A renunțat la corporație pentru a ajuta tinerii să-și aleagă cariera potrivită

Diana Ursachi a ocupat poziția de consultant în cadrul Deloitte, Belgia. S-a întors în țară, susținând că această decizie va fi o oportunitate pentru ea. Așa a și fost. A pus în practică tot ceea ce a învățat pentru o companie sută la sută românească. „Mi-am luat licența în Comunicare și Relații Publice la Universitatea București în 2006. În acei ani practica relațiilor publice era destul de tânără în România așa că am decis să mă specializez la Budapesta (unde am făcut un Masterat în Politici Publice în Media & Telecomunicații, apoi am lucrat la Magyar Telekom) pentru a fura meserie de la oameni care aveau ani buni de practică pe piețe mature – piețe în care managementul comunicării și telecomunicațiilor se făcea de decenii. Fiind o filială a Universității din New York, Central European University reunea un corp de profesori consacrați la nivel internațional”, spune Diana.

După doi ani, Diana s-a specializat în Antreprenoriat și Managementul Dezvoltării Durabile, însă, ca la orice program de MBA full-time, a luat și cursuri de Marketing, Resurse Umane, Contabilitate, Finanțe, Statistică și Etică în afaceri. Evident, toate aceste cursuri se finalizau cu proiecte pentru clienți reali (companii private, instituții publice sau ONG-uri) pentru care ei (studenții) furnizau soluții la probleme existente, în funcție de specificul cursului. Între cei pentru care a lucrat Diana se află HP, Habitat for Humanity și start-up-uri americane.

Acolo și-a dat seama de diferențele de studiu. „Două lucruri m-au fascinat la sistemul educațional american: faptul că profesorii erau atât academicieni, cât și profesioniști «exersați», care ofereau consultanță în domeniile lor (deci oameni extrem de ancorați în realitate) și faptul că, spre deosebire de sistemul educațional din România, cel american nu încurajează memorarea și redarea conținutului, cât aplicarea cunoștințelor pe studii de caz – aceasta fiind o metodă care stimulează creativitatea în situații de viață, reale”, afirmă Diana.

În prezent colaborează cu Centrul pregătire pentru BAC unde oferă consiliere în cariera elevilor de liceu. De asemenea, oferă suport persoanelor care doresc fie să facă o schimbare în carieră, fie să lucreze în străinatate la un anumit nivel (pentru care e nevoie de pregătirea unui dosar de aplicație competitiv).

Diana este fondatoarea companiei Guidecademy, o companie de consultanță. Aceasta nu se axează pe un anumit tip de client deoarece serviciile pe care le oferă sunt oricum foarte specializate, iar publicul-tintă se auto-selectează în funcție de acestea. „Cei pe care îi consiliez au sau vor să urmeze studii superioare, au făcut deja cercetare pe cont propriu și știu că serviciile de consiliere în carieră nu pot fi înlocuite de sfaturile care se regăsesc din abundență pe internet în articole de două-trei paragrafe. Sunt, așadar oameni, dispuși să investească în dezvoltarea lor profesională și nu mă refer doar la bani, ci și la timp. Subliniez asta pentru că am observat un paradox: deși există mai multe surse de informare decât oricând, lenea și lipsa rigorii în a-și drămui timpul liber îi împiedică pe mulți să ajungă acolo unde spun că și-ar dori să ajungă. Banii sunt rareori o problemă – cine are bunăvoință, poate să-și pună la punct dosarul în cursul a două-trei, până la cinci ședințe și, în general, ofer discounturi pentru cei care trec de un anumit număr de ședințe”, ne spune Diana.

După cum știți deja, populația din România nu este dispusă să plătească pentru sfaturi sau ghidarea spre ceva mai bun pentru că până acum ele nu și-au dovedit utilitatea. În plus, nici nu știe foarte multă lume despre existența acestor oameni. Câți dintre noi sau dintre copiii noștri au fost la un consilier în carieră în timpul liceului sau facultății? Ar mai fi și un alt aspect. „Cât de în temă poate fi un consilier în carieră (din sistemul de învățământ public) când rareori există bani pentru abonamente la publicații și studii de specialitate care să le arate ce caută angajatorii, sau care sunt previziunile privind dinamica pieței muncii? Probabil de aceea 72% dintre absolvenții de facultate din România consideră că pregătirea din școală este inadecvată/insuficientă pentru găsirea unui loc de muncă”(potrivit studiului lansat anul trecut de PriceWaterhouseCoopers având în vedere părerea tinerilor despre piața muncii din România).

