O franţuzoaică ne explică de ce nu avem autostrăzi

Interviul cu Clotilde Armand l-am avut pe 18 decembrie. Două femei care se întâlneau să vorbească despre problemele din infrastructură şi nu despre ţinutele de Revelion !! Un interviu care a durat aproape două ore şi am mai fi stat să despicăm firul în patru, dar Clotilde trebuia să meargă cu copiii la serbarea de Crăciun.

M-a avertizat de la început că lucrând cu statul şi exprimându-se un pic mai dificil în limba română,trebuie să fie puţin atentă. Domnul Narcis Neaga directorul „interimar” al CNADNR tocmai fusese demis, în urmă scandalului privind porţiunea de autostradă Orăştie-Sibiu care s-a surpat, iar despre noua persoană care a fost numită interimar, Cătălin Homor (fostul director interimar al Metrorex) spune că nu-l cunoaşte. „ Nu ştiu dacă este interimar cu adevărat, sau cum a fost dl. Narcis Neaga, care a fost interimar 2 ani şi jumătate.”

Clotilde Armand tocmai a obţinut cetăţenia română în noiembrie (2015) aşa că dezmorţesc atmosfera cu o curiozitate „feminină”. Toţi românii fug în străinătate şi o franţuzoaică vrea să se stabilească în România. Nu e bizar, întreb eu, curioasă să aflu ce a determinat-o să îşi ia cetăţenia română.
„Am vrut cetăţenia pentru că am decis să stăm aici toată viaţa noastră şi, astfel, destinul meu se asociază cu destinul României. Eu simt că aparţin acestui loc, acestei ţări. Chiar simt această apartenenţă din mai multe motive şi atunci am vrut să fiu cetăţean român. Vreau să acţionez pentru binele României. Sunt de aici, acum” răspunde Clotilde Armand, director Egis România, Bulgaria şi al sucursalei din Bucureşti a companiei Egis Internaţional.

Poate că ar fi trebuit să vă spun de la început că Clotilde Armand este căsătorită cu un român. Soţul este cercetător la Institutul de Matematică al Academiei Române. S-au cunoscut în America, la Massassuchetts Institute of Technology. Ea era la un master, el îşi obţinea doctoratul. S-au căsătorit în Franţa în 1997. „ Când ne-am căsătorit, am făcut-o în Franţa, (era înainte de intrare în UE) şi a fost dificil, am avut emoţii pentru că la un moment nu era foarte clar dacă soţul meu va putea să vină la nunta lui. Şi atunci m-am dus personal la primar, (erau nişte norme privind spaţiul de locuit, trebuia să dovedeşti că ai suficient spaţiu pentru a putea să primeşti nişte români) şi i-am spus domnule primar, suntem oameni serioşi şi chiar mă căsătoresc”, ne spune Clotilde râzând.

De ce au vrut să se stabilească în România?

„Când ne-am cunoscut soţul meu a „negociat” acest lucru cu mine, povesteşte Clotilde Armand. Mi-a spus că el se va întoarce în ţara lui”.
Şi s-au întors în 1999, perioadă despre care Clotilde îşi aminteşte că soţul său avusese oferte tentante în SUA, iar în România câştiga undeva la 50 $ pe lună, ca cercetător la Institutul de Matematică al Academiei Române.
„Chiar dacă din punct de vedere social şi financiar meseria de cercetător nu e respectată, e mult mai bine acum. Doar cu salariul său, soţul meu nu ar avea nivelul de viaţă pe care ni-l permitem, dar pentru el, căruia îi place foarte mult ceea ce face, partea materială nu e un lucru important”.

