De ce este România corijentă la empatie?

Despre empatie şi toate nuanţele ei

Empatia este capacitatea de a înțelege sau de a simți ceea ce altă persoană experimentează, privind din perspectiva acelei persoane, mai exact capacitatea de a te pune în locul acelei persoane. Empatia înseamnă să privești cu ochii altuia, să asculți cu urechile altuia și să simți cu inima altuia (Wikipedia). Există mai multe definiții pentru empatie, care cuprind o gamă largă de stări emoționale.

Empatia este așadar acea calitate afectivă pe care o avem cu toții și face parte din umanitatea noastră, dar uneori uităm să o folosim. Eugen Dumbravă, doctor în psihologie, cu o experiență de 14 ani în domeniul resurselor umane și în business operațional, definește empaticul ca persoana care „are simț aventuros, precum și abilități sociale bune. Știe să asculte. Între colegii de serviciu se exprimă prin: înțelegere, sprijin, compasiune și sensibilitate față de nevoia celuilalt”.

Toine Kets este născut în Olanda. A studiat chimia și stiințele sociale (specializarea Managementul Resurselor umane și Psihologie) și a lucrat timp de 12 ani în cadrul companiei Royal Philips Electronics. A urmat cursuri în domeniul terapiei comportamentale rațional-emotive la Institutul Albert Ellis din New York și este trainer certificat. Este în România din 2007 când a fondat o companie, specializată în leadership și dezvoltarea echipei.

Toine folosește și crede în metoda ”vezi – simți – schimbi”. El spune că putem împărți empatia în 2 categorii: empatie emoțională și empatie cognitivă. Empatia emoțională este capacitatea de a răspunde cu emoția corespunzătoare la starea mentală a celuilalt. Empatia cognitivă este capacitatea de a înțelege perspectiva celuilalt sau starea lui mentală. Empatia este o parte importantă a inteligenței emoționale. „Stephen Covey a dat o definiție simpatică despre cum poți să recunoști dacă cineva este empatic sau nu: Majoritatea oamenilor nu-l ascultă pe celălalt cu intenția de a înțelege; ascultă cu intenția de a replica”.

Toine crede că sunt și excepții dar în general, oamenii se nasc cu inteligența emoțională și, ca urmare, pot fi empatici. „Partea bună este că poți să îți dezvolți inteligența emoțională (chiar și empatia). Oamenii pot învăța să îi asculte cu atenție pe ceilalți și își pot baza acțiunile pe asta”.

Un studiu „Empathy in the Workplace A Tool for Effective Leadership” arată că empatia este una din aptitudinile care îți poate îmbunătăți șansele de reușită în carieră. De ce este empatia o aptitudine/calitate care îți asigură succesul? „Ca să explic mă voi referi la rezultatele cercetărilor despre inteligența emoțională. Dacă nu arăți empatie, nu îți poți folosi inteligența emoțională. Pe de altă parte, dacă ai o bună inteligență emoțională, îți vei folosi și empatia. Inteligența emoțională este de două ori mai importantă decât coeficientul de inteligență (IQ) și expertiza tehnică la un loc. Inteligența emoțională este de patru ori mai importantă când ne referim la succes, în ansamblul său. Și inteligența emoțională este acel factor care face diferența; 90% dintre diferențele existente între liderii excepționali și cei de nivel mediu sunt legate de inteligența emoțională și, în consecință, de empatie” spune Toine Kets.

În România, din păcate însă, în realitatea înconjurătoare – în orice domeniu (politică, sănătate etc), în comportamentul oamenilor pe stradă, cel mai adesea am văzut personal că cheia succesului unora este alta decât empatia și domină indiferența, tupeul, minciuna, călcatul pe cadavre…

Eugen Dumbravă are și o explicație pentru asta: „Într-o lume sau într-un mediu care cultivă meritocrația, da, e posibil ca empatia să-ți asigure succesul dar într-un mediu care transpiră de nepotism, gargară, impostură sau un mediu în care se manifestă diverse tulburări de personalitate, reușita în carieră are de a face cu adaptarea la derapajele amintite anterior și nicidecum cu empatia”.

Cum se manifestă empatia în afaceri și la ce ajută?

„Empatia contribuie la creșterea nivelului de înțelegere reciprocă, poate preveni micile probleme înainte de a deveni mari și aduce valoare adăugată relațiilor existente. Toate aspectele care fac dintr-o afacere una eficace și eficientă. Când o companie pune valoare pe empatie, vor fi mai puține probleme de comunicare și oamenii sunt încurajați să vină cu idei noi și propuneri de îmbunătățire”, explică Toine Kets.