De ce a ales Diana să pună bazele unui astfel de centru? „Ideea unui centru de consiliere în carieră a venit la pachet cu ideea cărții: când am lansat Ghidul (nov 2013) nu exista pe piață nicio altă carte care să sistematizeze riguros și într-un limbaj accesibil informații, sfaturi și exemple pentru românii care vor să studieze/lucreze în străinătate. De ce nu captase nimeni altcineva această oportunitate? Pentru că prea puțini dintre cei care au locuit mult timp în afara granițelor aleg să se întoarcă, iar dintre cei care au făcut-o niciunul nu scrisese o carte pe această temă”, subliniază Diana.

Este necesar să locuiești câțiva ani în străinătate pentru a putea oferi consultanță pe această temă? Fondatoarea Guidecademy este de părere că da. De ce? „Pentru că un stagiu de 6 luni cu o bursă este incomparabil cu 3 ani petrecuți într-o țară străină. Dacă în primele luni nou-venitul are tendința să idealizeze tot ce găsește la destinație, în contrast cu ceea ce a «lăsat» acasă, după această «lună de miere» – care la unii durează câteva săptămâni, iar la alții jumătate de an – începi să treci prin șocul cultural: îți dai seama că îți lipsesc unele lucruri de acasă, că obișnuințele pe care ți le-ai creat în locul de baștină sunt mai greu de păstrat și că, și în țara în care te afli, unele lucruri merg bine, iar altele prost. O dată ce metabolizezi acest șoc ești pregătit să decizi în cunoștință de cauză dacă vrei să rămâi sau să pleci din țara respectivă. Așa că, pentru a oferi consiliere celor interesați să studieze/lucreze în străinătate e musai să fi locuit tu însuți în străinătate o perioadă suficient de lungă încât să înțelegi ce implică această experiență”, povestește Diana, din propria experiență.

Majoritatea angajatorilor cer experiență în ziua de azi, la cam toate locurile de muncă. Acum, nici nu știi cum să faci și în ce fel. Este bine să ai experiență mai puțină, în mai multe domenii de activitate sau să ai mai multă experiență într-un singur domeniu? Diana a ales să capete experiență în mai multe domenii. I-a fost teamă că acest lucru i-ar putea afecta cariera? „Da, m-am temut, însă temerile n-au fost suficient de puternice pentru a mă împiedica să-mi văd de drum, chiar dacă acesta a fost destul de atipic. Singura teamă pe care am avut-o a fost aceea de a interacționa cu recrutori care privesc lucrurile monocolor: «ai schimbat mai multe job-uri deci ești nestatornic.» Mărturisesc, din păcate, că CV-ul meu a stârnit astfel de reacții la câteva dintre interviurile la care am participat de când am revenit în România. Însă au existat și recrutori luminați care au înțeles ce aport aduce o experiență variată la locul de muncă; mai ales dacă vorbim de companiile mici și mijlocii care nu au resurse pentru a angaja specialiști pe toate domeniile care le-ar fi utile, dar pot profita din plin de pedigree-ul unui profesionist care a tatonat mai multe domenii. Ce-ar fi dacă angajații ar fi încurajați să facă din când în când câte o schimbare măcar în fișa postului dacă nu a titulaturii? Astfel, mulți recrutori ar începe să privească din alt unghi schimbarea: nu ca pe un bau-bau ce indică nestatornicie, ci ca pe o dovadă de curaj din partea angajaților care doresc să-și testeze limitele și, implicit, să aducă un suflu proaspăt în proceduri și mersul unei companii.”

De ce a ales Diana Ursachi să pună bazele unei afaceri proprii? „Ca să-l citez pe Andrei Pleșu, un scriitor drag mie, cred că am un «organ» pentru antreprenoriat. Dau randament maxim la muncă într-un mediu în care pot inova și îmi pot asuma riscuri (controlate). Deloitte a fost compania în care am atins senioritatea în calitate de consultant. Am avut ocazia să lucrez pe proiecte atât de interesante încât rar mi se întâmplă să-i povestesc cuiva din afară ce fac și să nu rămână cu gura căscată: am măsurat impactul birocrației asupra mediului de afaceri din România, am evaluat strategia de retenție în Europa a cercetătorilor de top (care pot fi tentați să plece pe alte continente), am analizat impactul pe care industria, agricultura și navigația le au asupra resurselor de apă dulce în Europa și multe altele.”

Acum nu ne rămâne decât să analizăm bine situația și să ne apucăm de treabă. Voi ce părere aveți: studiul în străinătate vă deschide mai multe porți la noi în țară?