Liana Buzea plantează fapte bune în România

10 ani de proiecte ecologice

În anul 2 când urma cursurile Facultăţii de Management Economic din cadrul ASE, unde a avut bursă, a participat la Cercul de management, un curs extracurricular, iniţiat de profesorul de management economic pentru a-şi urmări studenţii şi în afara cursurilor. Voia să audă ce idei au.

Una dintre ideile care au circulat în cadrul cercului a fost colectarea selectivă în cadrul companiilor, iar propunerea Lianei a fost ca acest lucru să se întâmple chiar în sediul facultăţii. Zis şi făcut. Împreună cu o colegă de facultate, Liana şi-a făcut planul, s-a documentat, a colectat informaţii de la asociaţii de specialitate, a alergat de la ministerul mediului la companii de salubritate şi alte asociaţii, a pus la punct logistica. Practic, a învăţat concret ce presupune implementarea unui proiect.

Doi ani mai târziu, în 2005, a finalizat proiectul, timp în care a ajuns în anul 4 de facultate şi a ales să facă lucrarea de licenţă pe acest proiect.

“Am mers la profesorul de Management Economic şi i-am spus că nu mai ştiu ce să fac. Primisem aprobări de la instituţii şi de la compania de salubrizare, dar nu se concretiza nimic, nu ştiam cum să fac să urnim lucrurile”, povesteşte Liana. “Profesorul mi-a cerut toate contactele şi a vorbit cu toţi actorii implicaţi cărora le-a spus: «Trebuie să le dăm o şansă acestor tineri care de doi ani de zile încearcă să facă un proiect de impact.» După o săptămână profesorul m-a rugat să-i sun pe toţi cei implicaţi.”

Facultatea a făcut un act adiţional la contractul de salubrizare, proiectul a primit o sponsorizare de la firma care colecta selectiv şi s-a realizat un filmuleţ de prezentare a acţiunii. “În două săptămâni de la discuţii eram gata de lansare. Am primit coşuri, actul era semnat de toate părţile. Am lipit afişe în clădire, am avut un sprijin pro bono din partea Leo Burnett care a venit şi cu un nume pentru proiect – EcoAssist”, spune nostalgică Liana.

Proiectul de colectare selectivă a fost extins şi la Facultatea de Cibernetică de pe Calea Dorobanţilor, în cămine, la Universitatea din Bucureşti şi la Facultatea de Arhitectură Ion Mincu. În 2008, Liana, împreună cu două colege, a înfiinţat asociaţia EcoAssist, un ONG care activează în sectorul de protecţie a mediului. La început a colaborat cu alte asociaţii non-guvernamentale, clubul Ecotur din ASE şi Asociaţia Team Work din Universitatea din Bucureşti, cu care a organizat o conferinţa de lansare a proiectului.

Marea mobilizare

“Am început să mobilizăm studenţi din aceste facultăţi la acţiunile de curăţenie a Pădurii Băneasa, apoi ne-am extins în patru arii protejate din România – Parcul Natural din Bucegi, Parcul Naţional Piatra Craiului, Parcul Naţional Apuseni şi Rezervaţia Biosferei Delta Dunării. Am căutat oameni cu care să colaborăm, să facem echipă de lucru”, spune preşedinta EcoAssist.

Ariile unde se realiza ecologizarea erau alese ori de echipa asociaţiei ori primeau solicitări de la oamenii din zonă. Încet-încet au aflat şi alte ONG-uri de mediu despre acţiunile asociaţiei şi împreună au organizat campanii de strâns semnături pentru legislaţia spaţiilor verzi din localităţi. Adică exista o lege a spaţiilor verzi din localităţi care permitea construirea de obiective sociale şi economice. Astfel ajungeam să avem clădiri de birouri sau alte construcţii pe spaţiile verzi, şi aşa limitate, cel puţin în Bucureşti.

