Anca Năstase face legea în voluntariat

Anca Năstase are 29 de ani, iar în ultimii patru a avut zeci de întâlniri cu parlamentari și înalți funcționari publici pentru a-i convinge să susțină o nouă lege a voluntariatului. Deși la început nu știa nimic despre legi și nici despre politică, în 2014 proiectul de lege a fost votat. „Am fost întrebată câți ani ai, ce știi tu despre viață, ce intenții politice ai pentru viitor sau ce bani vrei să faci din asta? Am fost întrebată direct. Dar nu m-au afectat în vreun fel. Trebuie să ai multă răbdare și perseverență. Să nu te retragi la prima ușa închisă. Inițial, foarte multe uși au fost închise. Oamenii nu înțelegeau ce vreau. A fost o muncă de construire de networking pas cu pas”.

România avea o lege a voluntariatului aprobată în 2001, dar era depășită și avea articole care se contraziceau. Legea aprobată în 2014 aduce trei schimbări importante: contract scris, obligatoriu, între ONG și voluntar, cu drepturile și responsabilitățile fiecărei părți, recunoașterea voluntariatului ca experiență profesională în muncă, la angajare, dacă activitatea este realizată în domeniul studiilor absolvite și eliberarea unor certificate care atestă abilitățile dobândite prin voluntariat.

În 2010, 25 de ONG-uri din România s-au coalizat și au înființat Federația Organizațiilor care Sprijină Dezvoltarea Voluntariatului în România. Era nevoie de legitiminate pentru susținerea unei legi. „Lumea te întreabă ce legitimitate ai și ce expertiză. Și ca să ai legitimitate, trebuie să ai forță numerică și apoi, calitativă. Și asta face federația: coalizează resurse. Când spui că ai 30 de organizații sau 70, ca acum, e altceva. Zeci de mii de organizații sunt înscrise la Ministerul Justiției, dar la noi se aderă pe niște criterii, acceptăm doar organizații active. Ne-am afiliat la Centrul European de Voluntariat, iar pentru proiectul de lege am avut exemple de bună practică din alte state care au legislație în domeniu.”

Federația nou înființată avea nevoie de un om care să discute cu toți cei care aveau o opinie despre voluntariat și puteau propune articole de lege, să adune toate opiniile într-un proiect și apoi să meargă în fața parlamentarilor pentru a le obține votul. Nu era o muncă ușoară și, mai ales, nu părea o muncă pentru un tânăr de 25 de ani. Dar Anca a îndrăznit să și-o asume, iar reprezentanții federației au numit-o director executiv în 2011. „Am fost angajată director executiv pentru că aveam foarte multă experiență pe management de echipe și management de proiect din timpul facultății, când făcusem parte dintr-un ONG studențesc. Aveam experiență internațională, participasem la mai multe proiecte internaționale, gestionasem echipe și avusesem rezultate. Federația era în primele luni de activitate, era nevoie de cineva care să pună lucrurile în mișcare”.

S-a pregătit pentru corporații, dar n-a încăput în „sertăraș”

De un an și jumătate, tânăra lucra în domeniul non-profit, pe proiecte part-time de mai mică anvergură. La 23 de ani, după o facultate și un master pe marketing, renunțase, de la o zi la alta, la obiectivul de a lucra în mediul corporatist. „Am avut peste 20 de interviuri timp de 6 luni. În facultate, ca membru al ONG-ului Voluntari pentru Idei și Proiecte- VIP făcusem fundraising, avusesem de-a face cu companiile, dar nu cu HR managerii. Atunci am constatat că nu mă potrivesc cu ceea ce cereau ei. Eu veneam cu o abordare creativă, eram foarte activă, focusată pe rezultate mai mult decât pe norma de lucru, pe programul de lucru. Oamenii îmi spuneau: noi o să te luăm, dar nu credem că o să faci carieră aici. Punctul culminant a fost când m-am întâlnit cu reprezentantul unei companii de consultanță în marketing care m-a întrebat: ce vrei tu să faci cu viata ta, dincolo de cele 8 ore de birou? Cum vrei să te reprezinte? Și ce înseamnă fericirea pentru tine? Nimeni nu îmi pusese astfel de întrebări până la 23 de ani. Urmam, așa cum urmează toți, în sertărașele în care trăim: să-ți iei un job, să faci un credit la bancă, să-ți construiești un drum. Și apoi la 40 de ani să-ți dai seama ca nu ți se potrivește. Mi-a spus: du-te acasă și scrie pe o coală cine ești și ce vrei să faci cu viata ta. Și a doua zi încearcă să extragi esențialul și să te decizi. Așa mi-am dat seama că vreau să ajut oameni, dar nu știam cum”.

