Provocarea cu Middle Managementul
Foarte recent, la o conferință, discutam cu un membru al top managementului unei companii globale, cu 4000 de angajați în România, și acesta spunea că cea mai mare provocare pe care o au în companie este middle managementul. Nu criza economică ce se preconizează, nu criza energetică, nu clienții și nici furnizorii. Middle managementul reprezintă piatra de încercare.
Conectată fiind la acest mediu, aud frecvent astfel de opinii.
Presa de specialitate vorbește, de asemenea, despre acest lucru, este abundență de articole care fac o radiografie a situației prezente.
Acest nivel ierarhic este, fără îndoială, cheia succesului unei organizații, pentru că reprezintă legătura între nivelul strategic și cel de implementare.
Pe de altă parte, din discuțiile cu oamenii de la acest nivelul ierarhic, cel de middle management, aceștia resimt la rândul lor o presiune din ambele sensuri. Comunicarea cu managementul superior este laconică și cu puțin feedback constructiv. Pe de altă parte, nici nu știu să îl ceară. Cei din subordine au la rândul lor nemulțumiri și își pun speranțele în aceștia pentru a-și face auzită vocea.
Oamenii din middle management sunt muncitori, serioși, inteligenți, încă înțeleg foarte bine ce înseamnă execuția și, în același timp, au o imagine mult mai clară asupra ceea ce presupune nevoia de eficientizare a resurselor.
Aflat în postura de middle manager intermediar, cum poți gestiona cele două perspective în așa fel încât să obții performanțe și să atingi obiectivele asumate?
Ce se cere de la middle management?
Rezultate, rezultate și iar rezultate. Nimic nefiresc în esență, vorbim despre mediul de afaceri.
Mulți dintre middle managers sunt promovați în poziția respectivă pentru că au dovedit competențe profesionale deosebite, cunosc bine procesul tehnologic, produsele, serviciile oferite și au excelat în execuție. Doar că este din ce în ce mai evident că, pentru a ajunge la performanță și creștere, este nevoie de mai mult decât control și autoritate (fie ea și profesională).
Ce lipsește din pregătirea managerilor de la nivel intermediar?
Este parte din natura umană, în mod incontestabil, faptul că oamenii iau decizii emoționale, chiar dacă ne considerăm ființe raționale. Acest lucru îl explică foarte bine, cu ajutorul științei, Daniel Kahneman în cartea sa ”Gândire rapidă, gândire lentă”.
Vestea bună este că deciziile noastre pot fi foarte bune atunci când avem o expertiză în domeniul respectiv, când reușim să înțelegem rapid ce se ascunde în spatele datelor și cifrelor din analizele de management.
Realist vorbind, chiar și acolo unde deciziile sunt luate pe baza unor studii și analize amănunțite (pe care le recomand!), de cele mai multe ori, este imposibil să ai timpul necesar pentru a le aprofunda și le privi din mai multe perspective. În plus, sunt unghiuri din care poți privi problema, despre a cărei existență nici măcar nu ești conștient.
Sunt anumite aspecte care îți atrag atenția atunci când navighezi prin abundența de informații la care ai acces, iar decizia pe care o iei se bazează pe ce reușești să cuprinzi în puținul timp pe care ai posibilitatea să îl aloci în acest sens.
În ceea ce privește middle managementul, acesta lucrează preponderent intuitiv, este evidențiat în statistici, este o realitate.
Doar că este nevoie de o direcție clară și un efort susținut pentru a învăța să ia decizii inspirate, pe care să și le asume și care să lase loc pentru creativitate, a lor și a oamenilor din subordine. Creativitatea este cea care conduce la rezultate pe termen lung.
Sunt de părere că aceștia au nevoie de suport pentru a ști cum să îmbine emoționalul cu raționalul pentru a conduce și inspira oamenii.
De ce au nevoie cei de la nivelul ierarhic de mijloc?
Deși se pune mare accent pe dezvoltarea competențelor de hard skills, trainingurile de vânzări (de exemplu) sunt la mare căutare, sunt lăsate la ”și altele” competențele de soft skills. Empatia, comunicarea asertivă, managementul timpului, leadershipul ar fi, într-un fel, acel ceva cu care ”trebuie să vină de acasă”.
Li se cer performanțe managerilor fără să fie suficient de mult investit (ca resurse financiare și de timp) în aceste aspecte. În epoca vitezei și a competiției cu tehnologia, cine are răbdare să creeze lideri? Nu este mai ușor să le oferi oamenilor suport pentru a face scripturi de vânzări și pitch-uri convingătoare, pe care să le pună în practică similar unei o rețete? Intenția mea nu este de a nega importanța și relevanța acestor aspecte. Ce vreau să subliniez este că, înainte de toate, este nevoie să ai baze solide de dezvoltare personală pentru a putea dezvolta hard skills-urile solide necesare.
Fără competențe de soft skills puternice este ca și cum ai construi un castel pe o fundație instabilă. Aceasta pentru că educația și societatea contemporană nu se preocupă de dezvoltarea personală. De aici derivă două consecințe majore: fie oamenii nu ating performanțele care sunt așteptate de la ei, fie aceștia fac eforturi supranaturale, muncesc până la epuizare și ajung în burnout de foarte multe ori.
Dezvoltarea personală ce invită spre superficialitate
Ei bine, dezvoltarea personală este privită de multe ori ca o ”oaie neagră”, ca un aspect care te face moale într-o lume dură. Pe bună dreptate, cine și-ar dori așa ceva?
Am primit de foarte multe ori întrebarea de ce anume m-am oprit la astfel de cursuri (de comunicare, time management, soft skills, în general), de ce nu îmi folosesc talentul și capacitatea de a înțelege business-ul la nivel înalt pentru altfel de cursuri și consultanță ”adevărată”.
Conceptul de dezvoltare personală este de prea multe ori diluat de abundența de materiale (social media are rolul ei nociv în acest sens) care invită la viață superficială și a face ce vrei, ce simți, în sensul de a opta pentru plăceri de moment, trecătoare.
Din experiență, dezvoltarea personală…
Din experiența mea, dezvoltarea personală înseamnă a te canaliza pe cine ești tu, pentru a-ți direcționa energia spre ce te motivează și pentru a dezlănțui creativitatea pe care o ai ascunsă în tine. Și presupune să treci printr-un proces de transformare interioară, de multe ori extrem de dureros, să știi să faci loc neprevăzutului în viața ta și să transformi crizele în oportunități. Să renunți la gândirea negativă și să accepți starea de fapt pentru a găsi soluții pentru a deveni puternic și pe deplin stăpân pe acțiunile tale.
Cu soft skilluri la purtător, rezultatele (și cât de spectaculoase sunt acestea!) vin ca o consecință naturală, fără presiune.
Din acest motiv am ales acest domeniu de activitate, consider că este o nevoie acută de oameni cu adevărat puternici în societate și mediul de afaceri. Iar altă cale de a-i avea, o scurtătură, nu cunosc. Așa că, da, tocmai pentru că înțeleg businessul la nivel macro, sunt promotorul conceptului #soft skills first. Pentru Anul Nou, vă invit să vă gândiți la voi și colegii voștri mai mult din perspectiva de ”a fi” în loc de cea de ”a avea”. Doar să vă imaginați cum ar arăta lumea înconjurătoare dacă am avea mai multă empatie, am comunica mai bine și am ști să ne prioritizăm activitatea.
