De ce este esențial ca un lider să își recunoască greșelile și să învețe din ele?
Ştiind că eu sunt mai orientat spre rezultat din fire şi ştiind că ea este expertă în munca şi stilul corporatist şi mai puţin în domeniul nişat din zona antreprenoriatului de training, mi-am zis din prima clipă: nu o presez, îi ofer autonomie să crească în ritmul ei şi să înveţe toate dedesubturile meseriei în felul ei. Doar am grijă din când în când să mai arunc o vorbă de laudă şi o mică corectură dacă se impune. Mai ales că eram convins de la început că e super motivată si ştiu că învaţă foarte repede.
Din acest motiv, de fiecare dată când îmi cerea o părere îi ofeream mai multe posibilităţi pe tavă pentru a nu percepe că-i impun ceva. Îi spuneam: „poţi încerca şi aşa, şi aşa, chiar şi aşa. Este ok în oricare situaţie, alege tu cum vrei să procedezi.”
Însă dacă vă puteţi închipui, chiar şi atunci când doreşti să oferi autonomie poate fi o greşeală, dacă nu o faci cum trebuie.
Azi aşa, mâine aşa, până când vine momentul cel mare. Într-o zi, după un mail pe care i l-am trimis, îmi dă un telefon şi-mi spune nervoasă: „Dragul meu, tu nu înţelegi că atunci când îţi cer o părere am nevoie de la tine de o direcţie concretă ?! Ce tot îmi dai două sau trei variante şi-mi spui să fac cum vreau eu ?! Zi-mi concret cum e mai bine să fac chestia respectivă, că altfel nu te mai întrebam. Eu nu lucrez în domeniul ăsta de 10 ani ca tine ca să ştiu care este cea mai bună variantă. Sunt pe drumul de învăţare.”
Ei bine, chiar dacă teoretic ştiam când e bine să utilizezi limbaj directiv, uite că am fost fentat de practică. Mi-a dat puţin mingea printre picioare din dorinţa de a nu impune. Nu era încă locul autonomiei.
Ştii cum se spune: „Să nu te jenezi niciodată să recunoşti că ai greşit. Asta înseamnă că ai evoluat şi că azi eşti mai înţelept decât ieri.”
Și urmând principiul „să nu-ţi corectezi greşeala este o greşeală şi mai mare”, din acel moment sunt foarte atent la modul de transmitere a informaţiei. Identific contextul şi folosesc fie limbaj directiv, fie limbaj de sugestionare, în care îi las ei opţiunea de a alege cum să procedeze.
Greşeala înseamnă evoluţie. A nu greşi presupune să fii în zona de confort, să faci mereu aceleaşi lucruri pe care le ştii deja. Să mergi pe acelaşi drum pe care l-ai bătătorit.
Oare asta nu înseamnă să rămâi în acelaşi stadiu în care eşti deja ? Să foloseşti aceleaşi informaţii, lecţii, învăţăminte pe care le stăpâneşti deja ?
În munca de antreprenoriat nu merge aşa. Să nu greşeşti astăzi te poate conduce să mori de foame mâine. De ce? Pentru că nu rişti şi ţi-o ia altul înainte.
Sigur că uneori este indicat să faci o analiză cost-beneficiu, însă scrima de performanţă pe care am practicat-o 10 ani m-a învăţat că dacă nu risc, nu prea am şanse să câştig. Dacă nu mă duc decis să punctez, mă punctează adversarul. Sigur că poţi greşi ducându-te decis, dar doar aşa poţi învăţa ce trebuie să faci la acţiunea următoare. E ca la fotbal, dacă nu merge cu tiki-taka, joacă pe centrări în careu şi mingi lungi. Dar fără să încerci tiki-taka, nu ai de unde să ştii.
Aşadar, pentru a evolua şi a creşte e nevoie să ieşi din zona de confort şi DA, asta vine la pachet cu a-ţi creşte riscul de a greşi. Iar asta stă la baza antreprenoriatului şi leadershipului.
Şi atunci, te intreb dacă greşeala înseamnă evoluţie: oare de ce oamenilor le este atât de greu să-şi recunoască greşelile ?
Nu degeaba se tot spune că “Nu există greşeli, ci doar lecţii neînvăţate”. Şi atunci, de ce să nu ne recunoaştem greşelile, poate chiar să ne mândrim cu ele pentru că acestea vin la pachet cu lecţii importante de business şi de viaţă.
Întrebarea corectă nu este "de ce ai greşit?", ci "ce ai învăţat din greşeala făcută?"
Mulţi oameni se feresc să-şi recunoască greşelile în faţa celorlalţi pentru că se tem să nu pară slabi sau incompetenţi. Dar, dacă avem atât de bine împământenit proverbul “A greşi e omeneşte” şi mai punem la socoteală şi că lecţiile învăţate din greşelile noastre pot fi uneori nepreţuite, de ce să ascundem sub preş greşelile noastre.
De multe ori vrem să părem ceea ce nu suntem, să dăm bine pe sticlă. Însă cât va dura această modalitate duplicitară de acţiune ?! După cum spunea şi Paler: “Farmecul ţi-e util circa 15 minute, după aceea ar fi bine să şi ştii ceva”.
Nu suntem roboţi. Să-ţi recunoşti greşelile înseamnă să fii om. Să-ţi recunoşti greşelile înseamnă să fii asumat. Să-ţi recunoşti greşelile spune despre tine că ai mintea deschisă către evoluţie. Să-ţi recunoşti greşelile înseamnă că îţi pasă de ceilalţi şi nu doar de tine.
Societatea românească s-a tot ferit de greşeală. Probabil este un pattern bine înrădăcinat încă de pe vremea cealaltă. “Dacă greşeşti, ţi se taie gâtul”.
Constat asta şi în traininguri. Le spun oamenilor din primele minute să facă toate prostiile din lume pe parcursul zilelor de training că doar aşa învaţă. Să testeze tehnicile pe care le învăţăm. Să nu se chinuie să le facă corect, mai întâi să verifice dacă rezonează cu ei. Mă bucur de fiecare dată când îi văd că încearcă să pună în practică. Si chiar dacă nu le iese din prima, ştim amândoi că până la finalul trainingului va ieşi excepţional.
Chiar şi acest mic aspect simbolizează diferenţa dintre un manager şi un lider. Un manager greşeşte şi încearcă să-şi ascundă şi acopere greşelile. Un adevărat lider vorbeşte deschis despre ele în faţa celorlalţi. Îşi povesteşte greşelile pentru a-i inspira şi ajuta pe ceilalţi să nu le repete.
