Companiile franceze se plâng de calitatea forţei de muncă din România

Creată în 1996, CCIFER regrupează astăzi aproape 500 de companii, franceze și românești, care reprezintă 15% din PIB-ul României şi peste 125.000 de locuri de muncă. Cartea Albă a Competitivităţii a fost redată de grupuri de lucru formate din specialiști, care au încercercat să găsească modalităţi de face economia românească să meargă mai bine. Două dintre capitolele documentului tratează problemele pregătirii forţei de muncă din România din acest moment, dar şi din viitor. Eric Faidy, preşedintele CCIFER a explicat pentru Revista Cariere de ce a fost acordată o atât de mare importanţă calităţii resursei umane.

„Cel mai important într-o întreprindere, sunt oamenii. Pentru că problemele tehnice, cu maşinile, reuşim întotdeauna să le rezolvăm dacă avem oameni implicaţi, motivaţi şi care au competenţele necesare pentru a rezolva problemele. De aceea cred că formarea este o axă majoră pentru competitivitatea ţării", explică Eric Faidy.

România nu mai are forţă de lucru calificată, atât din cauza scăderii demografice, cât şi a emigrării tinerilor români bine pregătiţi. În proces intervin două fenomene contradictorii: o foarte mare mobilitate internațională a unora dintre tinerii români și o imobilitate puternică pentru cei care decid să rămână în țară. Astfel, companiile au probleme în a recruta. Crește concurența când vine vorba de a-i atrage pe cei mai buni, iar salariile cresc artificial câteodată.

De asemenea, investitorii străini au nevoie de colaboratori multilingvi, anglofoni, dar și francofoni, cu interes direct pentru comunitatea franceză. Dacă acum 10 ani existau două milioane de persoane care învăţau limba franceză în România, astăzi numărul acestora s-a înjumătăţit. O altă problemă este cea a învăţământului profesional. Programa școlară are încă la bază o abordare teoretică, iar formarea în alternanță sau profesională nu este foarte atractivă. În general, birocrația și lipsa stimulentelor materiale îi impiedică de cele mai multe ori pe profesioniștii din mediul educativ să inoveze. În cele din urmă, lipsa mijloacelor acordate școlilor și în special profesorilor duce deseori la o scădere a nivelului elevilor la momentul examenului de bacalaureat.

„Adesea, în prezent, atunci când angajăm oameni, trebuie să începem pregătirea profesională începând de la zero. Iar asta este o piedică în calea competitivităţii, pentru că este scump şi pentru că durează mult. Adică angajaez pe cineva, dar acel cineva nu va fi operaţional decât peste un an sau chiar doi ani, în funcţie de meserie. Dacă persoana pe care am angajat-o ar avea deja o pregătire de bază, aş scurta perioada de formare. Există întotdeauna o formare specifică în întreprinderea mea, dar înainte de a face asta, trebuie să existe nişte baze", a explicat Eric Faidy pentru Revista Cariere.

„Eu cred că în România avem oameni de calitate, oricare ar fi meseria, dar avem nevoie de mai multă formare practică, formare operaţională în uzine şi în birouri. De aceea propunem instituirea unui sistem de formare comparabil cu Franţa", a adăugat preşdintele CCIFER.

Cartea Albă a Competitivităţii propune finanțarea formărilor tehnice și profesionale de către întreprinderi, grație unui dispozitiv ce ar permite deducerea fiscală a costurilor dedicate acestui scop, plafonate la un procent din masa salarială. Acest model ar permite formarea încă de la început și în cele mai bune condiții a viitorilor manageri și a personalului tehnic. Sumele ar fi vărsate la bugetul statului în cazul în care compania nu le-ar direcționa în mod explicit către o instituție de învățământ public sau privat, un centru de formare de ucenici sau un program de încadrare a stagiarilor. Mai exact, dacă nu vor investi în învățământ sau formarea profesională a angajaţilor, banii ar merge la stat.

Pe lângă acest cel mai important aspect, lista cu propuneri concrete a grupului de lucru a CCIFER cuprinde următoarele măsuri:

Învățământul tehnic profesional ar putea fi structurat regional în jurul diferitelor bazine industriale, regrupând diferitele școli existente. Această organizare ar permite dotarea școlilor cu tehnici moderne și consolidarea formării continue a cadrelor didactice. Membrii CCIFER s-ar putea implica activ susținând aceste centre regionale, sprijinindu-le cu mijloace materiale și pedagogice și oferind stagii elevilor.