Dar cum poți să intuiești dacă cineva este empatic? O modalitate ar fi să răspunzi la întrebările de mai jos când urmărești sau te afli într-o conversație:

• Persoana înțelege punctul de vedere al celeilaltei persoane înainte de a-și expune propriul punct de vedere?
• Persoana ascultă fără să arate rezistență?
• El/ea caută să afle motivația celeilaltei persoane?
• El/ea explică motivul pentru care este interesat/ă să afle mai multe?
• El/ea este curios/oasă să cunoască contextul general și exemple?
• El/ea dorește să afle sau să dețină controlul?
• Sunt oamenii implicați activ în conversație?

Empatia e un instrument fundamental pentru lideri, este forța care mișcă afacerea în direcția cea bună, afirmă și Eugen Dumbravă.

Empatia poate fi educată, e rolul fundamental al educaţiei

De ce România și în general țările din Est a căror istorie a fost marcată de dictatură sunt corijente la empatie?

Eugen Dumbravă crede că educația primită în familie este cauza principală a empatiei scăzute a românilor. „Pentru că puiul de om asa este învățat în familie. Familia, celula de bază a societății, este sursa de corigenți în masă. Ipocrizia văzută la părinți, egocentrismul acestora, autoritarismul care înlocuiește dialogul în multe familii, violența fizică și emoțională, agendele ascunse ale fiecărui părinte, tendințele oarbe de control ale celuilalt, sunt doar câteva dintre motivele pentru care membrii unei familii nu învață împreună cum să-l iubească pe celălalt. Iar un copil neiubit nu poate fi educabil. Familia așa cum este ea acum în România, este adevărata sursă a ratărilor de orice fel: acolo ești învățat cum să înșeli, cum să te bucuri de ceva ce nu-ți aparține, acolo îți sunt sădite stereotipiile de gen și lipsa de toleranță și grija față de celălalt, acolo înveți că biserica și scoala produc vorbe goale și nicidecum îndrumare sau descoperire de sine. În familia română înveți că tu ești bun, dar nu ai noroc, iar ceilalți sunt răi. Familia este locul decisiv al luptei cu prostia – din păcate cu puțini învingători.”

Toine Kets care locuiește de 10 ani în România spune că în viața de zi cu zi românii nu oferă bune exemple de empatie. „Uitați-vă numai la TV. Așa cum am spus mai înainte, empatia are și o componentă importantă referitoare la capacitatea de a asculta. În aproape toate talk-show-urile din România, oamenii își exprimă punctele de vedere. Și dacă moderatorul emisiunii nu este așa de bun, oamenii își exprimă punctele de vedere în același timp. Deci, oamenii nu oferă un bun exemplu de inițiere a unui dialog real ascultându-se unii pe alții și construind mai departe dialogul pe baza subiectelor pe care ceilalți le-ar putea aduce în discuție. Acest mod de a face conversație nu conduce la o înțelegere comună sau la interese și valori comune. Același comportament îl observ și în cadrul familiilor și al afacerilor. Oamenii își exprimă punctele lor de vedere și atât. Dar acest lucru nu înseamnă că românii nu sunt empatici. Doar că nu li s-au oferit exemple bune. Când analizez față în față oamenii și stilurile lor de comunicare, în timpul seminarelor și sesiunilor de coaching, aceștia se schimbă rapid și folosesc dialogul ca pe un instrument puternic pentru a merge mai departe. Deci, concluzia mea este că românii sunt empatici, numai că nu au învățat cum să-și folosească empatia”.

Studiul aflat la baza acestui clasament al empatiei popoarelor, coordonat de William Chopik, profesor de psihologie la Michigan State University, a fost realizat pe baza unor sondaje online la care au răspuns 104.365 de adulţi. Subiecţii au răspuns la întrebări despre propria empatie sau abilitatea lor de a reacţiona şi de a interacţiona cu alte persoane, atât la nivel emoţional cât şi intelectual. Participanţii au răspuns şi unor întrebări menite să evidenţieze alte trăsături care pot fi legate de nivelurile de empatie, aşa cum sunt calitatea de a fi agreabil, conştiinciozitatea, stima de sine şi comportamentul prosocial, printre altele, scrie Agerpres. Clasamentul este condus de Ecuador, Arabia Saudită şi Peru. Pe locul 53 se află Rusia, urmată de România pe 54, pe 55 Cehia, ultima parte a clasamentului fiind dominată de ţări din Europa de Est. Lituania este clasată drept ţara unde oamenii sunt cel mai puţin empatici.

„În ceea ce privește studiul și rezultatele lui, am câteva remarci de făcut” declară Toine Kets. „La prima vedere, se pare că cercetătorii au realizat o cercetare exhaustivă la care au participat 104.365 respondenți. Dar 75% dintre respondenți locuiesc în SUA. Rămân 26.091 de respondenți localizați în celelalte țări. Media respondenților pe țară este atunci 420. Dacă presupun, pe baza acestui raționament, că România este reprezentată tot de 420 de respondenți, atunci vorbim de aproximativ 0,0022% din totalul populației. Pentru mine, nu este un eșantion foarte reprezentativ.”