Probleme de management?
Cristi si-a inceput cariera ca agent de vanzari intr-o companie multinationala din sectorul software. Un agent bun, ale carui performante l-au recomandat cativa ani mai tarziu pentru preluarea postului de director de vanzari. Cresterea exemplara in cadrul firmei a culminat cu numirea pe postul de director general, la finalul lui 2009. In plina criza, a reusit sa puna la punct, cot la cot cu restul echipei de management, o strategie adaptata la noile conditii economice. Apoi s-a angajat pe drumul spre implementarea acesteia.
Nerabdator, a trimis un mail tuturor angajatilor-cheie ai organizatiei, convocandu-i la o sedinta de prezentare a noii directii si a felului in care aceasta urma sa fie implementata. Premisele erau bune: toata lumea a venit la timp, asa cum Cristi punctase foarte clar in mail. La catva timp de la inceputul intalnirii insa, un coleg a comentat ca anumite parti ale viitoarei strategii pot starni confuzie, ca par a se bate cap in cap. Care a fost reactia noului director general? A intrerupt sedinta, mustrandu-l pe vinovat ca nu e destul de atent, ba chiar ca, evident, nu sustine obiectivele companiei. Intalnirea a fost reluata ulterior si a descurs ca la carte pana la final: nimeni nu a mai intrebat si nu a mai comentat nimic.
Patru luni mai tarziu, nimic nu se schimbase in mersul companiei si, desi era convins ca strategia sa era cea potrivita pentru acea perioda, Cristi si-a dat seama fie ca restul echipei nu era de aceeasi parere, fie nu reusise sa-i implice suficient in demersul sau. Si-a aminitit, atunci, ca la preluarea pozitiei de director i se precizase ca poate beneficia de sesiuni de coaching si si-a zis „de ce nu“. Spune acum ca, de-a lungul celor doua luni in care a frecventat aceste sesiuni, a realizat ca de fapt greseala era la el, ca, practic, isi dorea sa controleze tot ce misca si chiar sa-i determine pe oamenii din jur sa gandeasca si sa actioneze asemenea lui, adoptand in acest scop o atitudine autoritara si critica.
Prin urmare, la peste jumatate de an de la prima sedinta cu echipa, a organizat o noua intalnire, in care nu a mai jucat rolul de vioara intai, permitandu-le colegilor sa isi exprime orice nelamurire sau indoiala asupra noii strategii.
Cristi invata repede. A inteles ca trebuie sa se schimbe daca vrea rezultate diferite: sa creeze legaturi cu echipa sa, sa puna intrebari care sa ii provoace pe acestia sa gandeasca singuri si sa ramana concentrat pe obiectivul comun. De fapt, Cristi si-a schimbat stilul de management – de la comanda si control la incredere in oamenii lui“, spune Rodica Obancea, proprietara companiei Success Coaching, care l-a avut „sub obladuire“ pe Cristi.
Rodica a remarcat ca „unda de coaching se afla pe un trend ascendent. Sunt din ce in ce mai multi oameni care sunt interesati, din ce in ce mai multe companii care apeleaza la aceasta resursa pentru dezvoltarea organizatiei. Diferentele tin adesea de durata: in coaching-ul individual poti vedea schimbari dupa doua-trei luni. Intr-o interventie de coaching organizational vorbim de unu, doi sau mai multi ani.“ Apare aici o intrebare fireasca: daca procesul se prelungeste prea mult, nu exista riscul aparitiei dependentei clientului fata de coach, a imposibilitatii sale de a lua decizii fara aprobarea consultantului? In opinia Rodicai Obancea, „scopul final al coaching-ului este exact opusul, clientul trebuie ca, in mod autonom, sa-si poata atinge obiectivele la parametrii doriti. Prin urmare, dependenta clientului ar trebui sa reprezinte pentru coach un indicator ca se afla intr-un proces care nu este eficient pentru clientul sau si care nu va aduce rezultatele agreate. Solutia pe care o vad in aceasta situatie tine de etica acestei meserii, si anume: recomanda clientului alt coach sau alt proces ce crezi ca il poate ajuta mai bine si du-te la supervizare.“
Dezvoltare personala de dragul angajatilor
Pentru multi dintre noi, termeni ca NLP (Programare Neuro-Lingvistica), analiza tranzactionala sau terapie Gestalt sunt fie complet straini, fie asociati mai degraba cu categoria oamenilor „care au nevoie de psiholog“. Oricum, putini stiu ca parcurgerea unor sesiuni din categoriile sus-mentionate poate duce la un stil de management mai eficient si, automat, la performante financiare mai bune. „O echipa condusa de un manager «inteligent emotional» are mult mai multe sanse sa fie o echipa productiva, cu un moral ridicat si cu o atitudine pozitiva vizavi de sarcinile de serviciu“, garanteaza Ursula Sandner, psihoterapeut si trainer NLP. Spune ca, din fericire, multi oameni din piata au fost de aceeasi parere si ca, de cand a lansat atelierele de autocunoastere si dezvoltare personala, cererile au avut un ritm constant crescator. De un succes similar s-au bucurat si alte initiative asemanatoare, poate si pentru ca oferta actuala de astfel de servicii este inca foarte redusa.
„Un manager poate identifica solutii creative pentru felul in care isi dezvolta stilul managerial, constientizand si integrand propriile nevoi in viata sa profesionala. Poate afla care sunt resursele sale esentiale de a face fata situatiilor conflictuale, presiunilor, sarcinilor-limita si poate creste potentialul oamenilor din subordine, fiind mai atent si constient de resursele fiecarui membru al echipei. Se poate elibera de constrangeri, de tipare, de preconceptii si prescriptii. Poate accepta ca este om si are propriile vulnerabilitati.“ Cam acestea sunt, in viziunea Lilianei Munteanu si a Gratielei Albisor, avantajele atelierului „Arta si autocunoastere“, pus la punct de cabinetul de psihologie al celor doua specialiste, ArtTerapie.
Programul, lansat la inceputul acestui an, are o modalitate de predare surprinzatoare, pentru cineva care vede in psiholog doar persoana menita sa-l asculte si consilieze pe pacientul intins pe canapea. „Pictand, modeland, jucand roluri si o serie larga de jocuri, vizionand secvente provocative din filme, lasand corpul in voia muzicii sau intrand in lumea unei fotografii, participantul este provocat sa se intalneasca cu sine, cu mecanismele sale psihologice de functionare, cu modul de a se raporta la o situatie, la anumite blocaje posibile. De asemenea, jocurile si metodele artistice de explorare favorizeaza creativitatea si imaginatia, dezvolta empatia si relationarea mai armonioasa cu ceilalti.“
Evident, pana la a trage concluzia ca participarea la acest tip de cursuri va deveni un obicei al oamenilor din conducerea companiilor de la noi, mai e un drum lung. Aceasta deoarece, ca sa ajungi sa apelezi la astfel de mijloace de remodelare a personalitatii in detrimentul mult mai pragmaticelor programe de training pentru ameliorarea performantelor la locul de munca, trebuie in primul rand nu numai sa admiti ca nu esti perfect, nici tu, nici felul in care te raportezi la oamenii din echipa ta, ci si ca exista cineva din afara cercului tau social care poate sti mai bine decat tine ce pasi trebuie sa faci pentru a deveni un lider mai bun. Si toate astea, pe (multi) bani.