Triumf romanesc la Geneva – Mircea Tudor, Presedinte MB Telecom

Ati obtinut Marele premiu la Salonul de inventica de la Geneva. In ce moment al carierei dv. vine aceasta recunoastere?

Vine dupa o perioada de patru ani dedicata strict acestui proiect si dupa zece ani de investitii in cercetare si proiectare. Recunoasterea nivelului tehnologic si inventiv reprezentat de ROBOSCAN reprezinta o confirmare de etapa. Mai avem multe de facut si in domeniul scanarii cu radiatii, si in domeniul echipamentelor de expertiza criminalistica pe documente, si al echipamentelor pentru ingineria traficului rutier.

Aveam insa nevoie de aceasta confirmare a comunitatii stiintifice internationale pentru a valida ceea ce am facut pana acum si a stimula ceea ce vom face de acum incolo.

Aveti vocatie de inventator?

Se pare ca da, de vreme ce sunt autorul moral si coautorul tehnologic a zece inventii, toate cu caracter aplicativ. Cel mai probabil, mi-am descoperit vocatia in 1987, cand am realizat primul sistem care obiectiva efectul Kirlian printr-un ecran electrostatic transparent. Aceasta realizare la care am colaborat cu medicul psihiatru Adrian Voicicovschi nu a ajuns o inventie in sensul propriu, fiindca desi caracterul ei de noutate era evident, nu am aplicat la OSIM pentru brevet.

Nu cumva v-ati descoperit vocatia mai demult, pe vremea cand erati copil?

Cand eram copil faceam "instalatii hidrotehnice". Fiindca locuiam la tara, intr-un sat unde nu erau trotuare, asfalt sau drumuri pietruite, faceam fel de fel de "baraje", "ecluze" si "lucrari" din pamant si asteptam ploile ca sa vedem cum curge apa prin sistemul pe care il facusem noi, copiii. Totul spre disperarea parintilor, pentru ca uneori mutam metri cubi de pamant pentru treaba asta. Era o forma de a ma manifesta inventiv, cot la cot cu copiii cu care am crescut. Poate doar mai tarziu, cand eram la Liceul de Electronica, s-a nascut pasiunea reala pentru a nascoci ceva. Neavand acces la echipamente industriale, mi le faceam singur. De exemplu, sa te apuci sa faci singur un osciloscop la 15 ani e o intreprindere destul de aventuroasa. L-am facut si l-am folosit mult timp dupa aceea pentru a diagnostica alte echipamente electronice pe care le reparam. Aceasta este, practic, originea gustului meu pentru cercetare.

Vorbim despre o abilitate innascuta, mostenita din familie sau de o competenta dobandita in timp?

Nu este innascuta, s-a format in timp. E adevarat ca, filozofic vorbind, eu sunt de parere ca fiecare dintre noi este mai degraba produsul unei determinari externe decat al autodeterminarii. In ceea ce priveste calitatea de inventator, cred ca ea se datoreaza mai mult unei determinari profesionale. Eu nu accept ideea unor granite ferme intre disciplinele profesionale. Formatia mea initiala este de electronist, dar am simtit nevoia sa aprofundez actionarile hidraulice si pneumatice, structurile de rezistenta, automatizarile industriale si alte domenii conexe. Aceasta platforma de pregatire profesionala a fost mediul in care s-a dezvoltat gustul pentru inventica. Imi amintesc ca inainte de '89, pe vremea cand lucram la Centrala Constructiilor Cai Ferate (CCCF), aveam responsabilitatea mentinerii in functiune a unui parc de utilaje speciale pentru constructii, importate din Occident. Cum nu aveam acces la piesele de schimb originale, trebuia in mod sistematic sa imaginez solutii alternative, astfel ca traiam permanent cu… nelinistea cautarii. Aceasta neliniste poate fi exprimata plastic in urmatorul fel: "daca ceva merge, il desfac sa vad de ce merge, iar daca nu merge, il desfac sa vad de ce nu merge". Cu alte cuvinte, nu exista varianta in care curiozitatea sa nu ma impinga sa patrund in intimitatea unui proces tehnologic.

