Leadershipul sustenabil este autocontrolul patimei

“Prima şi cea mai mare victorie este să te învingi pe tine însuţi.”

– Platon –

Toți își dau cu părerea despre conducerea oamenilor, unii mai îndreptățiți decât alții poate, unii vorbind din practica lor iar alții mai degrabă din cărți.

Din practica mea ca și coach, știu cu precizie că sunt puțini acei lideri care au nevoie de soluții practice pentru dilemele lor. Însă aceștia nu vor fi dintre aceia care își dau cu părerea sau care acceptă părerile altora, îndreptățite sau nu. Aceștia sunt oameni pe care îi interesează să facă lucrurile cât mai bine, cât mai repede și cât mai sustenabil.

Ce este leadershipul sustenabil?

Ecoleadershipul sau leadershipul sustenabil este felul de a conduce care pune accent pe minimalism, acțiuni esențiale, eliminarea interferențelor și adaosurilor nenecesare, economisirea resurselor de timp, nervi și potențial creativ ale celor implicați, și în general pe orice formă de eficientizare a actului conducerii.

Deoarece să-i conduci pe ceilalți are la bază dintotdeauna conducerea de sine, leadershipul sustenabil se referă în primul rând la înfrânarea interferențelor, patimilor, deraierilor comportamentale, halucinațiilor mintale proprii. Iată un exemplu.

El conduce o firmă de câteva sute de milioane de dolari cifră de afaceri, are responsabilități uriașe și o echipă de management formată din șase oameni care îi răspund direct. În fiecare ședință a lor de management, fiecare dintre ei încearcă să-și arate inteligența și să-și dovedească competența printr-o cavalcadă de afirmații, informații și detalii, care de multe ori se repetă unele pe altele. Ședințele lor durează întotdeauna peste trei ore, se soldează mai mereu cu o stare de lehamite, oboseală și confuzie. Nu le place să fie împreună acestor oameni, firma are realizări modeste și pare că nu au timp niciodată pentru lucruri importante și serioase.

La capătul opus este cazul un director general care conduce prezența în România a unei multinaționale și face acest lucru alături de cinci coechipieri de management. Întâlnirile lor urmează o structură clară, cunoscută de fiecare dintre ei și respectată, afișată și comunicată la începutul fiecărei ședințe. Fiecare intervenție pare să fie atent gândită, elaborată, și pare că și-au pregătit dialogurile foarte atent înainte. Realitatea este însă că nu este nimic pregătit dinainte însă exercițiul repetat în cadrul acestei structuri auto-definite și asumate i-a făcut să înțeleagă, în cele din urmă, câte beneficii rezultă de aici: păstrare neîntreruptă de energie și poftă de acțiune, echilibru psiho-emoțional, rezultate.

Cum au ajuns la această structură de lucru? Într-un exercițiu de coaching al directorului general cu câțiva ani înainte, exercițiu în care fiecare dintre ei a fost implicat în rol de susținător și challenger al șefului, au identificat, în timpul perioadei de un an în care s-a desfășurat exercițiul, toate formele subtile sau directe prin care pierdeau eficiență, fiecare dintre ei și împreună. Lista cu aceste forme, generată atunci, este următoarea:

⁃ vorbitul spontan, reactiv, negândit;

⁃ discuțiile emoționale;

⁃ comentariile sarcastice la adresa altora;

⁃ frazele care conțin expresia “da… dar” sau care încep cu “nu…”

⁃ refuzul de a veni cu soluții și tăcerea unora

⁃ joaca de-a trecutul, referirea judiciativă la greșeli din trecut ale altora

⁃ lipsa întrebărilor semnificative care să chestioneze ipotezele subînțelese

⁃ învinovățirea altor colegi

⁃ incapacitatea de a mulțumi și de a ierta

O perioadă, cu această listă în față, au măsurat de câte ori, în ședințele lor, apăreau aceste comportamente de comunicare. Evident, ulterior, au căutat explicații și au dat peste faptul că sursa comună a tuturor acestor manifestări erau patimile proprii: nevoia de a fi auzit, nevoia de preamărire, nevoia de a câștiga cu orice preț în fața celorlalți, frica de a nu pierde în fața celorlalți, nevoia de putere, și așa mai departe.

Apoi au schimbat procedura de derulare a ședinței astfel încât să facă Improbabilă apariția acestor comportamente.

Cum se face că înfrânarea patimei produce eficiență și sustenabilitate în  leadership?

Conducerea de sine nu înseamnă altceva decât conducerea emoțiilor proprii, a gândurilor raționale și a acțiunilor, fiecare derivând din celelalte două. Până nu facem acest lucru în mod eficient cu noi înșine, nu putem să-i conducem pe alții în mod eficient.

Sustenabilitatea actului conducerii, în primul rând a conducerii de sine, reiese din faptul că odată cu aceasta înfrânare și autocontrol, nu se mai pierd resurse importante: timp, energie pozitivă, încredere, speranță, curaj, ideație inovativă și creativitate.

Multiplicat de zeci de mii de ori, pornind de la nivelul fiecărei echipe de management, se ajunge la sustenabilitate economică globală care poate rezolva criza climatică globală actuală. Căci, ce este această criză dacă nu o extrapolare a unui consum ineficient de resurse de la nivel individual? O lipsă de autocontrol, de înțelegere și management al patimei proprii?

Patimă: Sentiment puternic și violent care copleșește pe om, întunecându-i adesea dreapta judecată, iubire excesivă pentru ceva, pornire nestăpânită; suferință morală, nărav, pasiune, viciu.

Atunci când nu ne vom mai mânca singuri din potențialul propriu de creativitate vom putea spune că suntem ecologici cu noi înșine și vom avea șansa să facem la fel și cu cei din jur. Până atunci însă, oricâte strategii deștepte și idei moderne am îmbrățișa casei conduce mai bine pe ceilalți, vom eșua inevitabil și ne-ecologic.

Dar soluția este în inteligența emoțională, adică în actul curajos, disciplinat și smerit de ai întreba pe cei din jur despre felul în care îi afectează modul tău de a-i conduce.

Pentru români, inteligența emoțională poate fi regăsită ușor în mai vechiul “com-pasiune” sau chiar mai explicit în “com-pătimire”, adică “suferință, durere împărtășită cu cineva”.

Când realizezi că nu ești singurul care își dorește puterea, preamărirea sau singurul căruia îi e teamă și descoperi că și ceilalți (din echipa ta de management) suferă de aceleași patimi, abia atunci începe compătimirea și inteligența emoțională și de-abia atunci ești gata pentru un leadership sustenabil.

Foto: freepik.com