te mobilizeze spre acțiune, se pot numi îngrijorări neproductive. Vestea bună este că există și îngrijorări productive. Nu este realist sau folositor să ne dorim să nu ne îngrijorăm niciodată. Dacă suntem pe o autostradă aglomerată, nu mai avem prea multă benzină și vremea este rea, poate fi de folos să ne facem anumite griji și să alimentăm rezervorul înainte să se golească de tot și să conducem prudent.

Îngrijorările folositoare ne atrag atenția asupra unor probleme care pot apărea și care sunt rezolvabile prin acțiuni concrete, care pot fi implementate acum sau în viitorul apropiat. Îngrijorările nerezonabile sunt legate de lucrurile care nu se află sub controlul nostru, cu probabilitate redusă să se întâmple în realitate, de exemplu, îngrijorarea excesivă și persistentă că ar putea păți ceva copilul în excursie. Adevărul este că, oricât ne-am gândi de acasă, nu putem influența ce face copilul când este plecat. Nu-l putem ține închis în casă pentru a-l feri de toate primejdiile posibile și nici nu putem să-l însoțim ca un scai peste tot.

Dacă-ți dorești să duci o viață sigură, ferită de imprevizibil și de incertitudine probabil ai resimțit de multe ori anxietatea. Oamenii care se îngrijorează pot părea responsabili și prudenți. În realitate, oricât ne-am dori, nu putem controla evenimentele viitoare, iar îngrijorările excesive devin obositoare în timp.

Te poți îngrijora în legătură cu lucruri care se pot întâmpla în viitorul apropiat, cum ar fi o prezentare la locul de muncă, un eveniment important sau o întâlnire cu cineva. Pe termen lung te poți neliniști în legătură cu profesia, situația financiară, sănătatea, prietenii, alegerea partenerului de viață ș.a.

În timp, anxietatea poate duce la epuizare și depresie. Pe lângă îngrijorări își fac apariția și ruminațiile. În sens propriu, cuvântul „a rumina” provine din latinescul „ruminare”, care înseamă „a mesteca din nou” și se referă la rumegarea în mod repetitiv a hranei. Făcând o paralelă, oamenii se pot gândi în mod repetitiv la aceleași lucruri sau să mediteze necontenit la experiențele prin care au trecut. Ruminațiile sunt gânduri legate de experiențele dureroase din trecut. Pot apărea și ca idei mai rigide despre cum ar trebui să fie lumea sau viața.

Atunci când traversăm anumite evenimente negative este util să reflectăm un timp asupra lor, pentru a învăța din greșeli. Ruminațiile se deosebesc de reflecție pentru că sunt repetitive și nefolositoare. Persoanele mai predispuse la ruminare sunt cele care și-au setat așteptări mai rigide despre cum ar trebui să fie lumea, viața și oamenii. Tind să vadă lucrurile în termeni absoluți, au tendința să omită nuanțele de gri. În viziunea lor, viața ar trebui să fie dreaptă, logică, iar oamenii corecți. Realitatea nu confirmă aceste așteptări, oamenii sunt ființe complexe și schimbătoare, nu sunt complet buni sau complet răi.

Citește articolul integral pe Revista Psychologies

Autor: Psih. ECATERINA AUGUSTINOV

Foto: shutterstock.com