Pentru a găsi calea care i se potrivește, timp de aproape doi ani, Anca a încercat tot felul de activități în sectorul ONG. „Mi-a fost greu la început pentru că nu știam ce mă așteaptă. Piața locurilor de muncă este foarte restrânsă, se intra foarte greu, doar pe bază de recomandare. Un timp am mers pe proiecte part time, project based. Încercam să acumulez experiență și să-mi dau seama cum merg lucrurile. Erau organizații diferite: fundații care lucrau cu persoane cu dizabilități, o asociație care se ocupa de ecologie și plantări de copaci. Am încercat diverse domenii ca să-mi dau seama ce îmi place. După un an și jumătate de teste a apărut postul la Federația VOLUM. Am trecut foarte multe etape de recrutare și de recomandări. Cei din jurul meu nu prea m-au susținut inițial, nu înțelegeau ce vreau să fac. Familia era puțin circumspectă, toți prietenii mei lucrau în companii sau erau antreprenori. Nu aveam nici cu cine să fac schimb de idei. Dar nu am renunțat”.

Proiectul de lege de care se ocupa ca director al Federației era în faza dezbaterilor publice, care au durat din 2010 până la sfârșitul lui 2012. „În 2011 eram în mijlocul procesului de consultări, toată lumea venea cu idei. Eram interesați să auzim părerile tuturor celor din sectorul ONG, dar și din zona de business. Și ne interesau și instituțiile publice: trebuia să ajungem la ele și să negociem cu ele”. În demers au fost implicate și personalități publice precum Raed Arafat, Margareta Pâslaru sau Irina Păcurariu. În plus, TVR a derulat timp de 3 luni prima campanie națională de promovare a voluntariatului.

După perioada tehnică, a culegerii de informații din toată țara, a urmat etapa de lucru cu instituții publice, în care și-a dat seama cine îi poate sprijini și în ce fel. Cum nu-i cunoaștea pe reprezentanții ministerelor Tineretului și Sportului, Muncii și Educației care trebuiau implicate în dezbateri, de multe ori mergea dimineața la 9.00 în fața cabinetelor secretarilor de stat. „Stăteam acolo până apăreau. Căutam în presă agenda oficialilor, mai găseam consilieri care erau dispuși să-mi spună lucruri și așa mi-am construit o rețea de instituții cu care lucrăm acum. Mi-a luat câțiva ani. Voluntariatul nu era atunci pe agenda lor, făceau confuzii grave cu privire la voluntariat, astfel încât munca mea a fost una de informare, în primul rând, de educare, și abia apoi am intrat efectiv în discuțiile legate de lege. A trebuit să arătăm de ce avem nevoie de o astfel de lege, modificată. A fost și un moment oportun, pentru că anul 2011 a fost Anul European al Voluntariatului.”

Voluntariatul din facultate a călit-o pentru confruntarea cu politica

Voluntariatul din timpul facultății a ajutat-o să facă față provocărilor din timpul susținerii proiectului. „Cei doi ani de fundrasing din facultate m-au călit. Experiența aia în care contactezi o persoană necunoscută, top management într-o companie, îi ceri întâlnire telefonică și nu renunți până nu ți-o acordă, te duci foarte bine pregătit să-i explici de ce este proiectul important ca să-l convingi să-ți dea sponsorizarea. Asta te călește foarte mult. La început ai foarte mari emoții, nu știi nici cum să te îmbraci, nici cum să procedezi: de exemplu, din practică ne-am dat seama că e cel mai bine să mergem în doi, băiat și fată, și să luăm pe rând cuvântul. Sunt lucruri pe care le-am învățat din practică și le-am dat mai departe celor care au venit apoi în organizație”.

