Pariu cu arta. Un interviu cu Ioana Ciocan, directorul Art Safari

A fost atrasă de artă din copilărie, de la grădiniță. În școală, prefera să deseneze în loc de calcule matematice. Este absolventă a Liceul de Arte Plastice Nicolae Tonitza și a Universității Naționale de Arte din București. „Am avut șansa să câștig și o serie de burse importante în străinătate la instituții prestigioase din domeniul artei, precum Central St. Martins (Londra), Denmarks DesignSkole (Copenhaga) și Ravensbourne College of Art (Londra), care mi-au deschis orizonturile în domeniu și m-au disciplinat. După finalizarea studiilor, m-am întors în țară, pentru că nu mi-am dorit niciodată să rămân în străinătate, dornică să pun în practică tot ce învățasem acolo”.

În 2009, trecând zilnic prin Piața Presei Libere, acolo unde trona statuia lui Lenin și rămăsese un enorm soclu, gol din 1990, i-a venit ideea de a expune artă în spațiul public. „Îmi place să cred că, într-un fel, acel soclu m-a ales pe mine. Și l-am transformat în spațiu de expunere cu caracter temporar – așa a luat naștere «Proiect 1990», primul proiect de artă în spațiul public din România. Trăgând linie, a însemnat un succes uriaș: 4 ani de muncă și expoziții temporare de artă contemporană,(2010-2014), 20 de proiecte, o expoziție internațională la muzeul Beelden aan Zee din Haga, două volume apărute la editura Vellant, zeci de articole în presă, mențiuni în lucrări de licență, mediatizare internațională. O întreagă istorie a pasiunii mele pentru artă” , povestește Ioana Ciocan.

Invitația de a prelua frâiele Art Safari București se leagă în principal de „Proiect 1990”. În 2014, era invitată să lanseze catalogul în cadrul primei ediții Art Safari București. Nici prin cap nu îi trecea în acel moment că în doar câteva luni, va fi invitată să preia managementul evenimentului.
În anul următor Ioana a organizat Art Safari București la Ciclop, un garaj funcțional din centrul capitalei. A fost un succes răsunător, deși toată lumea fusese sceptică la anunțul că se va organiza o expoziție de artă într-un garaj. Pentru prima dată în România era coadă la ARTĂ. 20.000 de oameni le-au trecut pragul atunci. În 2016, expoziția a fost dedicată Centenarului DADA, în Palatul Dacia-România de pe Lipscani, o altă clădire superbă pe care a vrut să o redea circuitului public prin artă. „Am adus 25.000 de vizitatori în Palat și o serie de personalități de la muzee și instituții internaționale care au venit special pentru a studia arta contemporană românească. Tate Modern, Muzeul Beelden aan Zee, Comisia de Cultură a Parlamentului din Bavaria, Curatoriumul European al dosarului de candidatură al Bucureștiului la titlul de Capitală Culturală Europeană 2021, dar și specialiști din muzeele de artă din Strasbourg, Stockholm, Varsovia, Viena, Haifa, Paris, Johannesburg, Haga etc”.

Numărul de vizitatori a crescut de la an la an iar anul acesta, în Piața George Enescu din Capitală, acolo unde va fi a cincea ediție (între 11 și 20 mai), sunt așteptați 50.000 de vizitatori.
„Probabil că primul «job» care mi-a marcat cariera a fost unul la care m-am «înhămat» singură, și anume Proiect 1990. Atunci am învățat foarte multe lucruri care aveau să îmi folosească ulterior – de la munca de coordonare a unui proiect mare, până la munca de negociere – lucruri pe care aveam să le antrenez mai târziu la Art Safari București”.

Curator sau Galerist, care sunt diferențele

Curatorul alege conceptul unei expoziții, planifică, organizează și coordonează expoziții de artă, face selecția lucrărilor relevante pentru concept, promovează evenimentul. Propria experiență pentru o dezvoltare profesională în domeniu contează foarte mult. „Este o meserie clar conturată pentru scena artistică din România, dar, din păcate, nereglementată de stat și mult prea puțin predată ca meserie distinctă la universitățile de profil. Meseria de curator înseamnă pasiune, pentru artă. Iar un lucru făcut cu pasiune nu este niciodată greu. Dar sigur că este o meserie în care trebuie să fii conectat tot timpul la scena artistică, atât locală, cât și internațională, deci să cunoști extrem de bine contextul în care îți desfășori activitatea, să descoperi noi talente. Mie, de exemplu, îmi place foarte mult să descopăr artiști noi pe care să-i promovez, mai ales din rândul studenților mei. Este un job full-time”.

Artiștii sunt oameni creativi dar în același timp și dificili. Dar, Ioana Ciocan spune că dezvoltarea unor relații oneste, pe termen lung, înțelegerea modului lor de lucru, a nevoilor acestora, empatia cu cei care îți sunt parteneri, sunt lucruri extrem de importante în meseria de curator. Și, bineînțeles, echipa!