Ce face la Egis România, Egis Internaţional, Egis Bulgaria

„Egis proiectează, asigură asistenţa tehnică şi consultanţă pentru proiecte de infrastructură. Aceste proiecte sunt finanţate atât din fonduri europene cât şi de la bugetul de stat. Infrastructura pentru care oferim serviciile noastre se referă la drumuri şi autostrăzi, căi ferate, infrastructură de mediu, porturi şi căi navigabile, aeroporturi, construcţii civile şi industriale. De asemenea, avem o echipă care se ocupă şi cu proiecte de infrastructură în agricultură”, spune Clotilde Armand.
„ În funcţie de etapa de pregătire sau implementare a proiectului contractat, facem studii tehnice şi economice, obţinem avizele şi autorizaţiile necesare, dezvoltăm proiectul de realizare a lucrărilor de construcţie. Apoi acordăm sprijin pe perioada executării lucrărilor, fie în calitate de proiectant, fie în calitate de supervizor (consultant). Supervizarea presupune prezenţa permanentă a echipei noastre pe şantier, pentru a fi siguri că lucrările respectă proiectul şi legislaţia în vigoare. Sunt contracte internaţionale, tip FIDIC, în care rolul fiecărei părţi e bine stabilit. Şi odată ce spunem DA, e conform proiectului si cerinţelor, dăm „bun de plată”, descrie directorul Egis activitatea companiei pe care o conduce.

Intrăm direct în subiect.
La bucata Orăştie-Sibiu care s-a surpat, cine credeţi că este de vină ? Proiectantul ?
„E complicat. Este greu să dăm verdicte din afară pentru că e complicat”, ne răspunde Clotilde Armand.
Ne spune că cele patru entităţi: beneficiar, proiectant, constructor şi supervizor, trebuie să se înţeleagă şi să coopereze pentru ca o autostradă să fie construită în condiţii bune.

„Aici este clar (vorbim de Orăştie-Sibiu) că ceva nu a mers bine. Într-un proiect atât de complex sunt foarte multe părţi implicate, fiecare cu rolul său în desfăşurarea proiectului. Poate într-adevăr să fie vina proiectantului (care nu a proiectat bine), poate să fie de vină constructorul care nu a respectat proiectul, poate să fie de vină cel care face supervizarea pentru că nu a observat că execuţia constructorului nu a fost corectă şi poate să fie beneficiarul, care de exemplu, ar pune presiuni pentru finalizarea lucrărilor înainte de termen şi înainte ca acestea să fie corespunzătoare, de genul: „nu mă interesează, eu vreau să fie gata”. Oricum, s-au făcut deja expertize pe această temă şi sunt instituţii abilitate ale statului care deja analizează aceste aspecte” descrie Clotilde Armand posibilele ipoteze.

Directorul Egis România spune că firma sa nu a participat la această licitaţie.
În schimb echipele sale au lucrat la proiectarea autostrăzii Cernavodă-Medgidia, la proiectarea şi supervizarea autostrăzii Arad-Timişoara şi a centurii ocolitoare a Aradului, iar alte echipe de ingineri fac supervizarea pe toată Autostrada Transilvania, pe varianta de ocolire a Municipiului Braşov şi pe un lot al autostrazii A10 (Sebeş-Turda). De asemenea au lucrări de proiectare şi supervizare pe drumuri naţionale.

Directorul Egis România, Clotilde Armand, a preluat conducerea companiei la finele lui 2013, iar ambii ani 2014 şi 2015 au fost foarte dificili. Nu doar pentru firma pe care o conduce, pentru toate firmele de proiectare. Din ce cauză ?

„Noi depindem de proiectele de stat şi există frică de DNA. Există riscul ca orice hârtie pe care o semnezi să se poată întoarce împotriva ta. E foarte dificil pentru instituţiile de stat să lucreze într-o atmosfera plină de suspiciuni. Este „greva pixului”, nu aţi auzit de ea? ” spune Clotilde Armand.
Directorul Egis propune soluţii pentru a debloca lucrurile şi a îndepărta aceste suspiciuni.

„Eu am o recomandare, care a fost propusă de grupul de lucru al CCIFER. Ar fi ca în România, pentru câteva proiecte strategice, să procedăm cum s-a făcut în alte ţări. Adică să înființăm o nouă instituţie de la zero, nu sub tutela CNADNR, sub tutela primului ministru, ceva independent. Cu oameni noi, cu specialişti buni, recunoscuţi, cu foarte buni jurişti, foarte buni economişti, oameni care sunt independenţi, nu sunt afiliați politic. Trebuie oameni care au credibilitate şi legitimitate, profesionişti, care nu au nevoie de altceva. Şi aceste 40-50 de persoane să aibă obiective precise (ar putea fi trei obiective, Coridorul 4, autostrada Transilvania şi autostrada către Moldova). Şi ar avea ca obiectiv aceste trei autostrăzi şi să-i lăsăm în pace să lucreze. Şi atunci s-ar face ceva. CNADNR este o instituţie complicată, politică, unde chiar dacă fiecare angajat ar fi competent, organizaţia nu funcţionează satisfăcător, iar cauzele sunt multiple”.