Legea a intrat în dezbatere parlamentară în septembrie 2013 și a fost votată în mai 2014, fără mari modificări. Anca își amintește că a avut peste 60 de întâlniri la Parlament, în cei doi ani. „Colaborarea cu parlamentarii m-a dus spre multe concluzii, una fiind că de foarte multe ori îi lăsăm pe oamenii aceștia, pe cei care sunt cu pixul în mână să decidă pentru noi și nu suntem acolo să le explicăm implicațiile deciziilor. Și că de multe ori pornim la drum cu preconcepția că toată lumea e răuvoitoare și coruptă. Dacă pornești la drum astfel, n-o să obții nimic. Dacă ceri o întâlnire unui om, sunt 51% șanse să ai rezultate. Dacă nu ceri întâlnirea, sunt 100% șanse să nu obții nimic. Trebuie să vezi de ce oamenii nu te ajută: pentru că prioritatea ta nu a devenit prioritatea lui.”

Munca Ancăi nu s-a încheiat însă odată cu aprobarea și promulgarea legii. Actul normativ nu are norme de aplicare, așa încât e nevoie de testarea și implementarea mecanismelor prin care voluntariatul să ia amploare. Muncă de care se ocupă tot Federația VOLUM „Este o lege fără norme, din două rațiuni: ultrareglementarea și birocratizarea voluntariatului i-ar descuraja pe oameni. Ei trebuie, în primul rând să simtă că vor să fie acolo, nu e nevoie de cineva care să verifice lucrurile. Așa că am mers pe ideea ca Federația VOLUM să se implice și să valideze împreună cu ONG-urile tot felul de mecanisme, de certificate, contracte făcute de noi cu juriști”. Pe site-ul federației se află modele de contracte de voluntariat și fișe de voluntar, un fel de fișă de post. Certficatul de voluntariat, care există în mai multe state UE, a fost creat după model european și testat timp de 6 luni în toată țara.

Certificatele sunt emise de fiecare organizație în parte, după modelele YouthPass şi Europass bazate pe cele opt competenţe-cheie europene din Cadrul European al Calificărilor. Federația a construit, printr-un grant acordat de Granturile EEA în Romania (Fondul ONG), hartavoluntariatului.ro, o platformă unde punem față în față voluntarii și organizațiile și prin care se pot elibera certificatele de către ONG-uri, ceea ce va permite și o evidență a numărului de certificate, pe zone și domenii de activitate.

„Primele rezultate se văd: oamenii tineri sunt tot mai interesați de voluntariat, acum că știu că pot obține un certificat care să le ateste experiența profesională, plus certificatul de abilități cu acele soft skills de care orice angajator are nevoie: lucrul în echipă, inițiativa, abilitățile de leadership, abilități tehnice, matematice sau IT. Un voluntar poate să obțină 2-3 abilități în funcție de numărul de ore. În lege nu am ținut să spunem clar numărul de ore, dar recomandăm ca după 120 de ore de voluntariat să fie dobândită o abilitate. Luna trecută am realizat un model de certificat în variantă electronică iar acesta este pus acum pe site”, spune Anca Năstase. „Cred că 10 ani de acum încolo o să tot lucrăm pentru că misiunea noastră este de a crea infrastructura pentru voluntariat. Dezvoltăm în prezent vreo cinci proiecte în paralel, care ajută la implementarea legii. Avem sprijinul financiar să facem asta. Avem trei granturi de la Granturile EEA în Romania (Fondul ONG), iar acum scriem din nou proiecte pentru alte granturi”.

