Privit din mai multe unghiuri: Perfecționistul, acest fin cunoscător care organizează haosul
Putem privi perfecționismul din mai multe unghiuri: din punct de vedere filosofic: al eticii, moralei, norme și standarde; din perspectiva tehnică: finețea execuției, exactitatea, modernitatea; din perspectiva artistică: proporție, raport, rafinament.
Încă din copilărie învățăm și ne dezvoltăm prin imitație, prin sistemul recompensă/pedeapsă. Ne putem crea o structura perfecționistă dacă recompensa vine greu, doar atunci când lucrurile sunt făcute foarte bine.
Putem crește într-o familie cu standarde pe care noi le percepem ca fiind foarte înalte, uneori rigide, greu de atins și de realizat. În eforturile de a satisface aceste standarde impuse, acele norme și reguli de care suntem înconjurați, putem să schițăm structura unei persoane perfecționiste.
De asemenea, un câmp cu influențe majore asupra noastră este mediul școlar. Unii profesori sunt mai exigenți, alțîi mai permisivi, însă important este felul prin care ne raportăm la ei. Vrem să le facem pe plac, să primim note mari, să ne simțim validați de persoanele pe care noi le investim cu autoritate, să fim printre primii, însă nu e suficientă dorința. Perfecționistul pune în acțiune, este foarte implicat în activități și își face din asta un scop de cele mai multe ori.
Noi introiectăm un mod de funcționare, de a gândi, nu neapărat idei, ci mai mult de atât, un mod de viață.
Părți pozitive – Evoluție
Perfecționismul este de multe ori asociat cu dezvoltarea, cu succesul în carieră, cu performanță la locul de muncă, este un vehicul al reușitei în diverse arii. Nevoia inconștientă îl determină pe perfecționist să muncească mult, consecvent, să fie energic și activ pentru a-și satisface nevoia de a face toate lucrurile bine, fără greșeli.
Va avea resurse inepuizabile pentru a mai încerca la nesfârșit să facă același lucru și de a nu renunța la scopul inițial, chiar aproape îndărătnic în a persevera.
Cum se încadrează perfecționistul în sociocultural
Socioculturalul promovează perefectionismul prin exigențele de la locul de muncă, prin rețelele de socializare unde simțim nevoia de a ne crea o imagine dezirabilă pentru ceilalți. Unul dintre aspectele fundamentale ale socioculturalului contemporan este comercialul, hrănindu-ne nevoia de a ne prezenta într-un mod cât mai vandabil.
Perfecționistul în poziție de lider
Ca adult, pe plan inconștient, trecem noi pe poziția celor care impun regulile, care vor ca lucrurile să se facă într-un anumit mod, cu anumite standarde. Însă acest lucru nu este totdeauna posibil, variind în funcție și de alți factori. Însă este mai probabil să se tindă spre o funcție de conducere. Acest lucru are impact pozitiv asupra stimei de sine.
Nevoia de competiție
Se dezvoltă în paralel și nevoia de competiție. Este nevoia individuală de a fi validat de către cei din jur și de către sine. Să fii răsplătit cu anumite pozițîi, diplome, medalii, să ajungi pe poziții de conducere.
De multe ori un perfecționist are lângă el o echipă care poate să îi satisfacă standardele ridicate. O echipă competitivă care își va putea aduce aportul în domeniul unde își desfășoară activitatea.
Perfecționismul este că o monedă cu două fațete. Este o însușire a personalității care în funcție de context ne poate fi de folos sau din contră, ne poate încurca într-un demers în care ne aflăm.
Părți negative – Nemulțumire
Perfecționistul nu este mulțumit aproape niciodată de rezultatul muncii sale. Când este finalizată o sarcină, acesta este convins că ar mai fi putut adăuga sau schimba ceva pentru a fi mai bun. Chiar dacă primește laude din partea celorlalți pentru munca să, el nu este pe deplin mulțumit sau i se pare că ceea ce a făcut este ușor de realizat pentru majoritatea dintre noi sau poate fi chiar ceva banal.
Plecând de la această nemulțumire, este posibil ca acesta să reia sarcina, nereușind să o livreze la timp. În societatea modernă ne întâlnim adesea cu termene precise care trebuie respectate și care pot reprezenta dezavantaje pentru o persoană perfecționistă.
Persoană rigidă
Într-o muncă de echipă în care nu își alege proprii colegi, el va putea fi perceput ca o persoană greoaie, rigidă, fixistă, care nu este eficientă, deși face lucrurile bine.
Predispoziții – Persoanele perfecționiste sunt mai predispuse la depresie, la boli cardiovasculare și workaholism.
Echilibru– Într-un mediu cu elemente dezorganizate, intervenția perfecționistului este decisivă și se obține obiectul de artă, putem spune că perfecționistul este un fin cunoscător care organizează haosul.
Perseverarea în perfecționism duce de multe ori la apariția utopiilor sau distopiilor: utopiile fiind acele lucruri ideale, visate de om; iar distopiile sunt situațiile în care totul este încurcat.
(sursă de inspirație: https://hbr.org/2018/04/how-perfectionists-can-get-out-of-their-own-way?utm_campaign=hbr&utm_source=facebook&utm_medium=social)
Ionuț Iamandi,
Psiholog clinician
Master în Psihanaliză, Master în Psihologie Clinică
Motto: Spuse și Nespuse pe Divan