Lungul drum al unei reconversii profesionale. De la dorință la realitate

Reconversia profesională este o tematică sensibilă, tot mai des adusă pe masa consilierului în orientarea profesională.

Dacă la tinerii debutanți am observat că poate să apară frica de viitor și de ceea ce vor face, adultul tânăr (peste 35 ani) se poate găsi într-un impas de dezvoltare, simțind că nu mai poate avansa nicicum. Apar astfel frământări, frustrări, uneori chiar pierderea sensului, afectându-i nu doar profesia, ci și relațiile personale.

Iar acest fapt este firesc, având în vedere că stilul de viață nu mai este considerat un aspect separat de profesia pe care o urmăm. Factorii psihologici, sociali, educaționali, economici și fizici, și, în același timp, șansa, sunt luați în considerare atunci când dorim să integrăm cariera în viața noastră. Și aici profit pentru a vă adresa o întrebare – provocare: cine pe cine servește? Cariera îi servește omului sau omul servește carierei?

Las această întrebare deschisă, poate până la finalul articolului fiecare își găsește propriul răspuns, pentru că nu există un singur răspuns viabil. Eu însămi, uitându-mă la propriul parcurs profesional și la reconversia prin care am trecut, de la vânzări la psihologie, nu găsesc un singur răspuns la o astfel de întrebare, ci aș zice că depinde de etapa de viață în care ne găsim, depinde de nivelul nostru de dezvoltare personală și mai cu seamă depinde pe cine împuternicim să fie căpitanul propriei noastre vieți și pe ce ape navigăm.

De ce apare nevoia unei reconversii?

Studiile spun că 65% dintre copiii care intră astăzi în școala primară vor ajunge în cele din urmă să lucreze în tipuri de locuri de muncă complet noi, care încă nu există, și nu vor experimenta locuri de muncă obișnuite în prezent (Forumul Economic Mondial – 2016). Cu alte cuvinte, ne pregătim pentru ceva, însă între timp progresul tehnologic crește atât de repede, încât s-ar putea să nu se mai potrivească ceea ce am învățat cu ceea ce ne-am dorit să facem și chiar cu actualele cerințe ale pieței.

Trendurile globale de dezvoltare aduc atât efecte pozitive, cât și efecte negative. Printre cele pozitive se află faptul că ne bucurăm de deschiderea piețelor globale și a forței de muncă, o mai bună mobilitate și înființarea centrelor de evaluare, precum și dezvoltarea pepinierelor de talente. Iar acestea sunt doar câteva dintre beneficiile globalizării. La polul opus însă, au apărut tot mai multe automatizări, ceea ce înseamnă că angajații implicați în efectuarea sarcinilor repetitive riscă să își piardă locul de muncă. Cu atât mai mult sunt expuși angajații cu experiență medie din țările industrializate și cele în curs de dezvoltare. În altă ordine de idei, avem de gestionat o mai mare lipsă a predictibilității, ni se impune să fim pregătiți psihic și intelectual oricând pentru acele fenomene de tip “Black Swan” (evenimente neașteptate cu efect imens în creșterea șomajului).

Alte provocări cu care se confruntă piața muncii și oamenii ar fi sub-calificarea sau supra-calificarea. Un nivel de calificare mai mare decât cel cerut de job sau o nepotrivire a abilităților cu cerințele jobului crește substanțial nivelul de anxietate al angajatului și chiar îi poate afecta stima de sine, făcându-l să se gândească la o reorientare în carieră, într-un cuvânt, la o reconversie. Dacă ne uităm la realitatea din ultimul deceniu, cei mai afectați par să fie angajații mai tineri, cei care se lansează pe piața muncii imediat după terminarea studiilor.

Ce vreau să spun este că această nevoie de reconversie fie este impusă chiar de piață la un moment dat (pe fondul progresului tehnologic), fie începe să încolțească chiar de la foarte început, ca urmare a deciziilor neinspirate sau disperate în a gestiona alegerea profesiei și a locului de muncă.

Am întâlnit deseori în activitatea mea oameni care au parcurs facultăți mai mult dintr-o inerție a momentului (care era domeniul la acel moment din care se câștigau mai mulți bani sau dintr-o tradiție a familiei, dacă mama sau tata profesează X meserie, atunci și viitorul adult ar putea urma la fel sau orice alte influențe de la oameni importanți din viața tânărului) și nu ca urmare a unui proces decizional pe baza unor căutări și evaluări adecvate.

În cazul acestor oameni care pornesc cu stângul încă de la început, reconversia suflă în ceafă încă de foarte devreme, dinainte de a se fi bucurat de parcursul profesional inițial ales. Și mai mult decât atât, reconversia în acest caz nu este un moft, ci ar putea reprezenta chiar o salvare de la o amorțire psihică, pentru că este ca și cum, dintr-un automatism, picioarele te duc zilnic la acel loc de muncă dar mintea, sufletul nu sunt tot acolo unde ți-e corpul.

