Femeile sunt făcute să creadă că trebuie să sacrifice totul pentru carieră

Am întâlnit-o la Bucureşti, unde a venit să sărbătorească alături de jurnaliştii RFI România 25 de ani de existenţă a postului. RFI poartă în lume vocea României. Iar faptul că face parte din grupul France Médias Monde este un avantaj, pentru că din aceeaşi familie fac parte şi televiziunea France 24 şi Radio Monte Carlo Doualiya. Totodată, FMM are şi o participație la TV5 Monde, alături de parteneri din Franţa, Belgia, Elveţia şi Canada.

Marie-Christine lucrează în domeniul audiovizualului din 1987, de când a absolvit prestigioasa Şcoală Naţională de Administraţie de la Paris, pe ale cărei bănci au stat preşedinţi de stat sau miniştri. Cariera şi-a început-o la RFI, a trecut pe la TV5 Monde şi Ministerul francez de Externe pentru a ajunge, în 2012, director al grupului de presă internaţional al Franţei. Marie-Christine Saragosse a simţit, pe măsură ce ocupa funcţii de conducere, cum se manifestă prejudecăţile față de femei, dar a avut norocul de o familie care a susţinut-o şi a învăţat-o să fie verticală.

„Cariera mea a fost uneori mai uşoară, alteori mai grea decât a unui bărbat. Dificilă, în sensul în care au fost multe stereotipuri proiectate asupra mea şi care nu mă caracterizau: inconştientul colectiv care le caracteriza pe femei şi rolul lor în societate era în privirea superiorilor care hotărau cine va ocupa funcţia. A fost greu să fiu luată în serios. Dacă era vorba despre studii, concursuri anonime, nu pot să spun că am avut probleme. Dar apoi, când am început să am funcţii de conducere, pentru că eram femeie şi voiam să rămân femeie, să nu fiu ca un bărbat, să nu mă îmbrac în costum, să fiu mamă, cu alte cuvinte să nu renunţ la nimic din ceea ce făcea din mine o femeie, mi s-a pus o etichetă: e foarte simpatică, dar nu putem să o luăm în serios. Partea asta era mai grea”, ne-a spus Marie-Christine Saragosse.

În timp însă lucrurile s-au îmbunătăţit în Franţa. Bărbaţii şi-au dat seama că nu mai pot avea discursuri învechite, iar femeile au început să fie promovate. Marie-Christine Saragosse avea diplome, câştigase concursuri şi avea experienţă, așa că a devenit din ce în ce mai solicitată pentru a ocupa funcţii de conducere.

„În Franţa, mai întâi în politică, au fost introduse cotele de reprezentare pentru a stabili o paritate pe listele electorale. La început, prima mea reacţie a fost una mai degrabă negativă, mă gândeam că oamenii nu vor fi judecaţi în funcţie de competenţe. Discriminarea pozitivă putea să fie umilitoare. Eu reuşisem la examene, deci credeam că e ceva devalorizant. Apoi am vorbit cu femei-politician, din toate partidele, şi de dreapta, şi de stânga. Şi toate au spus că nu ar fi ajuns atât de sus în politică dacă nu ar fi existat cotele. În consiliile de administraţie ale companiilor, cel puţin o treime dintre membri trebuie să fie femei”, a adăugat directoarea FMM.

Introducerea cotelor de reprezentare a fost definitorie în Franţa. „Asta pentru că, în ciuda faptului că femeile au studii mai bune decât bărbaţii, sunt considerate incompetente. Iar, când ajung în viaţa activă, apare un «plafon de sticlă» şi nu se mai pot ridica. E drept şi că uneori este alegerea personală a femeilor, care nu vor să renunţe la viaţa privată pentru carieră. De fapt, şi asta este tot o prejudecată”, ne spune Marie-Christine Saragosse, care a reuşit să împace cariera cu viaţa de familie foarte bine.