Demararea unor campanii de comunicare dedicate beneficiilor învățământului profesional ar putea restabili reputația acestui tip de formare în rândul tinerilor.

Prezența în Consiliile de administrație ale universităților publice a reprezentaților companiilor private ar putea facilita legăturile dintre aceste două lumi și ar duce la crearea unor parteneriate frecvente.

Dezvoltarea de filiere profesionale de scurtă durată post-bacalaureat acoperind mai multe specialități, precum brevetul de tehnician superior (BTS) în Franța, ar oferi o oportunitate tinerilor dornici să învețe o meserie, fără să mai treacă prin facultate, și astfel să devină operaționali într-un timp scurt.

Modificarea progresivă a programei școlare astfel încât, în anumite tipuri de școli, să existe obligativitatea alternanței părții teoretice cu cea practică, având impact în :

1. pregătirea absolventului pentru aprofundarea cunoștințelor practice într-o școală post liceală
2. prevenirea abandonului școlar
3. sustenabilitatea programului, independent de modificări contextuale.

Despre necesitatea unor schimbări ale sistemului de învăţământ, care pune accent pe partea teoretică şi nu pe cea practică am vorbit cu Adriana Record, director executiv al CCIFER şi conducător al grupului de lucru destinat redactării capitolului "Formării".

Adriana Record a declarat pentru Revista Cariere că se simte acut lipsa stagiiilor profesionale pentru studenţii din România.

„Există un cadru legislativ, dar el este imprecis, neclar şi neaplicat. Faptul că studenţii români nu au obligaţia să petreacă un anumit număr de luni în perioada în care sunt stagiari într-o companie blochează mai multe lucruri. În primul rând nu ştiu ce meserie au ales, le este foarte greu să se proiecteze într-un viitor, pentru că nu ştiu ce vor să facă ei în viaţă. Apoi, nu sunt deloc familiarizaţi cu modelul de funcţionare al unei companii. Este o viaţă complet diferită, care durează toată viaţa, iar ei au un decalaj, au un început întârziat în viaţa profesională. Reversul medaliei este că tinerii au înţeles că asta te penalizează şi acum au început să lucreze. Lucrează singuri, luând din timpul de studiu şi, în loc să se ducă la şcoală, muncesc. Neexistând un cadru reglementat în care un student să aibă posibilitatea să îşi aloce un anumit timp pe an în care fie să fie remunerat, fie să aibă o bursă dedicată muncii în companie şi un anumit timp al studiului, lucrurile se amestecă şi nu în favoarea studentului. Şi nu în favoarea companiei", a spus Adriana Record. Directorul CCIFER a declarat că încearcă să ia cel puţin zece stagiari în fiecare an, la Camera de Comerţ, pentru că "cineva trebuie să investească în tineri".

Formarea profesională este o axă strategică pentru CCIFER. Unul dintre motivele pentru care Camera s-a mutat într-un nou sediu a fost cel de a putea da posibilitatea companiilor membre care oferă servicii de formare să organizeze cursuri pentru companiile care au nevoie.

„Suntem o platformă în care se întâlnesc oferta şi nevoia. Avem, de când facem lucrul acesta, peste 25 programe de formare care se desfăşoară aici la noi, cam 30 de formatori şi am format peste 2000 de oameni", a adăgat Adriana Record.

Cartea Albă a Competitivităţii propune clarificarea normelor de aplicare a cadrului legislativ existent dedicat stagiilor remunerate în întreprinderi pe durata studiilor ar incuraja această practică și ar facilita relația dintre stagiari și viitorul lor mediu profesional. Acest lucru ar putea fi realizat ca parte a unei inițiative globale, implicând actori interesați atât din sistemul de învățământ generalist și profesional, și unde CCIFER și-ar putea aduce expertiza.

CCIFER a acordat un capitol în Cartea albă a competitivităţii şi "Pieţei Muncii". Grupul de lucru, condus de Camelia Nicoară, Legal and Public Affairs Director pentru Europa Centrală şi de Est al Michelin a indentificat mai multe trăsături specifice ale pieţei muncii din ţara noastră.