Clotilde Armand spune că există instituţii înființate pe acest principiu care au funcţionat foarte bine, cum ar fi DNA.
„ Apoi s-au făcut nişte progrese şi la Ministerul Fondurilor Europene, unde sunt colective de oameni care lucrează foarte bine. Când sunt oameni competenţi, bine plătiţi, care pot să-şi asume responsabilitatea, se pot obţine si rezultate. Fiecare specialist e foarte bun în România şi trebuie creat un colectiv nou, fără unele „ataşamente” anterioare ce şi-au dovedit ineficienţa”.

Directorul Egis a dat exemplu Bulgaria care a creat o instituţie care se ocupă de proiectele strategice, unde există independenţă politică, iar lucrurile se mişcă în direcţia bună. Aşa ar trebui să se întâmple lucrurile şi în România.

„Dacă nu facem această instituţie care va avea ca obiectiv aceste autostrăzi, eu cred că până la urmă le vom construi, dar mult mai greu şi mult mai scump. Luaţi ca şi exemplu cât s-a cheltuit şi ce s-a făcut în ultimii cinci ani la CNADNR. Probabil se va lucra în acelaşi ritm. CNADNR a dovedit că nu poate să facă mai mult. “

Directorul Egis spune că firmele împreună cu CCIFER vor să înainteze guvernului Cioloş propunerea de a crea o instituţie care să se ocupe exclusiv de proiecte strategice de infrastructură.

Statul pierde timp şi bani

Clotilde Armand afirmă că în derularea unui contract pot apărea situaţii neprevăzute ca: inundaţii, vreme nefavorabilă sau situația în care statul nu pune la dispoziţia constructorului terenurile, la timp. Exproprierile reprezintă, în continuare, o mare problemă pentru construcţia de autostrăzi. În aceste situaţii ar trebui să se ajungă la o înţelegere şi nu la tribunal, unde de altfel statul român pierde de cele mai multe ori.

„ De exemplu la Sebeş -Turda cred că sunt vreo opt plângeri. Fiecare îl reclamă pe celălalt. Şi la un moment dat e nevoie de un arbitraj, care să aibă la bază contractul şi să se analizeze de ce lucrurile nu s-au derulat aşa cum s-a stabilit. În situaţia în care constructorul nu are nici un interlocutor adecvat din partea beneficiarului (statului) cu care să negocieze, firma se duce întâi la un fel de arbitraj, dar statul nu e nici atunci de acord, iar a merge la tribunal în mod sistematic înseamnă pierderi mari, ca timp şi bani”.

Criteriul preţului cel mai mic eliminat

Coridorul 4 pleacă de la Nădlac-Arad şi ar trebui să treacă prin Bucureşti, destinaţia finală fiind Constanţa (A3 e deja făcută). Ce lipseşte din acest coridor este traversarea Carpaţilor pe Valea Oltului, adică tronsonul Sibiu –Piteşti.

„Este bucata cea mai riscantă”, spune Clotilde Armand.
„Din păcate, studiul de fezabilitate pentru Sibiu-Piteşti a fost licitat pe criteriul preţului cel mai scăzut. Ceea ce este o mare prostie! Ştim că este un proiect de miliarde de euro şi optăm pentru un studiu făcut cu economii. Ce bani s-au câştigat la licitaţia studiului de fezabilitate se vor pierde probabil exponenţial în fazele de execuţie. Sunt destule exemple, unele deja menţionate anterior”.

Ea spune că acest criteriu ar trebui eliminat şi ar trebui să se ia în calcul soluţiile tehnice cele mai bune.