„Adesea, când îi propun unei femei un post, îmi spune că nu ştie dacă va fi capabilă. Încrederea este un punct esenţial. Iar, dacă ştiu că sunt capabile, spun că nu vor să-şi sacrifice viaţa pentru o funcţie. Respect asta! Dar cred că asta sunt făcute să creadă. Ele cred că suntem obligate să sacrificăm totul. Eu am trei copii şi un soţ modern. Nu trebuie să mă ocup singură de casă ca multe dintre femei, care nu doar că au un serviciu, ci fac şi 80% din munca în gospodărie. Noi împărţim toate responsabilităţile, ca să putem să avem şi vieţi profesionale împlinite. Poate că eu nu sunt un exemplu reprezentativ, pentru că trebuie să călătoresc mult, dar ador să fac asta. Rostul funcţiei mele nu este să rămân în birou, ci să merg să cunosc oameni. Şi fiecare ţară mă uimeşte. Întâlnesc oameni extraordinari. Umanitatea este minunată, chiar și dacă există nebuni și terorişti. Când copiii mei erau mai mici, nu era mereu simplu să plec. Era o mare durere şi pentru ei, şi pentru mine. Dar au crescut şi au înţeles”, mărturiseşte Marie-Christine.

Are o fiică şi doi fii. Ceea ce crede că este important pentru ei este să îşi descopere flacăra interioară, terenul pe care excelează. Iar asta unii o fac mai devreme, alţii mai târziu, vocaţiile nu se descoperă mereu de la început. După 30 de ani de carieră şi o bogată experienţă de viaţă, directoarea FMM crede că împlinirea profesională constă, pe lângă statutul social, să fii împăcat cu propriile convingeri, cu promisiunile pe care ţi le-ai făcut, să nu renunţi la propriile visuri.

„Dacă vreţi să mă omorâţi, lăsați-mă singură pe o insulă pustie şi o să mă sting. Mă încarc de la oameni cu energie şi am o meserie care îmi facilitează contactele umane. Sunt angajată contra rasismului, homofobiei, machismului, contra tuturor formelor de segregare, de dispreţuire a celuilalt. De fiecare dată când dispreţuirea celuilalt intervine, lupt contra acestui lucru şi am o poziţie care îmi permite să fac asta”, spune Marie-Christine.

Comisia Europeană le-a recomandat statelor membre să instituie cotele de gen în proporție de 40%. Deşi acest lucru nu a devenit lege în toate cele 28 de membre ale Uniunii Europene, se ţine cont de acest lucru, iar femeile sunt din ce în ce mai mult reprezentate, la toate nivelurile. Aceasta nu înseamnă însă că Occidentul nu mai are de lucrat la statutul femeii, deşi, comparativ cu alte culturi, stau destul de bine.

„Deja este bine să fii femeie într-o societate occidentală. Eu, de exemplu, conduc un organism de presă internaţional, iar angajamentul meu pentru drepturile femeilor s-a născut din ceea ce am văzut – statutul şi condiţiile femeilor din zone ale lumii unde sunt excizate, lapidate, măritate cu forţa, unde au loc crime de onoare, există poligamie, unde sunt tratate ca o marfă. Eu cred că sclavia a fost abolită în secolul al XIX-lea, dar oamenii nu au vrut să vadă că într-o mare parte a lumii femeile erau încă tratate ca marfă, iar asta continuă. Când o femeie este atacată, chiar şi la Paris, nu cred că este vorba despre liberul-arbitru. Nici măcar nu am început lupta pentru egalitate. Recunoaşterea femeilor ca subiect, nu ca obiect, asta mă preocupă. Occidentul trebuie să dea exemplu, dar violenţele asupra femeilor continuă. În Franţa, sunt femei care continuă să moară bătute de soţii lor. Asta este inadmisibil”, comentează directoarea FMM.

Marie-Christine este de părere că renunțarea la stereotipuri trebuie să înceapă devreme, încă de la şcoală. Iar la asta trebuie să contribuie şi presa. Ne povesteşte că a încercat, în instituţiile pe care le-a condus, să le transforme pe femei, care erau prezentate ca subiect al materialelor care ilustrau abuzurile în parte întreagă a discuţiilor, în experți. A trebuit să facem eforturi ca să aducem mai multe femei expert în platourile de filmare. Deja avem multe femei-jurnalist, dar aveam nevoie şi de experţi, actori ai vieţii de zi de zi.