România suferă de lipsa unei forțe de muncă calificate. Migrația celor mai buni absolvenți către țări unde condițiile de muncă și salariile sunt mai bune are un efect negativ asupra creșterii și dezvoltării locale. Acest fenomen nu face decât să accentueze slaba productivitate a muncii, care atinge astăzi doar 22% din media europeană*. Legislația rigidă afectează flexibilitatea și nu permite companiilor să se adapteze constrângerilor pieței.

Ultimele propuneri de modificare aduse Codului Muncii, mai ales în privința creșterii costului orelor suplimentare, sunt de natură să reducă nivelul de flexibilitate, deja slab în România, în comparație cu alte țări europene unde aceasta este încurajată.

În acest context este necesară menținerea factorilor de flexibilitate, cum ar fi : încheierea contractelor pe durată determinată și a contractelor temporare precum și a normelor actuale de reprezentare pentru dialogul social. Imbunătățirea legislației pe dreptul muncii are efecte pozitive atât din punct de vedere economic cât și social.

Una dintre propunerile CCIFER pentru o piaţă a muncii mai competitivă a fost deja rezolvată. Este vorba despre clarifcarea repausului săptămânal. Mai rămân însă lucruri de făcut.

Pentru îmbunătățirea flexibilității în anumite sectoare, se propune crearea unui cadru de reglementare ce vizează introducerea calculului anual al timpului de lucru prin intermediul unui acord în cadrul companiei respective. Acest cadru ar permite angajatorilor să adapteze programul de lucru al salariaților în funcție de perioadele cu activitate crescută, acordând timp liber angajaților în aceeași proporție.

Calculul lunar al duratei maxime de lucru ar permite o gestiune flexibilă a programului săptămânal (prin analogie cu reglementările actuale privind programul inegal de lucru în timpul săptămânii), respectând prevederile directivei privind programul de lucru, care favorizează aplicarea flexibilă a prevederilor sale.

Tichetele de masă ar putea fi acordate pentru fiecare zi de muncă, suprimând plafonul actual al numărului de zile lucrate pe lună.

Există însă îngrijorări în mediul de faceri, privitoare la anumite modificări ale Codului Muncii.

„În trecut, s-a făcut o modificare a Codului Muncii. Şi în prezent există în Parlament anumite propuneri de modificare. Noi ne dorim ca legislaţia muncii să fie modificată, dar în sensul de a o face mai flexibilă, mai competitivă, în sensul de a o face mai flexibilă, să fie similară cu legi care există în Uniunea Europeană. Sunt nişte proiecte care propun, din păcate, revenirea la cadrul legislativ trecut. În 2011 s-a modificat legilslaţia muncii, pentru că s-a considerat că România pierde în ceea ce priveşte competitivitatea şi că legislaţia trebuie îmbunătăţită. Există studii care s-au făcut şi care arată că a crescut numărul locurilor de muncă, au crescut investiţiile, sunt nişte măsuri care au avut un efect benefic. Să revenim la cadrul legislativ de dinainte, fără să facem un studiu de impact, prin care să studiem consecinţele economice sau sociale ale revenirii la legea veche, este îngrijorător", a declarat pentru Revista Cariere Camelia Nicoară..

CCIFER propune, de asemenea, ca salariaţii să poată să ocupe o poziție care se încadrează în Clasificarea ocupațiilor din România (COR) pe baza competențelor și nu în baza studiilor efectuate. Astăzi, cei care nu au studii superioare, dar au dobândit competențele profesionale practice necesare, nu au dreptul la această încadrare.

Şi nu în ultimul rând, atât companiile franceze, cât şi cele româneşti, membre ale Camerei de Comerţ, încurajează dialogul social.

„Noi credem că dialogul social este important, credem că partenerii sociali trebuie să fie parteneri. Adică numele de parteneri înseamnă că suntem pe poziţii de egalitate şi credem că avem rolul, şi unii şi alţii, să colaborăm şi să găsim cele mai bune soluţii pentru oamenii care lucrează în firmă şi pentru firmă. Cred că împreună se pot găsi întotdeauna soluţii", a mai spus Camelia Nicoară.

Şi pentru buna funcţionare a dialogului social, Cartea Albă a Competitivităţii are şi două propuneri: posibilitatea de a încheia contracte colective de muncă pe o durată mai lungă de doi ani, a căror negociere inițială să nu poată fi contestată de sindicate, iar reprezentanţii sindicatului reprezentativ în negocierile colective să fie salariați ai societății respective cu contracte de muncă în desfășurare.