HR-ul, pro-companie sau pro-angajat?
Am avut experienta de a lucra intr-o multinationala pentru mai multi ani. Acolo am vazut, practic, prima data cum functioneaza un departament de HR si impresia a fost aceea a unui mecanism stralucitor, bine uns si, printre altele, cu rolul de a ne contamina pe toti cu o stare de spirit pozitiva si o filosofie a fericirii de a fi parte din compania respectiva.
Dupa experienta multinationalei, am trait si o situatie la polul opus, in care atitudinea conducerii era intr-un dezechilibru consistent fata de respectarea drepturilor angajatilor, si in care, incercarea departamentului de resurse umane de a echilibra balanta era considerata un act de "dezertare" fata de obiectivele conducerii.
A trecut mult timp pana sa ajung la o concluzie satisfacatoare privind pozitia pe care ar trebui sa o aiba un departament de resurse umane. Dupa digerarea ambelor experiente si a multor materiale de HR, cred ca adevarul se afla, ca de obicei, undeva la mijloc intre cei doi poli, cu o inclinare semnificativa inspre obiectivele angajatorilor.
Resursele umane nu sunt o "portavoce" pentru orice nemultumire a angajatilor. Sa nu uitam ca, pana la urma, si departamentul acesta, ca si celelalte, deserveste un business, al carui ultim scop este profitul. Inaintea universului de optiuni personale pe care le are fiecare piesa din angrenaj, va sta intotdeauna – si e normal sa fie asa – angrenajul in ansamblu. Pe de alta parte, cand conducerea firmei are initiative care contrazic prevederile legale – de exemplu, impunerea lucrului in week-enduri fara nici o compensatie de timp liber sau financiara, parerea mea este ca rolul HR-ului este de a aminti managerilor aspectele legale, pentru ca astfel de situatii sa nu se permanentizeze. De multe ori se intampla insa ca departamentul de resurse umane sa nu reactioneze deloc, din teama de a nu parea ca submineaza deciziile top-managementului. Nu cred ca aceasta este atitudinea corecta si nici benefica pe termen lung.
Oamenii de HR, antene ale starii de spirit a organizatiei
Ducand discutia intr-un cadru mai larg, este productiv pentru companii sa ia in calcul starea generala a angajatilor. In aceasta idee, se inscriu serviciile medicale, abonamentele la salile de fitness si alte activitati recreative incluse in sistemul de compensatii si beneficii acordate. Dar, mai mult decat efortul de asigurare a unor conditii de trai sanatos, cred ca oamenii de resurse umane ar trebui sa isi asume rolul de a fi "antene" care recepteaza vibratiile starii de spirit din organizatie si filtreaza care dintre acestea necesita unele masuri pe care sa le propuna la varf.
Stiu ca se practica modurile impersonale de a trata relatiile ierarhice – pe principiul "nu ma intereseaza sa stiu mai mult decat ca isi face bine treaba si e suficient" – dar intotdeauna eu, una, m-am simtit mai bine atunci cand am vazut ca sunt luate in calcul si aspectele "umane" si m-am simtit o persoana si nu o rotita. Am lucrat cu mult mai mult sarg pentru astfel de sefi.
Rol limitat in dezvoltarea personala
Este responsabilitatea fiecaruia dintre noi sa sondam, periodic, cat de "bine" ne este in locul in care suntem. Nici departamentul de resurse umane, oricat de frumoase ar fi formele de prezentare pe care le adopta, nici altcineva, in afara de noi insine nu ne poate oferi un raspuns la intrebarea: "ma (mai) simt cu adevarat bine aici?" Chiar daca in departamentul HR exista persoane cu rol de consiliere pentru dezvoltarea profesionala (functie care exista mai degraba in companiile foarte mari), ele nu iti pot oferi solutii de cariera decat in cadrul trasat pentru compania respectiva, in care s-ar putea sa te potrivesti sau nu. Nu intotdeauna stilul unui individ se regaseste intr-o anumita cultura organizationala, si asta pana la urma, nu trebuie sa supere nici una din parti.
E datoria noastra sa cautam postul si locul in care ne simtim impliniti sau macar unde ne simtim confortabil.