Jurnalismul este o profesie aparent feminizată în România. În structurile FMM există paritate. Excepţional este însă faptul că din ce în ce mai multe femei au devenit în ultimii ani reporter de război şi acoperă cele mai fierbinţi zone ale lumii, aflate în conflict.

„Uneori nu este simplu, când o tânără care are un copil de zece luni vine la mine şi îmi spune că vrea să meargă în Kurdistan ca să acopere lupta contra ISIS. Fac apel la toată feminitatea mea şi la feminism ca să îi spun că e OK să meargă, dacă este sigură de ea. Deşi jurnaliştii France Medias Monde au murit în zonele de conflict şi au fost şi cazuri de jurnaliste violate, femeilor nu le este interzis să meargă pe teren. Meseria de jurnalist în zilele noastre, când vorbim despre subiecte internaţionale, este una care prezintă riscuri din ce în ce mai mari şi mai diferite. Trebuie să ştii să te protejezi de un atac informatic, când ai telefon şi laptop, dar şi de atacurile gherilei, de luările de ostatici sau de orice răsturnare a situaţiei”, explică Marie-Christine.

Pentru a-şi proteja jurnaliştii, grupul de presă are un expert în securitate, care actualizează în permanenţă harta celor mai periculoase zone de pe glob. De asemenea, cei care pleacă pe teren fac stagii speciale cu armata, dar şi specifice, de psihologie şi de prim-ajutor, stagii în care este fructificată experienţa de pe teren a jurnaliştilor. Iar lucrul acesta s-a dovedit folositor, când jurnaliştii FMM au lăsat camerele de filmare jos şi au pus garouri, când s-au aflat pe teren ca să acopere atentatele de la Bataclan.

France Medias Monde are corespondenţi în întreaga lume: 400 de pentru RFI, 140 de birouri pentru France 24 şi îi formează inclusiv pe jurnaliştii cu care colaborează. Prezenţa pe întregul mapamond al grupului francez de presă nu aduce în discuție doar problema securităţii, ci şi pe cea a libertăţii de exprimare. Pentru că aceasta nu este percepută la fel în toate colţurile lumii. Se întâmplă, ne spune Marie-Christine, ca unele ţări să se plângă de faptul că RFI sau France 24 au susţinut un stat cu care se afla într-un anumit conflict. S-a întâmplat în contextul conflictului israeliano-palestinian sau în cazul Marocului şi al Algeriei. Dar asta înseamnă că jurnaliştii şi-au făcut treaba.

Expunerea mare de care se bucură France Medias Monde este şi în folosul României. Pentru că, prin intermediul RFI România, actualitatea de pe meleaguri românești ajunge în toate colţurile lumii. Directoarea FMM nu îşi face griji pentru imaginea româniei şi crede că mai devreme sau mai târziu va reflecta adevărata realitate, va fi imaginea unei ţări în schimbare, cu multe realizări şi o traiectorie formidabilă, cu o societate civilă care merită respectul întregii lumi.

„Avem norocul de a avea RFI România, care sărbătoreşte 25 de ani. Un sfert de secol în care RFI a fost martorul construirii democraţiei româneşti. De curând a fost martorul revoltei care s-a născut după accidentul de la Colectiv, al schimbărilor politice care au avut loc după ce societatea civilă a devenit mai puternică. Noi, graţie RFI România, suntem în direct cu tot ce se întâmplă, din interior. Mi-ar plăcea ca și France 24 să fie disponibil în România. Dacă ar fi difuzat aici, ar ilustra și realităţile româneşti, și am vorbi mai mult despre acest spațiu. Cred că România poate juca o carte importantă în presa internaţională, pentru are nişte atuuri extraordinare: o societate civilă extraordinară, este o țară incredibil de francofonă. Sunt 1,5 milioane de oameni care învaţă franceza şi îmi dau seama, venind aici, că inteligența românească vorbitoare de limba franceză uimitoare, formată inclusiv din tineri”, spune Marie-Christine Saragosse.