Iată ce spune un alt studiu: “Doar 13 % dintre lucrătorii din întreaga lume sunt «implicați» , ceea ce înseamnă că sunt angajați psihologic în slujba lor. Majoritatea angajaților (63%) raportează lipsa motivației la locul de muncă, iar restul (24%) sunt în general nefericiți, ceea ce influențează negativ atitudinile colegilor lor de muncă (Crabtree, 2013)”.

Nu-i greu de intuit de ce bucuria de a munci și de a face ceva care să îți placă cu adevărat este important atât pentru individ, cât și pentru mediul organizațional, în egală măsură pentru însăși societate.

Mie îmi place să spun că profesia este ca o a doua căsnicie. Ai ales din prima bine, pe parcurs poți să te ajustezi în funcție de nevoile relaționale, să crești, să te dezvolți și să treceți împreună prin crizele vieții, devenind mai apropiați, mai puternici. Ai ales cu îndoială, mai devreme sau mai târziu urmează un divorț dacă există curaj și putere de asumare. Desigur, poate fi și varianta să rămâi o viață într-un loc care să nu îți faciliteze oportunități de creștere și dezvoltare.

De unde începem o reconversie profesională și cum o susținem?

Dacă a sosit acel moment în care îți vine să lași de-o parte tot ce ai fi făcut până de curând și să te apuci de altceva dar nu știi încă ce, mai întâi ne uităm la abilitățile transferabile. Adică, abilități și competențe dobândite în profesii anterioare, care pot fi folosite și într-o nouă activitate.

De asemenea util ar fi și un screening al intereselor vocaționale, care ar putea să ofere câteva sugestii de orientare.

Totuși, am observat că în multe cazuri, acest screening al intereselor vocaționale confirmă ceea ce omul mocnea de mult timp în sinea sa dar nu avea curaj să verbalizeze și să dea curs. Poate pentru că este ceva cu totul nou, pentru care ar fi necesară o reconversie totală, la 180°, care ar înghiți multe resurse de timp, de bani, de orice.

Și cu siguranță reconversia de 180° este una dintre cele mai solicitante schimbări. Ea presupune un nou parcurs de învățare, profesionalizare, cursuri, formări mai scurte sau mai lungi. Pentru orice proces de învățare recomand cu căldură și oportunitățile de e-learning cum ar fi Masive Open Online Course (MOOC).

Am să las doar câteva sugestii în întâmpinarea celor care vor să treacă printr-o astfel de reconversie:

1. Ia decizia reconversiei împreună cu partenerul și asigurați-vă că puteți susține orizontul de timp și bani până când vei ajunge să fii din nou productiv, în noua activitate.
2. Calculează bugetul de reconversie cât se poate de pragmatic, având în vedere ce investiții vor fi necesare pentru a susține reprofesionalizarea.
3. Atenție la resursele corpului, grijă să nu te epuizezi în dorința de a arde etape și de a ajunge mai repede la obiectivul dorit. Vei avea nevoie de un corp sănătos și după ce te vei fi reconvertit.
4. Dacă investiția de timp și de bani pentru reconversie pune presiune pe bugetul familiei, ia în calcul un job part-time, ceva care să nu te solicite foarte mult, dar în același timp să mai relaxezi presiunea financiară.
5. Deși este nevoie de un “big picture”, gândește și planifică totul de la un pas la următorul pas. Nu te fixa cu privirea prea sus, la finalitatea drumului, acest fapt s-ar putea să te frustreze și să te descurajeze. Bucură-te de ceea ce ai reușit în pași mici, aici și acum.
6. Alege să ai mentori din viitorul tău, acei oameni care sunt deja acolo unde vrei și tu să ajungi. Informează-te de la ei și lasă-te ghidat.
7. Mergi în comunitățile unde găsești resurse pentru ceea ce urmează să devii.
8. Nu în ultimul rând, ai răbdare, multă răbdare în primul rând cu tine însuți!

Unele reconversii sunt mai ușor de realizat pentru că putem folosi tot ceea ce știm dinainte și doar avem nevoie de ferestre deschise către oportunități, de cineva care să ne ofere această șansă, să creadă suficient de mult în potențialul nostru. Alte reconversii, în schimb, sunt mai solicitate, iar acestor oameni le doresc să își păstreze entuziasmul, motivația și, desigur, curajul. Este nevoie de mult curaj și determinare ca să duci până la capăt o reconversie de 180° și să te poți bucura de fructele ei.

La capătul unui proces de reorientare profesională pe care l-am început în urmă cu aproape 10 ani, pot spune că a fost mult mai solicitant și mai costisitor decât am estimat inițial, probabil că dacă aș fi știut dinainte, aș fi abandonat. Bine că nu am știut😊!  Singurul lucru pe care l-aș face diferit dacă aș lua-o de la capăt (nu regret decizia niciun pic) este să fi început acest demers mult mai devreme, încă de când visam cu ochii deschiși. Dar chiar și așa, cel puțin în cazul meu a meritat schimbarea, mi-a adus mai multe beneficii pe toate planurile decât aș fi avut dacă rămâneam în profesia anterioară.