„Vreau sa le spun oamenilor ca munca e misto!”

Pe seara, intr-o atmosfera lejera si racoroasa, s-au depanat amintiri despre „Primul meu job” impreuna cu o parte dintre autorii Zoltán András, Artan, Ion Barbu, Petre Barbu, T.O. Bobe, Marius Chivu (datoram niste regrete, stie el de ce), Iulian Comanescu, Gianina Corondan, Marius Cosmeanu, Raluca Dinca, Luca Dinulescu, Florin Dumitrescu, Bogdan Iancu, Mihai Iordache, Lorena Lupu, Andra Matzal, Cezar Paul-Badescu, Antoaneta Ralian, Costi Rogozanu, Dan Sociu, Ionut Sociu, Bogdan-Alexandru Stanescu, Robert Serban, Felix Tataru si Luiza Vasiliu.

Si pentru ca ideile nasc idei, iar intrebarile alte intrebari, am vrut sa-l cunoastem chiar si pentru un sfert de ceas pe scriitorul Florin Dumitrescu, coordonatorul volumului „Primul meu job”.

CariereOnline: Cum ati facut selectia autorilor prezenti in aceasta antologie?

Florin Dumitrescu: Stiam despre unii dintre ei ca au avut job-uri interesante, spectaculoase. Cum se stia despre Ovidiu Ioanitoaia ca a fost controlor, taxator ITB, si toata lumea se mira. Sau despre Bruce Willis ca a fost muncitor cu ziua, cara saci – lucruri de genul acesta. Asadar, cunosteam despre anumiti scriitori, jurnalisti, cunoscuti din zona publica faptul ca au avut meserii neasteptate. Si am zis sa facem ceva cu ei. Intr-adevar, am strans o colectie interesanta: Marius Cosmeanu a fost laptar, Petre Barbu a fost miner, Luiza Vasiliu a fost ospatarita, Cezar Paul Badescu a strans capsuni in Romania, Lorena Lupu a fost macelareasa… In afara de mine au mai fost niste vanzatori – Andra Matala a vandut si ea in magazin ca si mine s.a.m.d.

Intentionati sa demonstrati prin acest volum ca nu conteaza de unde pornim profesional sau tocmai – conteaza foarte mult primul job in dezvoltarea unei cariere? Ati vrut un efect motivant?

Da! Am vrut sa aiba un efect motivant. Radem de Traian Basescu ca spune: „Nu mai sunt ospatarii de pe vremuri”, dar noi care suntem consumatori si mergem la restaurant, ne uitam la tinerii de astazi care fac un job de ospatar – mie mi s-a intamplat chiar aici, la Green Hours – ne dam seama ca multi dintre ei sunt studenti, si ca mai au si cate un jobulet… Nu ascund chestia aceasta, nu le e rusine, nu le e jena, ba chiar le face placere ceea ce fac. Si atunci acelasi lucru este si cu vanzatorii si cu foarte multi oameni care fac joburi conjuncturale, nu vor ca ele sa devina cariera lor.

Cui i se adreseaza aceasta carte?

Tineretului.

Ii si vizualizati, puneti mana pe ei? Au o forma, au niste pasiuni? Au o anumita educatie?

Nu reusesc sa pun mana pe ei. Imi scapa. E o generatie care imi scapa. Nu m-am gandit daca imi e teama de asta, sunt putin derutat, asta e clar in orice caz. Este ceea ce patim cu totii. Ne gandim ca ceea ce aflam si auzeam si noi de la parintii nostri, cum ca "nu mai e ca pe vremuri", ca s-a dus acel bagaj etic, acea buna-cuviinta – ne trezim dintr-o data ca facem si noi judecati de genul "tinerilor de astazi nu le mai place sa munceasca"…

Eu as spune ca nu mai acceptam sa fim sclavi… Avem ceva de articulat…

V-am spus ce gandeam eu. Intre timp, pot sa accept si chestia asta, dar am mai aflat si alte explicatii. Cum ar fi ca astazi nu mai suntem predeterminati, trebuie sa stim mai multe, trebuie sa avem niste arii de competenta, si atunci fac o alta judecata asupra tinerilor de astazi si imi dau seama ca ei au o confruntare cu viata mult mai dura, cu piata muncii. Si atunci venim cu aceasta carte, ca un fel de divertisment, sa se afle cum era „pe vremuri”. Vorba lui Bogdan Iancu, antropologul nostru, care zicea ca vor ramane peste timp ca niste marturii. In definitiv, Primul job incepe cu anii ’50 – Antoaneta Railan – si ajunge in contemporaneitate cu – Ionut Sociu care de un an are primul job. Am surprins niste felii de viata, niste intamplari care ii pot pune pe oameni pe ganduri.