Ce s-a schimbat fundamental in modul de lucru din primii dv. ani de activitate si cel de acum?

In primul rand, s-a schimbat fundamental accesul la informatie… Atunci, abia daca "furam" cate o informatie de pe unde apucam. Acum, internetul este un rezervor urias de informatii foarte utile. Apoi, am dobandit libertatea de a-mi pune in practica ideile si gandurile. Si, nu in ultimul rand, s-a schimbat modelul social, care acum permite o afirmare a capacitatii personale in masura in care ai idei valoroase si esti consecvent in demonstrarea lor. E adevarat ca nu este nici simplu, nici usor. Au fost si multe momente grele, descurajante, uneori la limita rezistentei morale sau financiare, dar am reusit sa trec peste ele.

Cum s-a lucrat la acest proiect si pentru cat timp?

Am inceput acest proiect in anul 2004 si finalizarea lui a fost cumva intarziata de un gol de finantare in anii 2006-2007, perioada in care am alimentat cercetarea din credite, la limita expunerii bancare. Data fiind amploarea si caracterul de noutate nu doar in concept, ci si in multele solutii tehnice pe care le inglobeaza, produsul este rezultatul unui proiect de echipa, la care au participat in medie 15 specialisti din diferite domenii de activitate, fiecare avand responsabilitatea de a dezvolta module functionale, care la sfarsit au fost asamblate in produsul finit, functional.

E prima dv. participare la un concurs de acest gen?

E prima participare la un concurs de inventica. Salonul Inventiilor de la Geneva este o competitie internationala, la startul careia ne-am aliniat langa alte aproape o mie de inventii apartinand celor peste 700 de inventatori din toata lumea. Am concurat cu acestia si am castigat fara echivoc si la mare distanta.

Cui ati telefonat in tara la aflarea vestii? Ce le-ati spus?

Evident ca mi-am sunat familia si am spus: "Am luat marele premiu cu votul unanim al juriului si cu felicitari". La care, fiica mea cea mica ce credeti c-a raspuns: "Da, tati, stiam eu ca o sa luati marele premiu".

A fost ceva ce v-a impresionat dintre inventiile prezentate anul acesta in cadrul Salonului?

Da, m-a impresionat o inventie care, la prima vedere, parea o bucata de sarma intr-o punguta de plastic, ceva in genul unui ac de cusut abia vizibil. Prezentat de o firma mica din Ungaria, obiectul era, de fapt, un material superconductor la minus 25 de grade… Daca aceasta inventie va fi confirmata tehnologic, va genera o revolutie greu de imaginat in tot ceea ce inseamna energie. Ar deschide portile stocarii masive de energie, pentru care in momentul de fata nu exista o solutie economica. Din pacate pentru ei, neavand un marketing pe masura ideii prezentate, nu au reusit sa convinga.

Au existat si alte proiecte derulate de MB Telecom in paralel?

Fara indoiala. In toata aceasta perioada a trebuit sa supravietuim din ceva. In portofoliul de inventii al MB Telecom, firma pe care o conduc, se afla 10 inventii si cam tot atatea aplicatii software de mare complexitate inregistrate la ORDA, la care se adauga si alte proiecte, care desi nu au un caracter inventiv, au o componenta puternica de proiectare si dezvoltare tehnologica. Aceste tipuri de activitati ne califica drept "technology intensive" dupa terminologia consacrata in domeniul cercetarii la nivelul Uniunii Europene.

Cum ati descrie cel mai bine echipa de cercetatori implicata?

Tanara, dinamica. Flexibila. Creatoare. Toti acesti specialisti, "copii", au o medie de varsta de sub 30 de ani si provin din scolile romanesti. Deschid o paranteza aici pentru a afirma ca in Europa nu exista alt producator de tehnologii de scanare cu raze gama, ci doar un singur producator de tehnologii de scanare cu acceleratoare liniare.

