Idei de leadership de la Jodie Foster
Scriam recent că îmi plac îmi plac profesioniștii în vârstă, pentru că sunt oameni interesanți, care se află într-o etapă de viață și profesionalism în care au scăpat de mirajul succesului și trăiesc bucuria meseriei. Nu mai caută reușita și puterea. Caută să facă bine ceva adevărat, frumos și cu rost.
Un astfel de profesionist este Jodie Foster, care mă inspiră prin cât de conștient își abordează meseria și prin cât de asumat își trăiește vârsta.
Iată ce putem învăța de la ea:
„Tot ce trebuie să facă regizorii ca să înțeleagă de ce au nevoie actorii este să joace. Va fi o experiență care îi va smeri, le va da măsura lucrurilor.”
Ca lider, trebuie să înțelegi natura și substanța muncii omului – cum se fac lucrurile și de ce, care sunt provocările, care sunt obstacolele, cum arată succesul și ce condiții conduc la succes. Altfel, oamenii nu vor avea încredere în tine, viziunea și strategia ta vor fi inadecvate, iar tu nu vei înțelege nici condițiile succesului, nici pe cele ale eșecului.
„Actorii tind să se concentreze pe moment, dar regizorii fac mai mult de atât. Regizorul este lider. Niciodată nu vei ști fiecare detaliu, nu vei ști tot ce știu oamenii din echipa ta. Dar trebuie să ai o viziune și un limbaj care să unească.”
Oamenii din echipă trebuie să se concentreze mai mult pe moment, pentru a putea face ce este de făcut acum. Liderul trebuie să aibă viziune și să asigure condițiile împlinirii ei. Unitatea este o condiție vitală a succesului si poate fi realizată de liderul care știe să se conecteze la oamenii săi, să-i reprezinte și să-i conecteze pe toți la o viziune înaltă și funcțională. Dar dacă viziunea devine o credință absolută, iar liderul devine încăpățânat, inflexibil și dominator, atunci echipa, viziunea și leadershipul vor fi compromise.
Gianpiero Petriglieri, profesor INSEAD din Top Thinkers 50, punctează faptul că leadershipul contemporan este cel mai bine reprezentat de liderii „conectori”, care aduc laolaltă și mențin unitatea unei grupări diverse, iar principalul său beneficiu este faptul că este inclusiv. Acest tip de leadership creează un spațiu comun, în care sunt invitate și binevenite perspective și povești diferite.
Dar Gianpiero consideră că acum leadershipul se confruntă cu o criză de legitimitate. Întrebat despre cauza acestei crize și cum poate fi ea depășită, Gianpiero ne-a spus că rădăcina tuturor crizelor de leadership este, întotdeauna, pierderea conexiunii dintre preocupările, aspirațiile, experiențele și destinele celor care revendică statutul de lider și preocupările, aspirațiile, experiențele și destinele celor care ar trebui să-i urmeze.
Dacă nu înțelegi ce mă preocupă și care-mi sunt speranțele, dacă nu ai prea multe în comun cu mine, iar succesul tău nu este și al meu, atunci nu ești doar un lider slab. Nu ești lider deloc. Criza poate fi depășită prin refacerea acelor conexiuni sau prin găsirea unui lider care să le poată revendica în mod credibil.
Iar pentru a te putea conecta la ceilalți și pentru a avea o viziune sănătoasă este esențial ca liderul să fie bine conectat la sine însuși – să se cunoască pe sine, să se înțeleagă, să se accepte, să nu se mintă. În caz contrar, va percepe realitatea eronat.
„Ca lider, trebuie să iei o decizie, iar apoi trebuie să sprijini acea decizie.”
Pentru ca o decizie să fie bună, aceasta trebuie să fie conștientă și funcțională – adică să fie luată în conștiință de cauză, printr-o bună înțelegere a realității și a modului în care funcționează lucrurile. Apoi, liderul trebuie să înțeleagă domeniul de activitate în care se dorește aplicarea deciziei, pentru a putea asigura condițiile necesare pentru implementarea acesteia. E nerealist să semeni micșunele, dar să vrei să culegi pere.
„E important să știi că vei avea parte de multă neliniște. Te vor chinui o mulțime de întrebări: Cum va ieși filmul? Ce ar fi bine să fac acum? Oare trebuie să refac scenariul? și câte și mai câte. Dar trebui să înveți să ai încredere că vei inspirat.”
Succesul, încrederea, echilibrul – sunt atât de promovate, de bine văzute și la atât de mare căutare încât obstacolele, eșecurile, căutările, anxietatea, neliniștea, nesiguranța par a fi de-a dreptul anormale. În realitate, sunt condiții ale succesului.
Cum răspunsuri și soluții absolute nu există, cei care au neapărată nevoie de ele vor absolutiza răspunsurile și soluțiile incomplete sau eronate.
Soluția pentru a ajunge la răspunsul corect este, desigur, inspirația – pe care trebuie să știi să o aștepți și să o primești atunci când vine. Inspirația vine din instinct și intuiție – iar acestea sunt surse de informație mult mai cuprinzătoare decât mentalul nostru conștient.
„Ce am învățat eu, în cele din urmă, este că, eu voi fi acolo și inspirația va veni. Mi-a luat mult timp să învăț asta.”
A fi acolo înseamnă să aștepți. Dar asta nu înseamnă să fii pasiv și neimplicat, ci înseamnă să fii prezent. Înseamnă să-ți deschizi inima și mintea pentru a putea fi receptiv la inspirație. Altfel spus, aglomerarea de gânduri te impermeabilizează la inspirație. Dacă te uiți în stânga nu vezi ce e în dreapta, dacă zgomotul e prea mare nu mai auzi șoapta.
