GDPR. Interesul legitim al jurnaliștilor în condițiile noilor reguli (II)

Într-un articol anterior din seria dedicată noilor reglementări GDPR arătam că jurnaliștii nu trebuie să își ia anumite măsuri speciale, atât timp cât prelucrările de date pe care le realizează în scop jurnalistic sunt în conformitate cu principiile Curții Europene a Drepturilor Omului și respectă normele deontologice. Dar, companiile media trebuie să fie foarte atente, deoarece nu toate prelucrările de date pe care le efectuează sunt realizate în scop jurnalistic iar pentru acestea prevederile GDPR vor fi aplicabile în integralitatea lor. Interesul legitim al jurnaliștilor de a divulga anumite date cu caracter personal trebuie să fie suficient de clar articulat pentru a permite realizarea testului de proporționalitate și să fie un interes real și actual.
De asemenea, pentru ca interesul legitim al operatorului să prevaleze, prelucrarea datelor trebuie să fie necesară și proporțională.

Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra modului în care trebuie verificat de la caz la caz interesul jurnaliștilor și asigurarea proporționalității, ne vom referi la cazul dat ca exemplu în deschiderea articolului. Se ridică problema de a ști dacă există un interes legitim pentru respectivul jurnalist de a da detalii cu privire la starea de sănătate a directorului băncii. Cel puțin la o analiză sumară, în condițiile în care articolul urmărea să prezinte informații de natură economică, fiind publicat într-o revistă de specialitate, divulgarea unor informații cu privire la starea de sănătate a unor persoane care, deși se bucură de o anumită reputație în domeniul profesional, nu este în prim planul vieții publice, depășește din punctul nostru de vedere sfera de protecție a libertății de exprimare și, astfel, trebuie ca în cazul concret să acorde un grad de protecție sporit protejării datelor cu caracter personal. Nu aceeași ar fi fost concluzia în situația în care în locul directorului unei bănci, s-ar fi divulgat informații privind starea de sănătate a unui șef de stat.
Nu în ultimul rând, datele cu caracter personal divulgate de presă trebuie să fie proporționale. Cu alte cuvinte, aceasta înseamnă că tipul și cantitatea de date furnizate trebuie să fie necesară îndeplinirii scopului propus prin publicarea unui articol.

Un alt exemplu elocvent ar putea fi următorul:

Un ziar dorește să publice un articol de investigație privind posibile fapte de corupție săvârșite de către un consilier local. Având în vedere funcția publică pe care persoana o ocupă, jurnaliștii au posibilitatea de a prezenta mai multe detalii privind elemente ale vieții private, însă chiar și în această situație trebuie să se limiteze la ceea ce este necesar pentru scopul urmărit de respectiva investigație. De exemplu, relatarea unor date din care rezultă că respectiva persoană este bolnavă de HIV sau publicarea în ziar a cărții de identitate nu va îndeplini cerința de proporționalitate.

În momentul actual este dificil de făcut o previziune a eventualelor efecte pe care GDRP le va avea asupra investigațiilor de presă. În orice caz, credem că nu ar trebui ca activitatea de investigare să fie afectată în mod direct. Acest tip de activitatea jurnalistică a făcut obiectul a numeroase analize în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, principiile statuate cu acele ocazii fiind pe deplin aplicabile și după intrarea în vigoare a Regulamentului privind protecția datelor.

Investigațiile jurnalistice care privesc, de exemplu, fapte ale unor demnitari sau înalți funcționari publici, ar trebui să fie protejate într-o mai mare măsură, interesul legitim atât al jurnaliștilor, cât și al cetățenilor de a fi informați fiind superior. Deși în momentul actual nu putem ști cum vor reacționa autoritățile publice după intrarea în vigoare a GDRP, există un risc ca investigațiile de presă să fie îngreunate indirect printr-un eventual refuz de a furniza jurnaliștilor informații, chiar dacă acestea sunt de interes public.

Așadar, s-ar putea avea în vedere o eventuală afectare indirectă a investigațiilor jurnalistice. Cu toate acestea, chiar și un eventual refuz al autorităților de a furniza informații va trebui să fie motivat și proporțional.

Nu în ultimul rând, subliniem că modalitatea de obținere a informațiilor și veridicitatea lor joacă, de asemenea, un rol important. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât deja că „ (…) garanția oferită ziariștilor la art. 10, în ceea ce privește rapoartele privind probleme de interes general, este subordonată condiției ca aceștia să acționeze cu bună-credință, pe baza unor fapte exacte, și să furnizeze informații „fiabile și precise”, respectând deontologia jurnalistică” (CEDO, Axel Springer AG c. Germaniei, 2012).

VA URMA

Dragoș BOGDAN Senior Partner STOICA & Asociații

Constantin PINTILIE Associate STOICA & Asociații