(***foto: Arantxa Etcheverria, Războinicii, fotografie digitală, 2017)

În afara managementului pentru Art Safari București, Ioana Ciocan se dedică tot artei, fie în calitate de curator independent pentru artiști din țară sau din străinătate, fie ca lector la conferințe pe teme culturale și artistice și profesor la Universitatea București, Facultatea de Istoria Artei. A inițiat și a coordonat mai multe programe de artă în spațiul public printre care: Keep the Change, la Londra și Leicester, în UK, SPAM – Parcul Carol I, București sau Sculpture en plein air la Aiurart. Dintre proiectele curatoriale menționează Din dragoste. Fapte morale (Muzeul Național de Artă Contemporană, București; Victoria Art Center, București și Ciclop, București) sau Programul După 25 de ani. În noiembrie 2014, a curatoriat „Transformation. Sculptura românească la 25 de ani după Revoluție”, la Beelden Ann Zee Museum, Haga, Olanda, împreună cu Cees Hendrikse.

Promovarea artei în spațiul public, un plan pe termen lung

Promovarea artei în spațiul public este un plan pe termen lung pentru Ioana Ciocan. Crede foarte mult că alături de soluții de fluidizare a traficului și parcări orașele au nevoie și de artă. „Avem atâtea locuri frumoase în București care pot fi puse în valoare și redate publicului prin artă…Visez să avem bulevarde întregi cu galerii de artă contemporană, spații neconvenționale transformate în expoziții, spații de artă participativă, care să stimuleze creativ oamenii, evenimente care să trezească pasiunea pentru artă. Bucureștenii, și nu numai, au nevoie de artă”.

Anul acesta, Art Safari București se va desfășura în Piața George Enescu, din Capitală, dar nu în aer liber, ci într-un pavilion expozițional conceput special pentru a găzdui genul acesta de expoziții artistice. Un pavilion expozițional care este folosit și la marile expoziții internaționale de artă. „Respectăm și excedem standardele de depozitare și expunere a lucrărilor din cadrul Art Safari București. De asemenea, alcătuirea echipei este o provocare importantă. Conceptul nostru este unic: avem un Pavilion Central, dedicat artei contemporane, un Pavilion Muzeal, dedicat artei românești de patrimoniu, curatoriate în fiecare an de reputați curatori români și internaționali. De asemenea, avem un nou arhitect responsabil de conceptul arhitectural al fiecărei ediții a evenimentului. O mare provocare este reprezentată și de căutarea operelor, transportul lor, asigurarea lucrărilor – o căutare safariană de artă, ceea ce ne-am dorit de la început, după cu exprimă și numele. Transportul operelor este probabil unul dintre cele mai stresante momente în organizarea Art Safari, pentru că vorbim în unele cazuri de tezaur, motiv pentru care este asistat de autorități, fiind bunuri ale statului. Și de provocări avem parte pe tot parcursului evenimentului, genul de situații imprevizibile specifice oricărui eveniment de o asemenea amploare, care ne solicită creativ să găsim soluții.”

Tehnologia va facilita accesul a cât mai mulți oameni la artă

În România avem colecționari de artă importanți, afirmă Ioana Ciocan, și asistăm la o perioadă în care preferințele colecționarilor de artă se transformă. Chiar dacă eșalonul artiștilor de patrimoniu, de importanță națională (Grigorescu, Luchian, Tonitza etc.) continuă să reprezinte o investiție constantă. „Avem tot mai multe dovezi ale interesului crescut pentru arta postbelică, contemporană și supercontemporană (2008-prezent). De exemplu, în 2016, casa de licitații Artmark a înregistrat vânzări totale de artă postbelică și contemporană care au ajuns la aproximativ 900.000 de euro. O creștere spectaculoasă, dacă este să ne raportăm la piața regională de artă contemporană. Încep să se formeze noi generații de colecționari care reiau tradiția investiției în artă care a avut de suferit în perioada comunistă. Această nouă generație de colecționari tineri îi descoperă pe marii maeștri români – Aman, Luchian, Tonitza – și achiziționează și artă super contemporană românească – Arantxa Etcheverria, Răzvan Boar, Șerban Savu. Inclusiv colecționari care descoperă că pot achiziționa o lucrare și cu câteva sute sau mii de euro și că nu trebuie să ai în conturi milioane de euro pentru a colecționa artă”.

Se vorbeste tot mai des de înlocuirea oamenilor cu roboți în cele mai multe domenii. Am întrebat-o pe Ioana Ciocan dacă este și arta „amenințată” de inteligența artificială?
„Din contră, cred că tehnologia va facilita accesul a cât mai mulți oameni la artă. Iar artiștii contemporani se folosesc de noile medii pentru a crea opere interactive, participative. Preferatele mele sunt instalațiile care folosec realiatea virtuală”.

*** foto: Cristian Rusu & Șerban Savu, Reenactment. A Reconstruction for the Past, 2016