Din dragoste pentru japoneză

Anca Năstase va rămâne în sectorul ONG cel puțin 10 ani, pentru că e o muncă de pionierat care îi aduce bucurie. N-a uitat uitat complet celelalte pasiuni ale sale, cum ar fi limba și cultura japoneză. La 20 de ani, în paralel cu studiile la ASE, Anca a urmat și Facultatea de Limbi Străine Engleză- Japoneză de la Universitatea Dimitrie Cantemir. Își dorea să lucreze într-o companie japoneză. Acum vrea ca măcar să facă o vizită acolo, ca să nu uite cum se spune „Salut!” sau „La revedere!” „Nu m-aș întoarce în domeniul în care am făcut studiile decât dacă o fac pentru o cauză. Eu chiar cred că o carieră e locul unde te simți împlinit și trebuie să fie o extensie a valorilor tale. Cred că nu trebuie să renunți la drumul pe care îl ai, chiar dacă e greu”, subliniază Anca Năstase.

„Când am scris pe foaia albă ce îmi doresc să fac în viață, în urmă cu 7 ani, mi-am promis că în momentul în care ziua de muncă nu va mai fi de minimum 80% ideală voi pleca. Și voi căuta altă cauză căreia să mă dedic. N-am ajuns încă acolo”. Așteaptă și de la colegele sale aceeași implicare și motivație și le dă libertatea de a-și organiza singure programul de lucru. „Ziua mea nu are un program de birou strict, uneori rămân pănă noaptea târziu dacă am de scris rapoarte sau alte documente, fac și partea financiară, de cash-flow, și resurse umane și recrutare, și atragere de fonduri. Fac și relația cu instituțiile publice. Suntem 3 persoane angajate full time- biroul executiv al Federației-, și un colaborator pe partea financiară. Facem tot ce este nevoie. La noi munca este pe rezultate, nu pe număr de ore. Pe colegele mele le-am recrutat în funcție și de motivația pe care o au de a schimba lucrurile. Și le-am spus că permanent în echipa asta își vor alege ce vor să facă, dar mai sunt și lucruri care e nevoie să fie făcute”.

Anca a crescut într-o familie de antreprenori din Bacău. A terminat un liceu cu profil real, la Matematică- Informatică, cu predare în limba engleză. De la profesorii săi a învățat ce înseamnă corectitudinea și verticalitatea, ca valori umane. În timpul facultății a simțit că școala nu e suficientă și s-a implicat în activități extracuriculare cât de mult a putut. „Aveam săptămâni în care mergeam la 2-3 evenimente, conferințe, asociații studentești. Am intrat în Voluntari pentru Idei și Proiecte- VIP România,, unde am fost membru timp de 2 ani. Făceam proiecte pentru studenți. Acolo mi s-a deschis lumea sectorului ONG și mi-am dat seama ce aport valoros pot avea tinerii”. Celor care vor să lucreze ca angajați în sectorul ONG, Anca le spune că trebuie să aibă o ambiție și o perseverență de neoprit și trebuie obligatoriu să vrea să schimbe ceva. Trebuie să te dedici complet, să fii dispus să stai zile și nopți să scrii proiecte pentru obținerea de granturi, să fii foarte motivat.

În România mai ales tinerii fac voluntariat. „Sunt mulți voluntari în domeniul social și al asistenței sociale. Țara noastră are o lipsă mare de asistenți sociali și voluntarii vin să suplinească cel puțin două treimi din sistem: lucrul cu persoane cu dizabilități, copii cu părinți plecați din țară, persoane cu risc social, persoane supuse violenței familiale, cei care au ieșit din penitenciar și vor să fie reintegrați. România are nevoie de voluntari în domeniul social, al sănătății, în situații de urgentă sau de dezastre naturale. La ambulanțe și SMURD sunt mulți tineri voluntari, mai ales viitori medici care folosesc voluntariatul ca un fel de practică, stagiu. Sunt foarte multe ONG-uri în domenii în care statul român nu mai face față. Și atunci oamenii se coalizează și fac proiecte cât de mici: pentru 50 de beneficiari, 100 de beneficiari, dar știu că au făcut ceva”.