Istoria se repetă? Ce legătură este între Egipt și Dalai Lama, Nelson Mandela și Obama

Tutmes al III-lea (1482 – 1450 î.e.n.) a fost un faraon din dinastia a 18-a a Egiptului antic. Este considerat un Napoleon al Antichității.

National Geographic scrie că Tutmes a transformat Egiptul dintr-un regat orientat către interior într-un imperiu expansionist și cotropitor, câștigându-și o reputație de mare strateg militar.

La numai câteva luni după ce a trecut la putere, Tutmes a organizat un atac distrugător asupra Megiddo (Armageddon), peste care a năvălit cu armata sa de 20.000 de soldați, sfidându-și consilierii și luându-și dușmanii prin suprindere.

Tutmes a intrat pe câmpul de luptă înt-un car de aur, purtându-și falnic armura strălucitoare și intimidându-și adversarii, care s-au retras între zidurile orașului – ultimul lor bastion de siguranță. Asediul asupra orașului a durat șapte luni, iar Tutmes i-a înfometat fără milă pe oameni, până când aceștia s-au predat.

Au urmat alte 17 campanii militare, în urma cărora numeroase teritorii au trecut în stăpânirea lui Tutmes, iar imperiul Egiptului a ajuns la cea mai mare întindere.

Prada obținută prin campaniile militare – prin jafuri, impozite și tribut – a îmbogățit Egiptul, iar Tutmes al III-lea a devenit cel mai bogat om din acele vremuri. Acesta a construit numeroase monumente, obeliscuri și temple, revendincându-și legitimitatea și statutul de cel mai puternic domnitor al Egiptului.

LEADERSHIP CONECTOR, NU DOMINATOR

Dar istoria nu se mai repetă. Astăzi imperiul este interior, nu exterior și se descoperă nu se cucerește. Este nevoie de leadership conector, nu dominator. În loc să fii un bun strateg militar trebuie să devii un bun cunoscător de oameni; în loc să-ți sfidezi adversarii, e bine să-i cunoști și să-i înțelegi; în loc să-i intimidezi și să-i înfometezi pe oameni, trebuie să-i inspiri, să le dai încredere, putere și să le descătușezi forța creatoare. În loc să cauți să fii bogat și puternic, e bine să devii înțelept, empatic, deschis și bun la inimă.

„Ca să faci pace cu adversarul trebuie să-l cunoști și să lucrezi cu el. Așa, adversarul îți devine partener”, spune Nelson Mandela. Iar Barack Obama spune că „pacea începe atunci când intri în pielea celuilalt, când privești lucrurile prin ochii celuilalt. Iar asta ține de tine. Empatia este trăsătura de caracter care poate schimba lumea.”

CA SĂ FII LIDER BUN TREBUIE SĂ FII OM BUN

E timpul să devenim conștienți și să ne declarăm interdependența. Suntem oameni – fizic, mental, emoțional suntem la fel. Împărțim Globul, economia, resursele și schimbările climatice. Suntem responsabili față de toate și unii față de ceilalți. E timpul să conștientizăm și să ne asumăm această responsabilitate. E nevoie să recunoaștem și să satisfacem nevoia omenească de bunătate și de grijă.

În acest sens, Dalai Lama prezintă cele trei calități pe care e bine și eficient să le aibă liderul zilelor noastre: acesta trebuie să fie conștient și atent (mindful), altruist (selfless) și binevoitor (compassionate).

Conștiență și atenție. Emoțiile negative și limitative (furie, anxietate, atașament etc.) ne afectează claritatea gândirii și capacitatea de a vedea lucrurile realist. E important să ne cultivăm liniștea sufletească. La baza emoțiilor negative se află frica, iar opusul acesteia este încrederea – care generează stimă de sine, căldură sufletească, bună înțelegere, bună intenție.

Altruism. A fi altruist nu înseamnă să nu-ți vezi interesul, ci înseamnă ca interesul tău să includă și binele celorlalți. Binele tău face parte dintr-un Bine mai mare decât tine – care te include și pe tine, căruia îi aparții.

Bunăvoință. Omul bun la inimă simte compasiune și manifestă cordialitate și grijă pentru ceilalți. Astfel, omul bun este un lider bun pentru că știe să recunoască valoarea tuturor și să lucreze pentru binele lor. Nu crede că le știe pe toate și nu este autoritar, ci învață mereu și creează legături între oameni. Liderul bun este conector și receptiv.

Tradiția budistă descrie trei stiluri de conducere caracterizate prin bunăvoință și compasiune: înaintașul (the trailblazer), care deschide drumul și este un exemplu pentru ceilalți; barcagiul (the ferryman), merge alături de oamenii lui și gândește și proiectează urcușurile și coborâșurile de pe drumul pe care îl străbat împreună; și păstorul (the shepard), care are grijă de siguranța fiecărui om și îl pune la adăpost înainte de a fi el însuși în siguranță. Sunt trei stiluri diferite de leadership, care au în comun preocuparea pentru binele celorlalți.

ARTA POSIBILULUI

În cartea Arta posibilului, Benjamin și Rosamund Zander ne prezintă două lumi posibile și ne invită să alegem între ele.

Lumea spiralei descendente este lumea competiției – care te poate energiza, dar și demoraliza. Este lumea fricii, a presiunii, a stresului – care te poate stimula să faci lu­cruri grozave, dar te poate și paraliza. Asta este lumea în care ne trăim viața normală – unde se află Wall Street, majoritatea emisiunilor TV, can­canul, sistemul educațional.

Lumea posibilului care radiază este lumea împărtășirii – de responsabilitate, de implicare, lumea inimii bune, a minții deschise, lumea dăruirii, a contribuției și a iubirii. Este lumea sănătății (personale și internaționale), a colaborării și a curiozității. Este lumea în care trăiesc copiii. Este lumea în care ajungem să avem nepoți.

Ține de noi să trăim conștient, să alegem și să construim lumea în care e bine și vrem să trăim.

Benjamin Zander: Puterea liderului vine din capacitatea sa de a-i face pe ceilalți puternici.

„Ni se reamintește mereu că ceea ce contează nu este bogăția, statutul, puterea sau faima, ci cât de bine știm să iubim și rolul pe care îl jucăm pentru ca viața altora să fie mai bună”, spune Barack Obama.