Terapia cu delfini, o cale de vindecare pentru copiii cu nevoi speciale

Ce presupune delfinoterapia ?

Ideea acestui proiect a plecat de la o certitudine: un număr de 15 studii ştiinţifice dezvoltate de-a lungul timpului au evidenţiat beneficiile delfinoterapiei asupra copiilor cu nevoi speciale. De aceea, delfinii implicaţi în aceste programe de terapie reuşesc să se bucure de întâlnirea cu aceşti copii.

Mai mult, se întâmplă adesea ca delfinii să încerce să se acomodeze cu problemele fiecărui copil în parte, abordând în mod spontan un anumit comportament.
Comportamentele principale în care au fost demonstrate îmbunătăţiri sunt: comunicarea verbala şi nonverbală, interacţiunea sociala, reducerea deficitului de atenţie, eliminarea stereotipiilor şi reducerea comportamentelor negative.

La copiii nonverbali, de exemplu, s-au obţinut rezultate remarcabile prin emiterea de vocalize, onomatopee şi asocierea acestora cu anumite mişcări. Statistica spune că după aproximativ 10 şedinţe, 50% dintre copii care nu au vorbit niciodată încep să emită primele sunete funcţionale atribuite unor acţiuni sau obiecte. Aşadar, delfinoterapia stimulează reacţia copilului la mediu, stimulează interesul spontan spre interacţiune. Delfinii simt o deficienţă la copilul cu care lucrează, deoarece îşi pot folosi sonarul biologic extrem de precis pentru a analiza corpurile umane şi de a sesiza deficienţele.
Aceste mamifere pot accepta necondiţionat orice participant, având în vedere că sunt catalizatori ce stimulează nivelul de joacă şi emoţional al participanţilor în cadrul terapiei.

Cum a pornit proiectul

Adrian Gemănaru este un psiholog de 39 de ani din Constanţa a luat decizia de a se ocupa de delfinoterapie în urma unor discuţii avute cu părinţii copiilor care făceau terapie cu delifini în afara ţării. “La inceput lucrurile pareau extrem de simple. Existau trei delfini, un bazin acoperit si noua luni pe an de extrasezon unde nu se intampla nimic la Delfinariul Constanta. Lipsea doar un psiholog specializat pe aceasta terapie. Din resurse personale mi-am sustinut financiar trainingul in strainatate si am obtinut acreditarea internationala la singurul institut recunoscut din Uniunea Europeana pe acest tip de interventie”, ne-a povestit psihologul.

Adaptarea într-o ţară străină nu a fost tocmai uşoară, recunoaşte el. Pentru cursurile de delfinoterapie şi-a lăsat familia şi toate proiectele începute în România. Acolo a fost apreciat pentru munca sa datorită experienţei în interacţiunea cu copiii.

„Pentru ceilaţi terapeuţi cu experienţă terapia începea şi se termina în bazin. Abordarea mea însă a fost total diferită. Veneam mereu primul la bazin, stăteam cu familia de vorbă, mă interesam în cele mai mici amănunte de diagnostic . Am ajuns şi de poveste deoarece eram singurul terapeut ce nu lăsam familia să îmbrace copilul în costum de neopren. O făceam personal. Era logic deoarece eram singurul care ştia cu adevărat ce simte copilul în bazin. Eram singurul psiholog şi toate familiile doreau să lucreze cu mine”, spune Adrian Gemănaru.

Reacţia comunităţii

Până în 2012 când a semnat un protocol de colaborare cu Delfinariul din Constanţa, nimeni nu credea că e posibil ca în România să fie posibilă terapia cu delfini pentru copiii cu dizabilitati. Psihologul s-a lovit de tot felul de piedici. Autorităţile locale nu doreau să se implice, dar nici angajaţii delifinariului nu voiau să fie deranjaţi în cele nouă luni din extrasezon.
Proiectul a avut succes încă de la lansare, majoritatea ţărilor din Europa au trimis solicitări. Adrian Gemănaru a şi iniţiat o petiţie online în care a solicitat sprijin pentru a demonstra ca şi în ţara noastră se pot dezvolta proiecte importante.
„Singurul meu regret este acela că organizaţiile ce au în vedere recuperarea copiilor cu dizabilităţi nu au venit alături de mine în acest proiect. Din păcate nu există o legătură în acest sens. Fiecare îşi urmăreşte propriile proiecte şi atât”, crede psihologul.

Costul delfinoterapiei

Pentru că este un proiecte de suflet, Adrian Gemănaru este dispus să lucreze gratuit în terapia cu delfini. El doreşte să dea un exemplu autorităţilor locale, prin care să le demonstreze că accepă să lucreză voluntar în condiţiile în care în străinătate costurile totale pentru o intervenţie de 10 zile ajunge şi la 7000 de euro.