Un act de curaj si de sinceritate. Care dintre povesti v-a pus pe dumneavoastra pe ganduri?

Pentru mine e WOW faptul ca i-am avut pe Marius Chivu si Antoaneta Ralian care sunt niste oameni importanti in cultura, situandu-se la doua "capete" distantate de timp – el fiind un critic foarte tanar si ea o traducatoare foarte experimentata. Antoaneta a povestit perioada in care puneau carti la "Index". A fost sefa de promotie, iar atunci incepeau sa se puna bazele biroului de cenzura. In anii ’50, selectau carti din literatura universala cu un anume scop: ea trebuia sa faca referate acelor opere nemaipomenitate care contraveneau moralei, ideologiei. Fie ca erau carti de "filosofie periculoasa" – ca de exemplu Schopenhauer si Nietzsche – sau opere pornografice, regimul voia sa le puna la Index. Oarecum a fost si un fel de marturisire, un fel de spovedanie in fata noastra, pentru ca s-a ocupat cu acest lucru. Pe deoparte, este emotionant cum citea ea toate cartile astea care ii si placeau si cum era innebunita pentru ca avea oportunitatea sa le citeasca ba chiar era obligata si platita sa faca acest job. Dar dupa aceea, ii tremura mana cand scria ca aceste carti "nu cadreaza"…

Nimic nu este gratuit…

Si, in incheierea interventiei ei scrise, spune ca peste ani a ajuns sa traduca autori precum Henry James, D.H. Lawrance, Henry Miller si altii. Acum ii mai lipseste sa-l traduca si pe Nietzsche. In orice caz, isi ispaseste si aceasta asa-zisa vinovatie pe care si-o stabileste dumneaei.

De cealalta parte, Marius Chivu a instalat "people metere". Acest critic din ce in ce mai influent a pus acele obiecte care stabilesc ratingul, in functie de care televiziunile castiga, stabilesc preturile de publicitate, realizeaza politica de programe si pana la urma realizeaza…

…educatia poporului!

Iata, cel mai bine zis asa. A fost printre primii care au fost partasi la acest fenomen. De asemenea, fiind foarte tanar, foarte ingenuu, nestiind ce inseamna chestia asta… Asadar, avem doua feluri opuse in timp de interventie in politica culturala a tarii noastre, amandoua la fel de greu suportabile.

Sa vorbim putin despre colectia „Prima data” a Editurii Art din care face parte si acest volum…

Editura Art face seria aceasta nemaipomenita, de succes, „Prima data”. Librarii au spus ca e un concept misto. Si i-am intrebat: oare aceste carti au succes datorita faptului ca sunt mai multi autori intr-o singura carte, si mi-au raspuns ca nu, nu are legatura.

Si stiti de ce? Pentru ca dumneavoastra reuniti personaje de o anumita factura. Undeva se intalnesc si atunci va adresati aceluiasi public.

Eu am vrut sa vorbesc despre munca si a fost acest concept peste care am asezat un discurs cum nu se mai face astazi, spunandu-le oamenilor ca munca e misto. Munca bine facuta este o bucurie, dar daca au spus-o Arghezi sau Blaga… automat raspundem ca nu mai vrem sa fim sclavi. Dar si treaba cu sclavia tine de un discurs oarecum comunist pentru ca ei au avut aceasta fixatie cu lupta de clasa. Noi am pus un moto cartii – "Sa ne unim toti proletarii / Sa batem fierul cat e cald!" – din Internationala (imnul comunistilor de peste tot). Am evitat doar partea cu indemnul la lupta, pentru ca astazi nu mai e vorba despre nici o lupta.

Colectia Prima data isi propune sa documenteze experientele personale pe care unii dintre cei mai vizibili scriitori, traducatori, regizori, jurnalisti, arhitecti, artisti sau filosofi romani le-au avut in cele mai diferite contexte ale „primei dati“.

Prima data inseamna o serie de antologii dedicate premierelor la persoana intai. Numerosi autori romani, fiecare cu backgrounduri si preocupari foarte diferite, isi povestesc, pentru inceput, primele intalniri cu efectele etilice, primele simptome ale emotiei venite la pachet cu prima pereche de blugi, cele dintai dezamagiri amoroase sau experienta primului voiaj peste hotare.

Pe langa autori canonici si carti fundamentale din stiintele socio-umane, ART isi respecta cititorii oferindu-le provocari numai bune de citit, printre care "Atlasul de mitocanie urbana", seria "Prima data" sau colectia "Romanul grafic".

Fotografia domnului Florin Dumitrescu este realizata de Iulian Comanescu.