Pentru a face loc inspirației fă lucruri cu mâna ta, nu te limita la ceea ce îți este familiar, caută întrebări în loc să cauți răspunsuri, caută experiențe transformatoare. Deschide-ți inima și pornește în explorare, pentru că inima îți va deschide și mintea mai tare.
„Adevărul este că tot ce ai nevoie să știi se află în tine. Fiecare decizie se ia instinctiv, vine din interiorul tău. Atâta vreme cât ai la tine hârtie și creion, te vei descurca foarte bine.”
Dacă suntem deschiși la inspirație suntem conectați la înțelepciunea Universului și vom ști ce este de făcut. Intuiția și instinctul sunt resurse nelimitate, pe care le avem întotdeauna la dispoziție. Totul e să știm să fim receptivi și să nu le condiționăm trecându-le prin filtrul percepțiilor noastre – care pot fi afectate de prejudecăți, presupuneri și temeri limitative.
„Cred că trăim într-o eră de căutare a identității. Nu cred în ideea că trebuie să fii atașat la o identitate și la nicio alta. Eu sunt mamă, sunt fiică, am crescut în Franța și în America, așa că am două culturi. Îmi place să schiez, îmi place NFL, iar faptul că sunt din Los Angeles nu înseamnă că nu înțeleg ce înseamnă să crești într-un oraș mic. Mi-ar plăcea să devenim mai variați, mai diverși, în cultura noastră, în loc să ne concentrăm pe o singură direcție.”
Trebuie să-ți cauți identitatea nu numai pentru a o găsi, ci și pentru a ajunge să fii conștient de ea și a ți-o trăi asumat. Dacă te îndoiești de tine, dacă te ascunzi de tine sau dacă le permiți altora să te ascundă de tine, atunci nu vei putea să fii tu însuți și să te pui în valoare. Ori numai când ești autentic ești funcțional și ai acces la toate resursele tale.
Iar identitatea noastră are multe fațete, care funcționează bine numai integrat – de aceea integritatea este o condiție a sănătății și a bunei funcționări. Jane Fonda spune: „Nu trebuie să fii perfect, trebuie să fii întreg – ceea ce înseamnă să fii autentic, să nu te înstrăinezi de tine, să nu îți fie teamă de nicio parte din tine”.
„Tehnologia nu are emoții, nu are pasiune și nu are opinii, ci doar face ce i-ai cerut. Atât. Iar psihologia noastră, etic vorbind, nu înțelege ce le cere acestor mașini să facă, decât după ce e prea târziu. Tehnologia vine cu multe dezavantaje – și mă gândesc mult la asta. Cred că tehnologia ne-a făcut viața mai rapidă, ne ajută să facem lucruri mai ușor, e mai ușor să avem succes. Dar ne-a făcut viața mai bună? E mai bună viața noastră acum decât în anii 80 sau 70? Mai fericiți nu cred că suntem.”
Tehnologia poate fi atât iad, cât și rai, în funcție de cum o folosim – ne atenționează și Gerd Leonhard. Riscul este ca tehnologia să treacă de la „a doua” la „prima” natură. Dar tehnologia trebuie să nu ia locul omului pentru că este lipsită de etică. Iar Gerd ne îndeamnă să nu credem că eficiența este mai importantă decât fericirea. Eficiența este pentru roboți, fericirea este pentru oameni și, din fericire, nu poate fi automatizată.
Nu tot ceea ce se face trebuie făcut. Fericirea și binele oamenilor trebuie să se afle în centrul preocupărilor noastre atunci când luăm decizii și gestionăm investițiile în cercetarea, dezvoltarea și comercializarea științifică și tehnologică, pentru că tehnologia nu este CEEA CE căutăm, ci este CUM căutăm – altfel spus, tehnologia este un mijloc, nu un scop.
Gerd Leonhard subliniază că este responsabilitatea noastră să facem diferența dintre eficiență și libertate, dintre siguranță și intimitate, dintre inteligență și fericire. Va fi esențial să ne bucurăm cu toții de abundența și prosperitatea pe care inteligența artificială le vor face posibile pentru omenire, dar fără să creăm o societate lipsită de scop, aspirații și stimă de sine.
„Poate pentru că am 55 de ani, îmi pun întrebări despre lucruri importante. Vreau, cu adevărat, să fac lucruri importante, cu rost și cu sens. Mă concentrez pe regie, acum. Voi juca din ce în ce mai puțin. Joc de 52 de ani. E mult, să faci același lucru atâția ani, cred că mi-am jucat deja toate poveștile. Sunt povești pe care nu mă mai interesează să le mai spun. Ca actor, bifezi niște pietre de hotar și apoi te întrebi: „Și acum? Ce urmează? Acum, ce am de spus?”
Și este nevoie să știi să te întrebi: „Acum, ce am de spus?” E important să fii conștient și să ții pasul cu propria ta evoluție. Să înțelegi schimbările prin care treci și care sunt noile contribuții pe care le poți aduce în lume. Este vital să trăiești conștient și asumat. Este mare nevoie de înțelepciunea omului care știe să pună lucrurile în perspectivă, să înțeleagă ce vede și să se responsabilizeze în raport cu ce este de făcut – atât în raport cu lumea, cât și în raport cu sine și propria sa identitate.
Acum, tu ce ai de spus?
Surse:
Jodie Foster – MasterClass
Jodie Foster – The Talks
Foto: Wikimedia Commons