Și băieții plâng…
Victor este Directorul General al unei fabrici din România cu peste o mie de angajați. A primit recent acest rol și conduce aici o echipă de management exclusiv masculină.
În vara anului trecut, la câteva luni de la preluarea mandatului, ne-a contactat la recomandarea unui alt client să ne întrebe cum l-am putea ajuta să lucreze mai bine cu echipa sa managerială. Ne-am planificat o conversație pentru a afla cum l-am putea sprijini.
Ne-am cunoscut mai întâi într-un call. Are un profil atletic, energic, fost sportiv de performanță, impunător și încrezător în propriile forțe, nerăbdător, puțin peste 40 de ani, obișnuit cu “meciuri” dificile de-a lungul experienței lui profesionale. Pasiunile lui extraprofesionale îi conturează clar un profil masculin ofensiv, ambițios și care stă solid pe propriile picioare. I se solicitase de către superiorii săi de la headquarter-ul din străinătate să facă ceva pentru a crește atât productivitatea organizației locale, cât și calitatea produselor.
“Ședințele noastre de management sunt un câmp de luptă, iar departamentele dau zilnic vina unul pe celălalt când se semnalează probleme. Nu știu ce să fac și de unde să o iau”, mi-a spus în call. “În plus, fluctuația angajaților din companie, venirile și plecările din echipa managerială, îmi fac aproape imposibilă misiunea pe care am acceptat-o. Presiunea zilnică este imensă și în creștere, abia facem față situației actuale, cum să facem să și îmbunătățim lucrurile?”
I-am spus că îmi pare rău de situația în care este, că nu există soluții magice de pe o zi pe alta și că va trebui să ne mai auzim de câteva ori ca să înceapă să vadă mai clar prioritățile și primii pași pe care i-ar putea face.
La finalul câtorva întâlniri bune de lucru a spus că îi este mai clar ce vrea să facă: să construiască niște ocazii în care oamenii din echipă să se simtă mai bine unii pe ceilalți, să se cunoască mai bine și să crească încrederea reciprocă între ei. Mi-a spus că, dacă aceste lucruri se vor îmbunătăți, el speră că oamenii vor fi mai atenți la nevoile altor colegi, vor fi mai puțin rivali unul cu celălalt, vor fi mai flexibili și mai creativi în găsirea soluțiilor atunci când vor apărea contre între ei.
Sincer, cred că acest moment a fost unul de cotitură. Un CEO cu postura dominantă a înțeles nevoia ca mai întâi echipa managerială să se comporte diferit, dacă dorește ca lucrurile să se îmbunătățească și în fabrică, și în organizație. Workshop-ul cu echipa managerială a fost unul de mare succes, construind un nou punct de start al relațiilor de joc dintre ei. Felul extrem de vulnerabil și deschis în care Victor a vorbit în sesiune despre presiunea pe care o resimțea în acea perioadă, felul în care a împărtășit povești din trecut cu eșecuri personale intime necunoscute de cei prezenți, dialogul cu colegii de echipă care a urmat, i-a apropiat mult unii de alții, iar vocile și tonurile agresive din grup au început să se evapore, lăsând loc empatiei, aprecierilor pozitive reciproce sincere și susținerii!
Sunt astfel de lucruri elemente specifice unei dimensiuni feminine de leadership? Unii ar spune că da. Au ajutat aceste conversații soft ca echipa să înceapă să aibă un sentiment puțin mai bun de unitate? Cu siguranță, pentru că am fost acolo și am văzut!
La mai multe zile după acest workshop, am avut o nouă conversație de informare cu Victor. Se simțea mai bine așezat în grup și mi-a spus că începe să creadă că soarele va reveni pe strada sa și în organizație! L-am întrebat care sunt temele pe care și le ia din această experiență. Nu am auzit nimic despre acțiuni în forță, nimic despre creșterea presiunii, nimic despre ultimatumuri.
Iată în schimb temele pe care și le luase:
- Să aibă curaj să lase garda jos, să nu se arunce defensiv asupra primei remarci pe care el o interpretează ca fiind un atac la persoana sa. Să creadă mai mult în intențiile pozitive ale celor din jurul său;
- Să construiască constant încredere reciprocă în echipă. Încrederea aduce unitate și coeziune. Să asculte cu adevărat și cu răbdare, cu deschiderea de a se lăsa influențat de opinia celuilalt;
- Să ceară ajutorul echipei chiar dacă echipa pare dezbinată și conflictuală. Când o autoritate superioară cere ajutorul propriei echipe, cresc nivelurile de empatie și conectare dintre oameni, și astfel chiar și energiile distructive au posibilitatea să capete un sens comun și constructiv.
Povestea lui Victor nu este una unică. În roluri superioare de leadership, ajung de multe ori profile dominante, ambițioase, determinate, mai puțin empatice, în căutare de victorii răsunătoare. Cred însă că vremea comandanților de fier a trecut. Iar dacă ar fi să mă refer cel puțin la rolurile de leadership dintr-o organizație locală (oricât de mică sau mare ar fi organizația), fie că e vorba de CEO sau team-leader, caracteristicile feminine de leadership sunt indispensabile pentru a construi angajament, loialitate și implicare, pentru a crește flexibilitatea, coeziunea și cooperarea, pentru a crește susținerea reciprocă între manager și echipa sa!
N.A: Victor nu este numele real al clientului nostru.
Acest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 282
Pentru abonare, click aici
