Business austriac cu vin românesc, pe meleagurile Transilvaniei

Cel mai mare obstacol pe care investitorul l-a întâlnit în dezvoltarea businessului a fost infrastructura din jurul satului Batoș, acolo unde este situată podgoria: pentru repararea drumului de acces, care ținea de Consiliul Local, au fost necesari nu doar banii – și nu puțini, ci și insistența. Investiția totală în cramă, de 7,5 milioane de euro,a pus zona Lechința pe locul I la multe concursuri naționale și internaționale de vinuri.

Creştere de 100% a vânzărilor în jumătate de an

Simona Mardale a început să lucreze în industria gastronomică acum mai bine de 20 de ani. A pornit cu distribuția de pește și fructe de mare în zona HORECA. O adevărată provocare, căci oamenii știau doar de românescul șalău.

„Restaurantele erau conduse, la vremea respectivă, de oameni cu background format în comunism. Pe aceștia, nu doar că nu reușeai să îi faci să cumpere, ci abia dacă îi convingeai să deguste noile produse”, își amintește Mardale, acum director de marketing și vânzări al cramei Liliac.
Interacţiunea cu diverşti bucătari şefi au condus-o, uşor uşor, pe „drumul vinului”

Printr-o frumoasă coincidență, plecând de la ideea asocierii mâncărurilor cu vinul, dar fără să aibă idee despre ce presupune această artă, Simona Mardale a ajuns să lucreze la departamentul pentru export al unei reputate crame din România.

„Vinul îți aduce ceva nou în fiecare zi. Să lucrezi în această industrie necesită o memorie olfactivă puternică, căci aromele sunt variate. Necesită un talent nativ, să fii curios, să vrei să încerci, să compari. Nu poți înțelege un vin dacă nu înțelegi de unde vine ‒ și asta se referă la un întreg ansamblu: oameni, sol, climă”, mărturisește Simona Mardale.

Dorința de a se autodepăși, un an petrecut în California, locul în care „poți învăța tot ceea ce înseamnă vânzările de vin” și un curs absolvit la un institut de prestigiu din Marea Britanie și-au pus amprenta asupra carierei Simonei Mardale. În nici un an de când promovează produsele Cramei Liliac, vânzările au atins cifre impresionante.

Pe lângă activitatea zilnică, Mardale își dorește să educe nu doar personalul restaurantelor, ci și clientul final, să îl facă să înțeleagă ce înseamnă un vin „adevărat”.

Piaţa de vin din România şi clienţii acesteia

Cu toate că pe teritoriul țării noastre avem investiții substanțiale în domeniul vinicol, cumpărătorii finali nu sunt educați privind ce și cum să consume, iar dovada o face o simplă plimbare prin restaurante și o privire aruncată către ceea ce au pe masă.

„Piața de vin din România este o piață grea și din cauza faptului că există producători de o calitate îndoielnică, dar și din cauza faptului că nu suntem obișnuiți să bem un vin de calitate. Românul se ferește de vinurile seci și le alege pe cele îndulcite. Este un obicei rămas din anii 1990, când această băutură era îndulcită pentru a i se masca proasta calitate. Apoi, mai este un aspect: A bea vin nu înseamnă a te îmbăta. Mulți nu înțeleg asta și preferă să cumpere cantități mari de vin prost. Românii, clienții, ar trebui să înțeleagă că suntem prea săraci ca să ne permitem lucruri ieftine și că a bea vin și a-l alătura unei mâncări mai speciale reprezintă a experimenta, nu a pleca îndestulat și amețit. Totul este despre a asocia o mâncare cu băutura. Stomacul trebuie ajutat în procesul de digestie. Vinul poate fi asociat mai ușor, spre deosebire de bere ‒ concurentul direct din mediul gastronomic. O altă constatare este că românii nu au cultura mersului la restaurant pentru a consuma prânzul sau cina.

„Noi mergem doar pentru a ne întâlni cu cineva sau doar pentru a sărbători ceva”, mărturisește Simona Mardale.

Cu toate acestea, calitatea produselor vinicole a crescut, odată cu cererea.

„Descoperă soiul românesc…”

…sau cel puțin așa ar trebui să sune, în viziunea Simonei Mardale, sloganul de promovare al unui vin românesc.

Vinul – o pasiune?

Vinul poate fi un bun subiect de discuție la o ieșire în oraș. Pasionatul de vinuri, cel care deschide discuția pe această temă, este omul căruia îi place să descopere. Este omul care privește vinul dincolo de pahar, care știe totul despre zona din care provine băutura. Pasionatul de vin transformă fiecare zi într-o experiență nouă legată de asta.

„Atunci când invităm oameni la cramă îi plimbăm și prin împrejurimi. Îi ducem, printre altele, chiar și la ciobanul din deal care stă cu cele 600 de oi ale sale și le explicăm rolul lui și al animalelor în produsul pe care îl savurează din pahar. Este o întreagă poveste. Și, à propos de pasiunea pentru vinuri, eu am un jurnal al vinurilor băute”, adaugă Simona Mardale râzând.

Ce înseamnă un vin bun şi cum îl alegem

„Imaginați-vă că o sticlă, împreună cu o etichetă (frumoasă, de calitate) și un dop pe măsură costă aproximativ 6 lei. Un ambalaj gol. Adăugați transportul și alte comisioane și trageți linie. Apoi, când vă aflați în fața unui raft de la raionul de vinuri, întrebați-vă ce vin este cel la 13 lei”, explică specialistul.

În zona de retail, după cum a declarat chiar ea, prețul unui vin „bun” este undeva între 25-30 de lei, iar în restaurant, cum prețurile se dublează, 50-60 de lei. „Ne uităm la sticlă, la calitatea etichetei, la finisaje. Să încercăm să observăm diferențele dintre produse, în primă instanță la nivel vizual”, ne sfătuiește Simona Mardale.

Și, dacă tot se aduce vorba despre zona de retail, singurul vin al producătorului transilvănean pe care îl puteți găsi pentru moment pe rafturile unor supermarketuri este „Crepuscul”, un vin perfect pentru a încheia o zi istovitoare de lucru. Un vin asemeni unui apus, căci, dacă ne luăm după denumire, Crepusculul „este acel fenomen de creștere ori de scădere treptată a luminii”.

Crama Liliac, în cifre

52 de hectare în care s-au investit 7,5 milioane de euro. 80% din podgorie = struguri albi. Profitabilitate mică, în favoarea calității: 5-6.000 de kilograme de struguri culeși la hectar, în condițiile în care alți producători ajung la 10-12.000 de kilograme. Producție de 120-130.000 de sticle pe an.
„Trebuie să fii curios și să deguști ca să înțelegi ce înseamnă România. Am propus campanii la nivel național, la Ministerul Culturii, la Ministerul Agriculturii, la nivel de masă, să oferim cu titlu gratuit – către degustare, vinuri românești, alături de informații. Dacă am înțelege că trebuie să consumăm mai mult din mediul intern, lucrurile ar sta altfel. Gândiți-vă că vin oameni cu bani din afară și fac investiții în piața internă, iar noi cumpărăm produsele altora, de o calitate mult mai proastă. Doar prin informare putem educa”, spune specialistul.