Luis Ovidiu Popa, liderul din spatele tezaurului Antipa  

De la studentul rebel, care punea la îndoială tot ce spuneau profesorii, la directorul unei instituții model de bune practici   

  

O resursă educațională vie, care dezvăluie complexitatea vieții de pe Pământ. Epicentru al biodiversității și cercetării, cu rang de tezaur național, Muzeul de Istorie Naturală „Grigore Antipa” a adunat de-a lungul anilor un patrimoniul științific inestimabil, format din peste 2 milioane de piese, multe dintre ele unice sau extrem de rare, recunoscute și apreciate la nivel internațional. 

Dincolo patrimoniu, ferestre și ziduri însă, muzeul ascunde și nenumărate povești despre pasiune, creativitate și dăruire. Oameni de știință, care își lasă zilnic amprenta în fiecare încăpere, expoziție ori proiect. 

Dr. Luis Ovidiu Popa este unul dintre acești oameni care dau viață muzeului. 

Cine este Luis Ovidiu Popa 

 Luis Ovidiu Popa face parte din echipa Muzeului Antipa încă din 1998. În timp, a ocupat diverse roluri, inclusiv cel de șef al Secției de Biologie Moleculară și director adjunct. Din 2014, se află la conducerea muzeului ca director general. 

În cei zece ani de mandat, Popa a implementat o viziune modernă, concentrată pe relevanța educațională și culturală a muzeului, consolidându-i statutul ca unul dintre cele mai importante centre de știință și educație din România.  

Sub conducerea sa, muzeul a înregistrat o creștere remarcabilă a numărului de vizitatori și a devenit un adevărat model de bune practici în domeniul cultural. 

Astăzi, Muzeul Antipa este locul în care curiozitatea copiilor se îmbină armonios cu dorința de cunoaștere a adulților, fiind o destinație ideală pentru toate vârstele. 

Biolog, din întâmplare 

 Cumva… a fost o întâmplare să urmeze Facultatea de Biologie. Niciodată nu se gândise că va alege acest drum, iar până atunci nu luase nici măcar o dată în calcul o carieră în domeniu. Era deja student în anul trei la Politehnică, itinerariul său părea deja bine trasat. 

Doar că, într-o zi, în timp ce răsfoia o carte, ochii i-au căzut pe niște aliniamente ADN. Secvențele acelea complexe i-au stârnit un interes neașteptat. A fost ca și cum, într-o clipă, cineva i-ar fi deschis o fereastră către un univers necunoscut. A știut imediat că vrea să urmeze acel drum. Așa că, în vara următoare, a renunțat la Politehnică și a dat examen la Facultatea de Biologie a Universității din București.

Oameni cheie pentru drumul său 

 „Am avut norocul să mă îndrăgostesc de biologie, să o descopăr, iar acest lucru a fost cu siguranță susținut de profesorii remarcabili pe care i-am avut în timpul facultății”, își amintește Luis Ovidiu Popa. 

Nu vrea să omită pe nimeni dintre cei care i-au deschis calea și i-au susținut pasiunea, dar primii care îi vin în minte sunt profesorii: Maria Năstăsescu, cu care a studiat zoologia nevertebratelor, Lotus Meșter, care l-a ghidat în zoologia vertebratelor, Marin Andrei și Grigore Strungaru, de la care a învățat anatomia plantelor și fiziologia animală. Cu profesorul Strungaru, de altfel, a realizat și lucrarea de licență la sfârșitul facultății. 

Masterul l-a urmat tot la Facultatea de Biologie, în domeniul Geneticii, unde a avut și întâlnirea providențială cu omul pe care îl consideră mentorul său, dr. Dana Carina Baiu. La vremea respectivă, dr. Baiu era cercetător științific la Centrul de Imunologie din Institutul de Virusologie al Academiei Române și, cu ajutorul ei, Luis a descoperit biologia moleculară. „Mă amuză când îmi amintesc că, peste ani, ea mi-a spus că am fost cel mai dificil student pe care l-a avut. Știu că nu era vorba de dificil în sens disciplinar, ci în sensul că bombardam cu întrebări și puneam la îndoială multe dintre cele ce mi se spuneau”. 

Director, determinat de împrejurări 

 Anii au trecut, iar în 1998, așa cum scriam mai sus, Luis Ovidiu Popa a intrat în echipa Muzeului Antipa, urmându-și pasiunea. În 2014 însă, a decis să iasă din zona cercetării pure și să-și asume provocarea unei funcții publice. Ba chiar una cu o mare responsabilitate, aceea de director general al Muzeului Antipa. 

”Într-adevăr, 2014 a marcat o schimbare importantă în cariera mea”, povestește Luis Ovidiu Popa, explicând și ce l-a determinat să facă această tranziție: „Inițial, am devenit cercetător științific gradul I, cea mai înaltă treaptă profesională în domeniul cercetării. La acel moment, mă gândeam că voi continua să îmi dezvolt cariera științifică în această nouă poziție”. 