„Valea Oltului e o zona frumoasă, nu vrem s-o distrugem complet, trebuie analize complexe pentru a decide de exemplu, unde se justifică tuneluri. Sunt multe aspecte care trebuie luate în considerare. Ceea ce vreau să spun este că inginerii buni care ştiu cum se face un proiect, costă. Nu poţi să iei o firmă de apartament care are un inginer plătit cu 500 de euro/lună, care va face studiul de fezabilitate pentru un sector de autostradă. El o face aşa cum poate, de 500 de euro/lună.
Ingineria adevărată este altceva: experienţă similară, competenţă, responsabilitatea alegerii soluţiilor, metodologie, tehnologie, „know-how”. De aceea, măcar pentru astfel de proiecte trebuie implicati nişte oameni care sunt foarte buni specialişti şi nu vin pe degeaba, aici este marea greşeală care se face. Eu astăzi, la masa aceasta, nu o să vă spun că soluţia pentru Sibiu-Piteşti este X. Nu. Este o lucrare complexă. Ceea ce spun este că dacă aloci sub 1% din valoarea lucrării pentru contractul de studii de fezabilitate, nu poate să iasă nimic bun”.

Firmele trebuie să înţeleagă că aşa cum semnează în contract, aşa trebuie să realizeze lucrarea

Clotilde Armand spune că în România s-a împământenit un model de business care acum nu mai poate fi aplicat. Şi anume că, majoritatea constructorilor care participau la licitaţii semnau contracte pe bani mai puţini şi mai apoi făceau contracte adiţionale.

„Exact, pe asta se bazau dar nu se mai poate aşa. Traversăm o perioadă de tranziţie, trecem de la perioada în care firmele puteau să facă cam ce voiau, la perioada în care trebuie să facă totul corect şi la vedere. Perioada de tranziţie e dificilă, sunt firme de construcţii care nu au înţeles încă şi până nu o păţeşte firma respectivă, probabil că nu înţelege. Sunt deja destule firme importante de construcţii care au dat faliment, s-au retras din România sau care au probleme cu legea sub o formă sau alta.
E nevoie de timp ca firmele să înţeleagă că s-a terminat şi că trebuie să facă lucrarea cu bugetul licitat, chiar dacă în oferta lor nu au prevăzut fonduri suficiente. Adică nu mai merge să fie câştigată o licitaţie la un preţ ieftin având de la început intenţia de a nu executa de fapt unele lucrări prevazute în contract. S-a terminat, din fericire nu se mai poate lucra aşa în România”, spune Clotilde Armand.
Ea spune că evident e bine ce face DNA-ul pe termen lung, dar pe termen scurt activitatea e paralizată. „ Nu avem de ales. Trebuie să trecem prin această perioadă”, afirmă Armand.

Cea mai dificilă perioadă din anii petrecuti în România

Clotilde Armand a lucrat de mai multe ori în România: 2005-2010 la Distrigaz, 1999-2001 la KPMG, dar cea mai grea perioadă este cea pe care o trăieşte acum.
„Perioada cea mai dificilă din carieră este acum, pentru că este frustrant să lucrezi într-o industrie unde avansăm mult sub potenţial. În 2014 erau 19 studii de fezabilitate pentru viitoarele autostrăzi. Dupa un an şi jumătate numai două contracte s-au semnat din nouăsprezece: Sibiu-Piteşti şi Sibiu-Făgăraş, iar pentru celelalte CNADNR a cerut suspendarea/anularea. Pentru că s-a schimbat master planul, pentru că etc., invocând tot felul de pretexte, dar de fapt din lipsă de strategie. Ne pierdem timpul. Am în spate o echipă de oameni care lucrează şi noaptea să răspundă la aceste licitaţii, pentru care se cer metri cubi de hârtie, la fel fac şi celelalte firme concurente (uneori putem fi şi 15 firme care răspundem la o licitaţie ) şi de fapt nu se întâmplă nimic cu ele, licitaţia se dovedeşte prost lansată şi trebuie anulată.

Cum a reuşit firma să supravieţuiască tranziţiei ?

„Am câştigat câteva contracte, dar nu le câştigăm cu marja care ne-ar trebui. Şi atunci nu facem profit, dar vrem să rămânem pe piaţa românească. Nu creştem salarii, nu dăm bonusuri, facem economii pe partea de logistică. Am făcut şi restructurări ”, afirmă cu regret directorul Egis.