Psihologul consideră că Delfinariului din Constanţa ar trebui să aibă o poziţie identică cu a sa deoarece este o instituţie publică subvenţionată de la bugetul judeţean şi nu este o societate comercială care urmăreşte obţinerea unui profit.
Autorităţile nu consideră terapia cu delfini ca fiind o urgenţă medicală, deşi este una dintre cele mai apreciate terapii recunoscute la nivel internaţional în recuperarea unui copil cu nevoi speciale. „Deşi conducerea delfinariului cunoaşte foarte bine că achiziţia unui delfin nu poate fi realizată de către o organizaţie non profit, îmi recomandă să-mi cumpăr un delfin pentru a face delfinoterapie. Dorinţa mea este să aducem în discuţie posibilitatea de recuperare a copiilor cu dizabilităţi cu ajutorul delfinilor şi nu partea de distracţie cu aceştia.”

Terapia canină

Psihologul este specializat şi în terapia canină, el obţinând certificarea şi recunoaşterea de a lucra alături de Sunny “psihologul-asistent”, un golden retriever de opt ani, care a lucrat în patru centre destinate copiilor cu tulburări neuropsihice din Ungaria și România și care este special antrenat pentru astfel de terapii.
Sunny este iubită de către toţi copiii şi de multe ori preferă să renunţe la recompensa alimentara pentru câteva mângăieri venite din partea copiilor.

“Pe tot timpul activității terapeutice, copilul este nevoit să-și păstreze atenția concentrată pe câine, iar activitatea de aportare este un exemplu de acțiune terapeutică, deoarece implică o apropiere ușor de realizat pentru ambele părți și îl învață pe copil să-și exprime sentimentele. Există un întreg ritual de intimitate între copil și câine în momentul în care copilul acordă recompensa reprezentată de hrana câinelui. În momentul acela totul se oprește în loc, există numai copilul și câinele, sunt extrem de atenți unul la altul. Și-au creat o realitate numai a lor din care nu pot fi întrerupți, iar acea formă de comunicare și relaționare induce încredere în sine, responsabilitate și chiar spirit de echipă.” Rezultatele sunt vizibile.

Sistemul de sănătate în relaţia cu copiii cu autism

Sumele de bani ce se cheltuie în acest moment în România pentru recuperarea copiilor cu tulburări neuropsihice sunt realizate ineficient, consideră psihologul. „În viziunea mea externalizarea serviciilor către furnizori privaţi de servicii sociale cu standarde clare şi evaluari periodice, poate însemna o variantă optimă de ieşire dintr-un sistem învechit în care aproape zilnic luăm la cunoştinţă despre copii abuzaţi în diverse centre aflate în grija statului român.”

În lucrul cu persoanele cu dizabilităţi şi familiile acestora, Adrian Gemănaru aduce în permanenţă elemente de noutate, iar munca sa este răsplătită. În anul 2015 a fost nominalizat pentru activitatea sa la World Autism Festival în Canada, Vancouver, pentru o terapie inovativă denumită “Covorul senzorial”, o terapie la care a lucrat timp de un an de zile şi care acţionează la nivelul inconştientului copilului şi urmăreşte percepţia de către acesta a propriului corp. Mulţi dintre copiii diagnosticaţi cu autism merg pe vârfuri sau nu au un echilibru corporal în conformitate cu segmentul lor de vârstă. Terapia urmăreşte realizarea unei legături între copil şi mediul înconjurător fără o intervenţie directă din partea terapeutului, acesta are mai mult un rol de prompt sau sprijin.

Până în momentul de faţă există un singur covor senzorial şi este folosit in terapia copiilor din cadrul Asociaţiei Centrul de Autism Marea Neagră. Secretele terapiei nu constau doar în realizarea covoarelor senzoriale. Principalele aspecte pe care le are de desprins terapeutul sunt legate de învăţarea diferitelor tipuri de masaje ce sunt aplicate copilului pentru stimulare.

Planuri

Psihologul aleargă, împreună cu o echipă de 100 de persoane, la competiţii sportive câte 10 km, 21 km sau 42 km pentru a promova proiectele sale terapeutice şi pentru a trage un semnal de alarmă asupra nevoii de activităţi terapeutice pentru copii cu autism, terapii care reduc stările de agitație și agresivitate.

În 2015 a alergat într-un ultramaraton de 64 km. Lunile de pregătire şi antrenament pentru cursă au fost solicitante pentru că trebuia să se împartă între activităţile curente şi alergare. A avut nopţi când se trezea la 2 dimineaţa şi alerga până ce oraşul începea să prindă viaţă. A avut şi nopţi în care se gândea serios să se retragă din cursă. A ales însă calea dificilă şi a participat la maraton.
Îi plac provocările, aşă că în 2016 va alerga la o cursă de 100 km şi va cauta permanent soluţii pentru a îmbunătăţi stărea copiilor cu dizabilităţi.