Totuși, când postul de director al Muzeului Antipa a fost scos la concurs, o conjunctură neprevăzută a schimbat cursul lucrurilor: ”Domnul Dumitru Murariu, directorul muzeului și actualul vicepreședinte al Academiei Române, era, în mod evident, cel mai potrivit pentru această funcție. Însă nu a putut candida. Inițial, nu am fost interesat, dar, datorită unor circumstanțe, mi-am dat seama că era nevoie să mă implic, așa că am decis să candidez și astfel am ajuns aici astăzi”. 

Tranziția către rolul de lider: provocări și regrete 

 Cum i-a influențat această decizie viața, atât personală, cât și profesională? 

„Schimbarea de carieră a fost complicată, sau cel puțin așa am simțit-o. De altfel, mă așteptam că nu va fi ușor. Mi-a făcut plăcere să descopăr toate noutățile meseriei pe care mi-am asumat-o și, recunosc, mi-a plăcut să fac față provocărilor întâlnite. Spun asta pentru că, în general, îmi place să învăț lucruri noi în orice domeniu”, povestește Luis Ovidiu Popa despre perioada de tranziție. 

Totuși, nu lipsește o urmă de regret în răspunsul său. 

Pe de o parte, sunt regrete referitoare la munca de cercetare: „Cât despre profesia mea de cercetător științific, lucrurile nu au fost chiar atât de grozave, pentru că nu am reușit să împac noile sarcini de management cu cele vechi de cercetător – cariera în acest domeniu a avansat mult mai încet decât mi-aș fi dorit”. 

Pe de alta, au fost și sacrificii ori compromisuri în viața privată: ”De asemenea, noua funcție a însemnat multe absențe de lângă cei dragi și pot să spun că îmi dau seama cel mai mult de acest lucru acum, când băiatul meu a plecat să studieze într-un alt oraș și simt cu adevărat lipsa lui din viața mea. Mă gândesc cu regret la timpul pe care nu l-am petrecut cu el în acești ultimi 10 ani, de când am devenit director”. 

După 10 ani de mandat 
Cât de mândru poți fi când spui: ”Antipa este muzeul în care copiii noștri învață să meargă”? 

 Un părinte i-a spus odată că Muzeul Antipa este locul unde copilul său a făcut primii pași, iar aceste cuvinte au devenit aproape un slogan neoficial al muzeului. Pentru că, mândru de acest lucru, Luis Ovidiu Popa spune acum deseori: ”Antipa este muzeul în care copiii noștri învață să meargă”. 

În altă conversație, un adolescent din alt oraș, la întrebarea: ”Ai vizitat Muzeul Antipa?” i-a răspuns: „Toți copiii din România au vizitat Muzeul Antipa”. Un răspuns simplu, dar care lui i-a confirmat că instituția pe care o conduce a devenit un reper al relevanței sociale. 

Întrebat însă punctual despre un proiect care să reprezintă o realizare remarcabilă și de care să fie profund mândru, Luis Ovidiu Popa a răspuns fără să clipească: un proiect istoric, extinderea muzeului. 

De la inaugurarea din 1908, Muzeul Antipa a funcționat în același spațiu inițial. Astăzi, pentru prima dată în istoria sa, există un angajament ferm al autorităților pentru extindere. Noul corp de clădire va permite: 

• Un spațiu dedicat expozițiilor temporare, mult mai generos; 

• Proiecte expoziționale complexe și diversificate; 

• Continuarea misiunii muzeului de a oferi vizitatorilor experiențe educative și culturale de neuitat. 

 De ce e atât de importantă această extindere? 

”Ciclul de viață al oricărui muzeu presupune, la un moment dat, construirea de noi corpuri de clădire. Motivul este evident: muzeele sunt instituții care acumulează patrimoniu, iar acest proces face ca, inevitabil, la un moment dat, spațiul inițial să devină insuficient și să fie necesară o extindere”, a explicat Luis Ovidiu Popa. 
Și, pentru a sublinia importanța actualului demers, a punctat că, încă din 1908, la scurt timp după inaugurarea muzeului, Grigore Antipa solicita Guvernului României construirea unui nou corp de clădire. De fapt, de-a lungul decadelor, aproape toți directorii care s-au succedat la conducerea instituției au subliniat aceeași necesitate. Din păcate, muzeul a continuat să funcționeze în aceleași spații inaugurate acum mai bine de 100 de ani. 
„Astăzi, însă, există un angajament ferm al Guvernului României și al Ministerului Culturii în direcția construirii unor noi corpuri de clădire pentru Muzeul Antipa. Acesta este un lucru punctual, de care, în particular, trebuie să fim cu toții mândri”. 

 De la 170.000 la 600.000 
Cum a devenit Muzeul Antipa magnet pentru vizitatori 

Vorbind despre atragerea de public, îmi amintesc că, relativ repede după ce am ajuns director, am vizitat Muzeul de Istorie Naturală din Viena. Și, discutând cu cei de acolo, am aflat că avea cam 600.000 de vizitatori pe an. 

Noi, în acel moment, aveam doar 170.000 de vizitatori pe an. Mi se părea o diferență insurmontabilă, dar mă alinam cu gândul că măcar sunt numere cu același ordin de mărime. 