Clotilde Armand spune că procesul de restructurare a unei companii îi este cunoscut pentru că atunci când a fost numit director regional pe Bucureşti, la Distrigaz, avea în subordine 1700 de oameni iar în trei ani mai rămăseseră în jur de 900 de persoane.
„ La Distrigaz era nevoia de a optimiza,nu mai era nevoie de şoferi de exemplu, am cerut muncitorilor să-şi conducă singuri maşinile de intervenţie”.

La Egis spune ea „ e păcat pentru că sunt oameni buni. Această ţară are nevoie de infrastructură şi e păcat să dăm afară oameni care se duc pe cine ştie unde. În fiecare zi auzim de ingineri care pleacă în Anglia când de fapt avem nevoie de oameni buni aici. Eu nu spun că nu fac bine, îi înţeleg, dar e o situaţie dureroasă”.
Directorul Egis România speră ca „tranziţia” să se încheie în 2016.
„ Eu sper că în 2017-2018 va fi un boom în construcţia de infrastructuri. Şi anul 2016 va fi la fel de dificil, dar sunt optimistă pentru că mi se pare că România merge destul de bine chiar dacă sunt toate aceste probleme. Iniţiativa de care vorbim (n.r. instituţie care să se ocupe de proiecte strategice) este punctul cheie. Cu oameni care au credibilitatea necesară pentru a-şi asuma proiectele care vor urma”.

Cât va rămâne în România

„Nu ar fi avut niciun rost să iau cetăţenia daca nu vroiam să rămân. Vreau ca viitorul copiilor mei să fie aici” spune Clotilde Armand.

În 2012 a fost pe lista scurtă a directorilor propuşi pentru CNADNR în proiectul „CEO la stat”.
Atunci lucra în Paris, la GDF SUEZ. A aflat că era pe lista directorilor potenţiali la CNADNR doar când a fost sunată de câţiva ziarişti din România. Întrebarea e dacă ar fi lăsat Clotilde Armand jobul din Franţa pentru a lucra la CNADNR ?

“Da, pentru că în primul rând pe atunci nu ştiam cum era CNADNR, acum ştiu pentru că sunt acolo aproape în fiecare zi. Şi noi plănuiam atunci să ne întoarcem în România”.

Directorul Egis România declară că-i place Bucureştiul.

„Este un oraş plăcut care are clădiri foarte frumoase şi lupt alături de Nicuşor Dan (preşedintele Asociaţiei Salvaţi Bucureştiul) să păstrăm clădirile vechi. E nevoie de un oraş cu istorie, dacă nu ai asta, nu ştii cine eşti. Clădirile construite acum sunt un fel de Ikea în aer liber. Sunt moderne dar nu au amprentă culturală, în plus şi materialele se deteriorează repede”.

Clotilde Armand spune că nu ezită să iasă în stradă atunci când o cauză o cere.

„ Noi francezii, sunt şi cetăţean român acum, dar sunt franţuzoaică şi francezii sunt primii în stradă. Mereu am manifestat alături de soţul meu şi de copii pentru Roşia Montană de exemplu, sau pentru Basarabia…”

Iar Clotilde Armand nu doar că se implică în viaţa comunităţii şi simte româneşte alături de familia sa dar cunoaşte istoria României mai bine decât mulţi dintre noi. În parte poate şi pentru că a trebuit să înveţe pentru examenul de cetăţenie.

“Interviul (examenul) a fost dificil. Acest „examen” are ca scop să verifice Comisia dacă ştiu cultura, limba. Am făcut şi un demers de integrare şi atunci trebuia să ştiu anumite lucruri: istoria, geografia, imnul, literatura. Tot ce trebuie să ştii despre comunitatea în care vrei să te integrezi. M-au întrebat când a domnit Ştefan cel Mare, m-au întrebat care este capitala judetului Sălaj. Şi m-am gândit că Sălaj e aproape de Cluj, am cerut un indiciu să îmi spună prima literă. Şi Comisia a spus Z, si atunci am stiut că e Zalău. Ştiam mai multe de Zalău. Acolo e şi fabrica Michelin. Chiar ştiam, am fost la Zalău.
Imnul îl știam, m-au pus să recit patru strofe din imn dar le ştiu pe toate".