La granita dintre teorie si practica

Teoria joaca un rol important intr-un program de Executive MBA. Exista o
baza teoretica pentru orice principiu sau practica de business, iar majoritatea
programelor Executive MBA asigura teoria suficienta si necesara pentru ca
studentii sa inteleaga cum sa aplice cunostintele dobandite, sustine Rodney
Alsup, profesor la ASEBUSS. In opinia sa, mai putin de 20% din planul de invatamant
al celor mai multe programe Executive MBA reprezinta teorie. Restul este
practica.

O abordare proprie

Studentii (lideri in afaceri, totodata) doresc o educatie potrivita
profesiei lor si care sa poata fi aplicata imediat in cadrul companiei, astfel
ca este foarte important ca activitatea academica sa poata fi practica si
relevanta pentru domeniile lor. Prin urmare, profesorul Alsup a dezvoltat o
abordare ce cuprinde patru etape:

I. Intelegerea – pentru ca un curs sa fie practic si relevant,
este important ca profesorul sa inteleaga contextul in care materia va fi folosita
de catre studenti la curs. In cazul unui program de Executive MBA, studentii
sunt zilnic implicati in mod activ in mediul de afaceri, pentru ca sunt lideri in
afaceri si manageri in cadrul organizatiilor. Prin urmare, este necesar ca
profesorul sa inteleaga modul in care materia predata ii ajuta sa isi desfasoare
mai bine activitatea.

II. Crearea – dupa intelegerea contextului, profesorul poate
schita un program sau un curs cu un continut care sa il ajute pe profesionistul
in afaceri sa aduca valoare adaugata in organizatie.

III. Predarea – dupa ce a fost creat, programul trebuie predat.
Metodele de predare ar trebui sa maximizeze gradul de invatare. De cele mai
multe ori, o singura abordare a predarii si invatarii nu este potrivita pentru
toate grupele de studenti, mai ales in situatiile in care grupele sunt formate
din studenti cu o experienta semnificativa in management si in afaceri.

IV. Evaluarea – etapa finala este reprezentata de evaluarea intregului
program si verificarea. Se cauta raspunsuri la intrebari precum “a fost
procesul de invatare conform asteptarilor?" sau “in ce masura au fost eficiente
programul si predarea?". In aceasta etapa se identifica schimbarile necesare si
implementarea acestora pentru ciclul urmator.

“Am descoperit ca
atunci cand cele patru etape sunt respectate, activitatea academica corespunde
cerintelor participantilor", sustine profesorul Alsup. De asemenea, profesorul
este de parere ca proportia dintre teorie si practica variaza destul de putin
de la o tara la alta.

Teoria si masuratorile intr-o companie

Cand vine vorba
de o organizatie, nu prea mai e loc de teorie. Lucrurile trebuie privite asa
cum sunt, iar deciziile trebuie luate repede. De aceea, locul teoriei este luat
in mare parte de masuratori, acestea fiind foarte importante pentru obtinerea
succesului intr-o organizatie. “Se spune ca ceea ce se masoara, se realizeaza.
Daca o companie doreste sa realizeze ceva legat in mod direct de misiunea ei,
atunci trebuie stabilite obiective in functie de care progresul poate fi masurat,"
crede Rodney Alsup. Prin urmare, in lipsa unei metode de masurare, va fi
dificil de spus daca s-a realizat progresul necesar atingerii obiectivelor. Fara
un feedback in privinta progresului, nu se poate estima daca ar trebui alocate
mai multe resurse proiectului. Cele mai cunoscute instrumente pentru
monitorizarea performantelor intr-o companie sunt Balanced Scorecardul,
Dashboardurile si metoda ABC.

Teoria nu este intotdeauna
placuta, dar este cu siguranta folositoare. In plus, ea poate lua forma unor
procese relativ practice, care sa conduca la o serie de rezultate palpabile,
considerate esentiale in conceperea unei linii de orientare si dezvoltare
pentru o companie. Intr-o piata tanara si dinamica, precum cea din Romania, o
combinatie cat mai fericita intre teorie si practica este de preferat pentru
cei care cauta succesul.

Balanced Scorecardul (BS) este un instrument care a fost folosit pentru
prima data in 1987, de multinationala americana Analog Devices si teoretizat incepand
cu anul 1992, de profesorul Robert S. Kaplan, de la Harvard Business School si
de David P. Norton, de la Renaissance StrategyGroup. BS-ul este un concept folosit in masurarea
gradului in care activitatile unei companii intrunesc obiectivele in ceea ce
priveste viziunea si strategia. Scopul BS-ului este acela de a ajuta companiile
sa obtina rezultate financiare curente si sa aduca valoare adaugata prin
activitatile orientate strategic.

Dashboardul este o interfata pentru utilizator, care aduna la
un loc informatii statistice din domenii si surse diferite (afisajul seamana cu
bordul unei masini) pentru a le prezenta intr-un mod comprehensibil.

Metoda ABC (Activity-Based Costing) reprezinta un mod de calculare a
costurilor unei organizatii cu produsele si serviciile furnizate
consumatorilor. ABC este utilizata ca instrument de intelegere a costului si
profitabilitatii produsului si consumatorului. De cele mai multe ori, metoda
este folosita pentru a sustine deciziile strategice, precum stabilirea preturilor
si externalizarea, identificarea si masurarea initiativelor de imbunatatire a
proceselor.

Potrivit profesorului Alsup, companiile au nevoie
de BS pentru ca :

• un singur calcul, precum venitul net, nu poate ghida in mod eficient activitatea tuturor dintr-o organizatie, in scopul obtinerii performantelor viitoare.
• declaratia financiara traditionala se bazeaza pe performantele din trecut; tot ce se
  raporteaza s-a intamplat in trecut; rapoartele ajuta in mica masura performantele
  viitoare.
• strategia organizatiilor trebuie sa fie in stransa legatura cu masurile care evidentiaza obiectivele unei organizatii si cu masura in care acestea sunt atinse; masurile
  financiare traditionale nu sunt eficiente in acest proces de comunicare.

BS-ul este menit sa traduca misiunea si strategia unei companii intr-un set de masuri create in jurul a patru perspective sau intrebari:

• perspectiva
  financiara – Cum arata compania, privita din unghiul proprietarilor/ actionarilor?
• clientii – Cum arata compania din punctul de vedere al clientilor? Cum devine compania cel mai important si valoros ofertant?
• procesele interne – In ce procese ar trebui sa exceleze compania, pentru a indeplini
  obiectivele financiare si pe cele legate de clienti?
• inovatie si imbunatatire – Cum ar putea compania sa continue imbunatatirea proceselor si capacitatea angajatilor de a crea valoare adaugata?