Sunt foarte mândru că, după toți anii aceștia în care am făcut eforturi să demonstrăm publicului că Muzeul Antipa este un loc prietenos, un loc pe care merită să îl viziteze, am ajuns și noi la acele cifre. 

În 2023, muzeul Antipa a fost vizitat de aproape 600.000 de oameni, iar în 2024 de 500.000. 

REALITATE sau MIT? 

 Se spune adesea că, pentru a rezista într-o funcție publică, trebuie să faci compromisuri. Dar cum reușește un lider în sectorul public să rămână fidel propriilor valori, să își păstreze integritatea personală și să-și îndeplinească responsabilitatea față de comunitate, în ciuda provocărilor care vin odată cu acest rol? 

Ce stereotipuri are de demontat un lider în sectorul public și cum construiește imaginea instituției pe care o conduce? 

Luis Ovidiu Popa, Director General al Muzeului Național de Istorie Naturală “Grigore Antipa” din București, spune că… 
1. Compromisuri vs. valorile unui lider în sectorul public 

 Este adevărat că există mitul acesta, că trebuie să faci compromisuri într-o funcție publică. Și, probabil, nici măcar nu e chiar un mit. Cu siguranță trebuie să faci compromisuri. 

Multă lume are impresia că o astfel de funcție nu poate fi ocupată decât dacă ești înrolat cumva politic. Poate că uneori este adevărat, dar, din fericire, la mine nu a fost cazul. Pentru că, pur și simplu, a fost un concurs pentru poziția de director, iar eu am simțit atunci că ar fi nevoie doar de competență profesională pentru a ocupa acel post. 

Odată ajuns director al Muzeului Antipa, am considerat că este datoria mea să urmăresc interesele instituției, așa cum le înțelegeam eu, și că, astfel, îmi îndeplineam cel mai bine responsabilitatea față de societate. 

Cu acest gând am abordat toate momentele delicate, în care poate că au existat presiuni din exteriorul muzeului, pentru a urma o direcție de acțiune sau alta. 

Dar, repet, criteriul care m-a făcut să aleg într-un fel sau altul a fost binele muzeului, așa cum puteam să-l înțeleg eu. 

Și da, am norocul să pot spune că, în toate momentele dificile, mi-am simțit colegii din muzeu aproape. Pentru că toți care suntem acolo, sau cel puțin marea majoritate dintre noi, considerăm că suntem ca o familie. Și îmi place să cred că acest sentiment este mai mult decât ceea ce ar fi normal, probabil, pentru oricine colaborează într-un colectiv, indiferent de locul din lume. 

Motivul pentru acest sentiment puternic de familie Antipa este că suntem cu toții foarte conectați cu istoria muzeului, cu personalitatea lui Grigore Antipa, suntem toți foarte conștienți de ceea de a însemnat această personalitate în societatea și cultura românească și am senzația că mulți ne raportăm la istoria muzeului ca și cum am fi trăit-o noi înșine, împreună. 

 2.  Stereotipuri din sectorul public: Profesioniști sau nepregătiți? 

 Nu sunt sigur că ceea ce urmează să spun răspunde întrebării, dar încerc în mod constant să demontez ideea că în sectorul public lucrează oameni nepregătiți sau lipsiți de conștiinciozitate. Consider că aceasta este o idee falsă. 

De aceea, mă opun ferm oricărei persoane care activează în sectorul public și care, prin comportamentul său, confirmă acest stereotip pe care îl consider neadevărat. 

 3. Imaginea sectorului public: Scepticism vs. încredere 

 Probabil este adevărat că sectorul public este privit cu scepticism. Eu însumi am întâlnit adesea oameni care îmi spuneau că au venit la întâlnire lipsiți de încredere, pentru că experiența lor anterioară cu reprezentanții sistemului public i-a făcut să simtă asta. De fiecare dată însă, acești oameni au plecat spunând că se bucură că neîncrederea inițială le-a fost răsturnată. 

În ceea ce mă privește, mi-am propus încă de la început să abordez funcția aceasta atât de antreprenorial pe cât se poate și pe cât mă pricep. Desigur că trebuit să învăț despre ce ar însemna o abordare antreprenorială, dar, practic, eu consider că muzeul este un furnizor de servicii pe piața culturală și trebuie să atragă public interesat de oferta noastră. 

Leadership în sectorul public 

Între birocrație, rigiditate și scepticism, sectorul public reprezintă adesea o provocare ce pune la încercare adaptabilitatea, integritatea și reziliența unui lider. Sunt multe decizii dificile și controverse, dar și oportunități reale de a aduce schimbarea. 

„Leadership în sectorul public” este o nouă rubrică dedicată celor care, din interiorul sistemului, prin competență, viziune și curaj, reușesc să construiască punți  între oameni, instituții și comunități, transformând astfel percepția asupra instituțiilor statului.  

Vor fi discuții sincere despre etică, transparență, gestionarea echipelor și proiecte care chiar fac diferența.  

---