Invențiile românești, excelente pe hârtie, cu șanse minime ca afaceri

De 22 de ani de când participă la Salonul Internaţional de Invenţii de la Geneva, inventatorii români au impresionat cu palmaresul lor. Au impresionat juriul elveţian, mass media, pe oamenii de rând, dar mai puţin pe investitori. Deşi prezentate cu fast în presă, invenţiile de aur au rămas, de cele mai multe ori, în stadiul de proiecte, uitate în diverse sertare.

În primăvara acestui an, organizatorii Salonului Internaţional de Invenţii de la Geneva anunţau că Marele Premiu a fost decernat firmei româneşti MB Telecom pentru „Roboscan 2M Aeria”. Conform organizatorilor, „Roboscan 2M Aeria” este un sistem sofisticat care scaneazăavioanele şi este folositor personalului din vămi, armatei, companiilor aviatice şi aeroporturilor. Cu ajutorul razelor X „Roboscan 2M Aeria” poate observa posibilele defecte structurale, distrugerile, dar şi eventualele colete ilegale care s-ar afla la bord.

Anul acesta, România a participat la târg cu 40 de invenţii, fiind, alături de Franţa, una dintre ţările europene cel mai bine reprezentate la cel de-al 41-lea Salon Internaţional de Invenţii. Nu este prima dată când România participă cu un număr mare de invenţii la salon şi nu este prima dată când Marele Premiu este acordat unei invenţii româneşti. Mircea Tudor (foto), coordonatorul echipei care a prezentat „Roboscan 2M Aeria” şi directorul companiei MB Telecom, a mai câştigat o dată Marele Premiu la Geneva, în 2009. Produsul premiat atunci se numeşte Roboscan, fiind un sistem avansat de radiografiere cu raze gama a camioanelor. A fost pentru prima dată când deosebita distincţie a fost obţinută de un inventator român. Mai mult decât atât, inventatorul nu era interesat să vândă ideea proiectului, ci chiar să producă el aparatul. Asta, deoarece înainte de obţinerea Marelui Premiu de la Geneva, Roboscan se vânduse deja în România Poliţiei de Frontieră, Ministerului Apărării, porturilor, aeroporturilor şi vămilor.

Cazul lui Mircea Tudor este însă singular. Cei mai mulţi inventatori nu sunt şi oameni de afaceri, iar majoritatea caută parteneri care să le promoveze invenţiile sau să-i ajute la dezvoltarea lor. Puţini reuşesc asta, iar invenţiile rămân de cele mai multe ori doar pe hârtie sau la stadiul de modele didactice.

De exemplu, în 2011, cea de-a 39-a ediţie a salonului elveţian a însemnat pentru România un impresionant palmares, concretizat prin 24 de medalii de aur, 18 medalii de argint, 7 medalii de bronz şi 20 de premii speciale. Totodată, ediţia din 2011 a însemnat şi sărbătorirea Jubileului celei de-a 20-a participări a României la acest prestigios eveniment internaţional. Ajunşi acasă, inventatorii şi-au adăugat pe lângă diplomele de la Geneva alte diplome autohtone de la Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Dar, dincolo de vorbele frumoase şi de festivitatea fastuoasă, autorităţile române nu s-au angajat cu nimic pentru a-i ajuta pe cercetătorii premiaţi la Geneva. Cei mai mulţi au rămas cu invenţiile în sertar, riscând ca altcineva să facă o descoperire similară şi să o livreze primul pieţei internaţionale.

În 2010, Raluca Ioana van Staden a devenit cea mai cunoscută femeie cercetător din România, după ce a câştigat aur la Geneva pentru inventarea unui dispozitiv ce poate depista cancerul în şase minute. Pentru această descoperire, românca, cercetător ştiinţific gradul I, şi soţul ei, Jacobus Frederick van Staden, tot cercetător ştiinţific, au primit premiul ProInvent, trei medalii de aur şi numeroase premii speciale internaţionale la saloanele de la Geneva, Varşovia şi Moscova. După descoperirea senzorului care, odată introdus în sângele prelevat de la un pacient, spune în doar şase minute dacă acesta suferă de cancer gastrointestinal, ovarian, de sân sau de prostată, echipa pe care o conduce a încercat să pună la punct aparatul propriu-zis. A încercat să obţină sprijin de la Guvern, de la diverse companii, dar nu a reuşit, fie din motive economice, fie pentru că aparatul s-a dovedit foarte greu de realizat.

Tot cu aur a fost premiată în 2011 şi invenţia echipei de la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Chimico- Farmaceutică (ICCF Bucureşti), pentru obţinerea bioprodusului de drojdie cromiată. Este vorba despre un supliment alimentar necesar celor cu carenţă de crom. Printre invenţiile premiate sunt şi unele care ar putea aduce economii în sistemul sanitar. De exemplu, cercetătorii de la Pneumatic & Vacuum Technology, medaliaţi cu argint, au descoperit o metodă de conservare a grefelor osoase utilizate în transplant. Mai exact, osul recoltat de la un cadavru, în loc să fie stocat într-o bancă, cu costuri de peste 1.000 de euro, ar putea fi sterilizat cu ajutorul razelor gamma. Acest procedeu costă sub un euro şi reduce total riscul transmiterii unor boli infecţioase, precum HIV sau hepatite, după cum explica în 2011 Anuşca Dan, unul dintre autorii invenţiei.

România se află pe ultimul loc între ţările UE în privinţa fondurilor alocate cercetării şi dezvoltării, acestea reprezentând doar 0,48% din PIB. Ţările cu cele mai mari cheltuieli pentru cercetare sunt Finlanda, Suedia şi Danemarca cu 3,78%, 3,37% respectiv 3,09% din PIB. Ţările ex-comuniste stau şi ele mai bine ca România. De exemplu, Croaţia, Letonia şi Slovenia aloca circa 0,7% din PIB. Până şi Bulgaria, considerată cea mai săracă ţară din UE, aloca 0,57% din PIB, mai mult decât România. Ţara noastră este pe ultimul loc şi în privinţa personalului din cercetare-dezvoltare, având doar 0,3% din totalul forţei de muncă în acest sector. Statele est-europene Croaţia, Bulgaria, Letonia, Polonia au în jur de 0,5% din forţa de muncă angajată în cercetare, conform unor date statistice apărute recent în presă. În Slovenia 1,5% din forţa de muncă lucrează în cercetare-dezvoltare.

Fericiţi pentru recunoaşterea internaţională, entuziasmaţi de posibilitatea de a-şi monetiza invenţiile, cercetătorii români medaliaţi an de an la Geneva au, de fapt, slabe speranţe pentru punerea în practică a invenţiilor lor. Asta, în primul rând deoarece invenţiile lor ar necesita investiţii mari pentru a ajunge la produsul finit care să se poată vinde, şi oamenii de afaceri nu au atât de multă răbdare.