Liana s-a implicat şi în proiectele altor ONG-uri care militau pentru stoparea vânătorii în parcurile naţionale, pentru modificări aduse la legea mediului şi a ariilor protejate. Au fost momente când juriştii sau avocaţii îi spuneau că este total nepregătită şi depăşită de situaţie. Ea recunoştea acest lucru de fiecare dată. Le spunea că nu a studiat Dreptul şi că nu se pricepe la legislaţie, dar poate se înţeleagă implicaţiile unui articol dintr-o lege care poate fi modificat. În plus, îşi asuma, spre deosebire de alţii, faptul că se implică să rezolve o problemă pe care mai multe ONG-uri au descoperit-o. Asta se întâmpla între 2008-2009.

Până în 2009, asociaţia a derulat proiecte mici, acţiuni de curăţenie în arii protejate, campanii de informare făcute de 1 mai. Împreună cu voluntari, o echipă de jandarmi şi poliţie şi reprezentanţi ai ocolului silvic, asociaţia informa pe teren lumea despre legea care interzice aruncarea gunoiului în ariile protejate, despre zonele special făcute pentru grătare sau despre faptul că nu poţi hrăni animalele sălbatice din aceste zone.

“Au fost weekenduri pline. Am avut persoane care aveau o altă perspectivă asupra voluntariatului, care înţelegeau că au libertatea să facă ce îşi doresc. De exemplu, am avut voluntari care veneau cu bere. Oamenii nu se gândeau că cei care purtau însemnele unei organizaţii cu un sponsor aveau şi responsabilitatea conduitei. La un moment dat ne-a şi întrebat cineva: Voi sunteţi ecologişti sau alcoolici?”

“De 1 mai, sper să văd lumea la o manifestaţie constructivă, pentru a schimba ceva în societate, pentru a transmite un mesaj, nu o manifestaţie izvorată dintr-o nemulţumire, nedreptate sau tragedie”, mai spune ea.

Profilul voluntarului

În 2008 , asociaţia avea 3 membri, inclusiv Liana. ONG-ul a început să atragă colaboratori cu ajutorul anunţurilor online şi a încheiat parteneriate şi cu alte asociaţii. Practic, echipa este formată atât din persoane care provin din alte ONG-uri partenere, cât şi din cei care nu sunt afiliaţi altor asociaţii.
În prezent, EcoAssist are 44 de persoane implicate, unele dintre ele având propriile ONG-uri.

Cât despre participanţi, de exemplu, la ediţia de pe 14 noiembrie a Plantăm fapte bune în România, s-au implicat 10.000 voluntari. Iar cel mai mare număr de voluntari implicaţi într-o acţiune de amploare a fost la prima ediţie, din 2010, a Let’s Do It Romania, când s-au strâns 200.000 de voluntari. Voluntarii au fost strânşi cu ajutorul Internetului, secundar cu presa online care a sprijinit acţiunile asociaţiei cel mai rapid şi usor, apoi a urmat radioul, chiar au avut câteva posturi radio care au ajutat cu conţinut editorial şi chiar cu promo-uri, şi în a treia instanţă, televiziunea.

Sunt două tipologii de voluntari, spune Liana, cei care vin doar în zilele când au loc proiectele, care fac o faptă bună, care nu se implica în organizare şi, deci nu sunt voluntari pe termen lung. Şi mai sunt cei care care se implică în organizare, au experienţă, au avut diverse funcţii de administrare în companii mai mici sau mai mari, în ONG-uri sau sunt persoane care sunt implicate în domenii precum IT, comunicare, media, fundraising sau silvicultură.

Voluntariatul de organizare este complex. Voluntarul trebuie să fie mai matur, cu o anumită doză de echilibru interior, cu exprienţă, să ştie să comunice bine cu primăriile, să ştie să abordeze presa, să ştie să încheie contracte de sponsorizare cu companii.

Activistă din facultate până în prezent

“Nu am avut un loc de muncă în timpul facultăţii. În multinaţionale nu am lucrat niciodată deşi am fost la câteva interviuri. Însă am fost colaborator full time în trei firme. Am fost copywriter, am organizat evenimente, apoi am lucrat la un centru de cercetare din cadrul Universităţii Politehnica. Au fost nişte colaborări de scurtă durată. Nu simţeam că am o libertate de miscare, eram limitată de program, nu am reuşit niciodată să fac faţă unei competiţii care exista în companii, mi s-a părut nesănătoase, absurde şi lipsite de respect pentru colegi. Lucram foarte mult, chiar şi în weeekend, nu mă potriveam deloc stilului de lucru. Era un mediu toxic în care nu mă puteam dezvolta”, îşi aminteşte Liana.

