Cum recunoaștem și cum gestionăm o criză de autenticitate
Vine o vreme în viața multora dintre noi când se atinge pragul dintre “ceea ce am fost” și „ceea ce îmi doresc să devin”. O putem numi o perioadă de criză a autenticității, în care omul este pus în fața propriului adevăr. Este acel moment în care pur și simplu nu te mai poți evita și, mai ales, să te minți.
Această criză a autenticității se reflectă în toate planurile: viața profesională, viața personală, viața intimă, relația cu sinele, toate sunt puse sub lupă și se cer analizate în detaliu. Acestea nu sunt mereu atât de bine delimitate, ba chiar se pot suprapune, pot intra în conflict între ele și cu siguranță se influențează reciproc. De pildă, deși vorbim de o graniță dintre viața personală și cea profesională, în fapt este vorba de aceeași viață.. Nu de puține ori, oamenii se duc la muncă cu nemulțumirile din viața personală și le afectează productivitatea cum, de altfel, se poate întâmpla și invers, nemulțumirile de la birou să afecteze relațiile personale.
În astfel de situații atât de delicate și chiar fragile, unii oameni ajung într-o consiliere psihologică parcă jenați și rușinați de ceea ce li se întâmplă. Se liniștesc rapid când află că nu sunt cazuri izolate, ba chiar ni se întâmplă multora dintre noi, diferența este că o parte dintre cei care parcurg o criză decid să vorbească despre asta, accesând mai repede soluții de ieșire din criză, în vreme ce alții aleg să sufere în tăcere, rușinați, rămânând astfel blocați pentru mai mult timp.
Crizele de autenticitate, care nu sunt altceva decât crize de creștere și dezvoltare, apar de mai multe ori pe parcursul vieții. Capcana este că dacă nu o luăm în seamă și nu o gestionăm adecvat, o criză nu trece niciodată de la sine ci, cel mult, pentru o vreme, amuțește. Când are ocazia să se manifeste, va fi exponențial mai mare și mai dificil de gestionat. Iar această manifestare explozivă poate veni pe fondul unei alte crize care să le reactiveze și pe cele vechi nerezolvate.
Cred ca nu spun o noutate că viața nu este liniară, ci cu suișuri și coborâșuri. Nici că evoluția ar însemna doar creștere. Ar fi chiar trist dacă am duce o viață liniară, în care monotonia este norma de zi cu zi. Iată de ce avem nevoie de crize!
Dar ce se află la baza unei crize de autenticitate?
Ei bine, încă de mici copii ni se spune ce să facem, cum să facem, de ce să facem așa și nu altfel și de prea puține ori suntem consiliați și susținuți să ne dezvoltăm în baza propriilor înclinații și talente. Parcă mereu altcineva ar fi știut mai bine decât noi înșine ce ni se potrivește și ce ne va face fericiți când vom deveni adulți. Credințele și valorile sunt de multe ori mai degrabă “împrumutate” de la cei care reprezintă modele sociale de succes. Uităm sau pur și simplu nu ne dăm seama ca modelul de succes este o experiență individuală, construită după propriile forțe, credințe și valori.
O realitate importantă care ne diferențiază în procesul de creștere este că accesul la resursele de dezvoltare, modul în care am primit susținere și suport de la oamenii care ne-au influențat direcția în viață este diferit din mai multe puncte de vedere. Poate experiențele seamănă când ne povestim viețile, dar cu siguranță sunt multe nuanțe care duc la diferențe substanțiale.
Dar hai să ne uităm la câteva fațete care ne aduc în pragul unei crize de autenticitate.
Când alegerea profesională nu a fost neapărat una personală, ci bazată mai mult pe o motivație extrinsecă, este ușor să ajungem într-o serie de roluri și poziții profesionale în care, după ce atingem nivelului maxim al acestei motivații exterioare, devenim profund demotivați.
Când rolul de părinte este mult amânat pentru că prioritatea este poziția socială, riscăm să nu mai putem avea propriii copii, din motive biologice.
Când neglijăm relația de cuplu, relația cu copilul și familia extinsă, dintr-un devotament profesional dezechilibrat în raport cu timpul necesar de alocat celor dragi, ușor, ușor și un pic câte un pic pierdem perioade importante din viața noastră, care nu se mai pot recupera vreodată.
În zilele noastre, chiar nu-i greu să ajungi în astfel de crize ale autenticității mai devreme sau mai târziu, mai ales în zonele urbane și industrializate, în care oamenii sunt mai mereu conectați la agenda de lucru.
Și atunci ce să facem? Să nu mai muncim? Să nu ne mai dorim un standard de viață ridicat, mai ales când suntem ademeniți de atâtea oferte interesante?
Cu siguranță nu putem să renunțăm la confort și la bunăstare! Dar putem să facem în așa fel încât să nu ne consumăm psihic și fizic atât de mult. Putem să obținem (poate) tot atât de mult cu mai puțină încrâncenare.
Iată doar câteva idei care ar putea să ajute la prevenirea unei crize de autenticitate:
- Rămâi conectat la o comunitate de oameni cu care să îți împarți timpul liber și la care să poți apela ori de câte ori ai nevoie să te eliberezi de gândurile care te frământă, dar și idei creative, fanteziste. Oamenii cu acces facil la un suport social bun trec mult mai ușor peste orice fel de crize.
- Întreține activ relațiile importante, fă ceva pentru ele în mod repetat, nu doar ocazional sau când știi că vei avea nevoie de ele.
- Ai grijă de sănătatea ta și nu amâna niciun control de rutină. Mai bine prevenție decât intervenție!
- Respectă-ți ritmul tău de creștere și dezvoltare și ai răbdare cu tine. Poate este nevoie de mai mult timp ca să te bucuri de glorie. În plus, lucrurile bine făcute sunt durabile.
- Ponderează responsabilitatea cu plăcerea, asigură-te că plăcerea, bucuria, satisfacția fac parte din viața ta la fel de mult precum fac parte responsabilitățile.
- Rezervă-ți regulat un „me time”, un colțișor al tău de nebunii care îți bucură sufletul.
- Cultivă-ți pasiuni care să îți aducă bucurie, chiar și afiliere la un grup de oameni cu aceleași preocupări.
- Reține că dezvoltarea personală este un proces pe tot parcursul vieții, pur și simplu nu te opri din a face lucruri care știi că te dezvoltă. Din nou, este important ca ritmul în care te dezvolți să poată fi sustenabil și potrivit nevoilor și contextului tău actual de viață.
Nu în ultimul rând, oamenii au nevoie să ofere un sens muncii lor, dincolo de necesitatea de a își asigura un trai decent. Acesta menține vie muzica pe ritmul căreia ne mișcăm prin viață! Poți găsi sens în contribuția la nivel de societate, în a sprijini anumite domenii ale vieții cum ar fi educația, sănătatea, comunitățile de business, pentru a lăsa ceva în urmă de care să poată beneficia și următoarele generații. Am putut observa din practica mea că oamenii caută activ acest ingredient în viața lor, iar atunci când își găsesc un mix al vieții care să le ofere satisfacție și bucurie, au mai mult de oferit celorlalți, fiecare de la nivelul său de contribuție.