Doctorat în școala vieții

Dacă sunteți tentați să îl invidiați pe Nicolai fiindcă apare la televizor, jurizează showuri gastronomice și dă interviuri în presă, trebuie să știți că este unul dintre cei care au muncit din greu pentru tot ce a realizat. „Nu ştiu dacă a fost vorba despre fler, nu ştiu dacă a fost vorba despre a întrevedea oportunităţi, dar ştiu că a fost vorba despre muncă, seriozitate şi implicare.”

Nicolai conduce restaurantul „La Cantine de Nicolai” – businessul cu produse de panificaţie „L’universe de Nicolai” –, scrie pe blogul www.nicolaitand.ro, jurizează emisiunea culinară Star Chef, organizează și participă la evenimente. În ultima vreme e invitat să susțină speech-uri motivaţionale și să împărtășească și altora povestea vieţii sale. Nicolai e născut în Sighetul Marmaţiei, dar a copilărit şi a locuit în Rozavlea, o comună situată în Depresiunea Maramureşului, pe Culoarul Izei. Pe la 14–15 ani a plecat de-acasă, ca să muncească.

„Tata s-a stins devreme, aşa că trebuia să ajut la susţinerea familiei. Am plecat «în lume», aşa se spunea pe la noi. Munceam la câmp prin diverse zone ale ţării pentru a strânge bani şi a-i aduce acasă. Pe la 19 ani am vrut să merg în armată, dar mi-au spus că trebuie să mai aştept, aşa că, doar cu 10 clase în buzunar, am luat drumul străinătăţii.”

Nicolai a plecat prima dată la sârbi, undeva lângă Belgrad, pentru că avea un prieten acolo. „La vremea aceea, era singura ţară în care puteai să mergi şi să munceşti fără viză.” A făcut de toate: a dat cu sapa, a cosit, a descărcat ciment din camioane. Cu banii puşi deoparte și-a pregătit „fuga” spre Vest.

„Eu mi-am dat doctoratul în şcoala vieţii, a fost opţiunea mea. Am renunţat la şcoală pentru că am vrut, pentru că aşa au fost împrejurările şi pentru că mi s-a părut necesar să fac asta. Nu mi s-a părut normal ca mama să plece la muncă prin ţară pentru a mă ţine pe mine la şcoală. Eram bărbat în casă şi, indiferent de sacrificii, eu eram cel care trebuia să îmi susţin mama, şi nu invers.”

Faptul că a lucrat zece ani ca manager de restaurant a fost o lecţie nemaipomenită: „A trebuit să rezolv singur nişte situaţii noi, să depăşesc probleme de care iniţial nu aveam habar, a fost o şcoală extraordinară. Şi în bucătărie mi s-a întâmplat acelaşi lucru. Am stat şi «am furat meserie». Toată viaţa e o lecţie”, comentează el.

Chiar dacă am da timpul înapoi, nu s-ar vedea altfel. Singurul lucru pe care îl regretă e că nu s-a întors mai devreme din Franţa şi nu a trăit mai mult alături de mama sa.

„M-am întors definitiv după ce ea nu mai era. În rest, sunt un om norocos: am doi copii frumoşi şi sănătoşi, o soţie faină, o carieră de care sunt mândru.”

Școala vieții l-a învățat că în materie de business, dacă eşti prea bun, oamenii te iau de fraier şi au impresia că pot trece uşor peste tine, aşa că e important să stabileşti clar nişte limite. O altă lecţie esențială este „să ştii să delegi și să pui omul potrivit la locul potrivit”. Este unul dintre secretele reușitei sale.

Ce le spune celor care, asemenea lui, vor să-și croiască singuri drum în viață și în business? „Nimeni nu poate face alegeri în locul tău. Fiecare îşi cunoaşte cel mai bine limitele şi posibilităţile. E important ca domeniul de business în care activezi să fie susţinut de studii, de cunoştinţe, pentru că asta te ajută să te dezvolţi. Tot timpul apar şi sacrificiile. Depinde de fiecare în ce măsură este dispus să le accepte şi în ce îşi proiectează viitorul.”

Acest material a apărut în numărul 230 al Revistei CARIERE, aferent lunii septembrie 2016.