În prezent, actualul job îi permite Lianei să lucreze de acasă. Dacă proiectul la care lucrează este amplu, timpul de lucru ajunge şi până la 12 ore zilnic. Dacă proiectul este mai mic, atunci programul de lucru scade la 6-7 ore pe zi.

Marea împădurire

La ediţia din 14 noiembrie a Plantăm Fapte Bune în România, cei 10.000 de voluntari au plantat 1 milion de puieţi pe 70 de hectare. “Nu au fost atât de multe terenuri pe care să mobilizam voluntarii, terenuri care să treacă de verificările inginerilor silvici şi de partea legală”, spune cu regret Liana.
În Planul Naţional de Dezvoltare, România îşi asumă să împădurească până în 2020, circa 2 milioane de hectare.
“Uitându-mă la tot ce înseamnă legislaţie, încadrarea terenurilor, cine pune la dispoziţie acele terenuri, nu văd cum ar putea reuşi România să-şi ducă la îndeplinire planurile. Noi am plantat 70 de hectare din cele 2 milioane. Noi avem o mică perspectivă, deşi nu am lucrat în toate judeţele, dar ştim cât efort instituţional presupune munca acesta”, mai spune Liana.

Pentru a planta un puiet care are impact asupra biodiversităţii este nevoie de multe avize. Asociaţia împădureşte terenuri neproductive, fie agricole degradate, fie cu risc de alunecare sau care se pretează fenomenului deşertificării. În multe cazuri, aceste terenuri (păşuni, pajişti, unele în ariile protejate sau în apropierea lor) sunt puse la dispoziţie de primării.

“În principiu, plantăm puieţi care nu există în fondurile forestiere. Fiecare spaţiu are un anumit ecosistem: de la insecte, păsări şi până la animale şi diferite specii de plante care trăiesc acolo. Apoi, în momentul în care împădureşti un teren trebuie să-i verifici destinaţia lui în acte. În funcţie de cum figurează în acte, există diferite legi care specifică ce se poate face pe acele terenuri.

"Condiţia pe noi am impus-o cu acţiunea de împădurire a fost ca terenul să fie inclus într-un fond forestier, adica noi ne-am asumat ca vrem să creştem suprafaţa împădurită”, mai adaugă ea. Pentru schimbarea destinaţiei unui teren, pentru a-l transforma în pădure, se fac diferite comisii, trebuie obţinute mai multe avize, paşi pe care unele primării nu îi fac. Un aviz poate să dureze de la câteva zile şi până la câteva luni. Mai multe, există perspective diferite între inginerii silvici şi biologi despre ce anume ar trebui plantat pe aceste terenuri.

Cartea manifest

Liana Buzea va vorbi despre experienţa acţiunilor ecologice pe care le-a derulat într-o carte manifest, cum îi place ei s-o numească, carte la care lucrează încă din 2011 şi pe care a finalizat-o în acest an. Cartea este despre povestea primei ediţii a Let’s Do It, Romania, care, din perspectiva ei, a fost prima mişcare socială pe partea de protecţie a mediului. Prin această carte, Liana vrea să arate cum s-a văzut experienţa acţiunii din interior şi cum, pentru prima oară, 200.000 de oameni s-au mobilizat pentru a face un gest care contează pentru noi toţi.

“La sfârşitul cărţii sunt aproape 30 de recomandări despre ce presupune să construieşti un proiect social, fie că îl faci într-o şcoală, fie în oras sau judeţ, prin ce situaţii am trecut, cum ar trebui să comunici, ce înseamnă munca din spatele unei acţiuni ample de curăţenie a deşeurilor, de ce ne-am ales cifra de 200.000, cum ne-am atins targetul, ce înseamnă rezistenţă psihică şi emoţională, ce presupune munca în echipă”, mărturiseşte ea. Cartea va fi lansată pe piaţă în anul care urmează.