Avand in vedere ca activam intr-un domeniu extrem de ingust si inalt specializat, practic o nisa invizibila atat pentru marele public, cat si pentru sistemele de invatamant, nu exista nici o unitate de invatamant in intreaga Europa care sa pregateasca specialisti in domeniu. Cei mai multi dintre membrii echipei de cercetatori s-au angajat la noi inca din anii de inceput ai studiilor universitare si s-au format ca specialisti in domeniu in interiorul firmei.

Care era numitorul comun al acestei echipe, factorul care i-a motivat?

Provocarea profesionala. Nu ma voi substitui judecatii si aprecierilor lor, dar banuiesc ca cea mai stimulanta forma de motivare este perceptia clara ca fac parte dintr-un colectiv performant, creator de tehnologii noi si faptul ca li se recunosc meritele. Sunt nominalizati pe brevetele de inventie internationale si i-am propus pe toti pentru a fi decorati de Presedintia Romaniei. Cred ca fiecare dintre ei gaseste aici satisfactii profesionale importante pentru un inceput de cariera.

Care a fost rolul dv. in managementul acestui proiect?

Eu am fost autorul moral al inventiei, catalizatorul si cel care a supervizat asamblarea modulelor functionale in aplicatia finala, asa cum se regaseste ea ca produs comercial. Am impartasit din experienta mea profesionala, am definit solutii concrete la diverse probleme de natura tehnica si, evident, am asigurat atat managementul financiar al proiectului, cat si coordonarea strategiilor de marketing si promovare. Pe de alta parte, am incercat si cred ca am reusit sa creez o atmosfera de familie in cadrul echipei…

Ce rol si-a asumat in acest caz, partenerul dv. de business, Costel Sima?

Costel este mana mea dreapta. Avand in vedere ca eu calatoresc destul de mult si ca in timpul calatoriilor mi-ar fi fost greu sa supervizez eficient evolutia proiectului, el a fost cel care a coordonat permanent derularea lui. De altfel, am fost colegi de liceu. De putin timp, am cooptat in echipa noastra de cercetare un alt fost coleg de liceu, Ovidiu Popovici, care s-a intors in Romania, dupa o cariera stralucita de opt ani in Japonia, in domeniul cercetarii in robotica.

N-am castiga noi, romanii, mai mult daca activitatea de cercetare si dezvoltare s-ar muta "cu arme si munitii" in sectorul privat?

Sunt adeptul convins al eficientei cercetarii private aplicative, fara a nega rolul cercetarii fundamentale, academice. Cred, de asemenea, ca este o greseala de principiu finantarea publica 100% a cercetarii… Acolo unde nu se investesc fonduri proprii nu exista sanse prea mari pentru reusita, dupa principiul potrivit caruia nimeni nu isi risca banii proprii in proiecte neviabile. Dar solutia de a degreva complet statul de efortul asta ar fi paguboasa, pentru ca ne-am crea un handicap fata de concurentii nostri, puternic sustinuti de statele in care activeaza. Doi dintre acestia sunt in SUA. Pe baza realizarilor anterioare, fiecare primeste de la Departamentul de Stat cate 25 de milioane de dolari anual, grant pentru cercetare. In momentul de fata sunt sase producatori in toata lumea care au reusit sa dezvolte o tehnologie de o asemenea complexitate, pana la maturitatea comerciala. Mai exista si universitati, dar ele se afla in zona cercetarii experimentale si nu au reusit sa produca si sa vanda un produs, ca rezultat al cercetarii lor.

Revenind la producatori, unul dintre ei este un concurent din China. Cel mai probabil o firma de stat, care lucreaza in parteneriat cu o universitate, iar resursele lor de cercetare sunt uriase, sprijinul lor venind din partea statului. De altfel, statul chinez, pana la nivel de presedinte, se implica in promovarea produsului, pe plan international. Solutia ideala ar fi ca eforturile de finantare ale statului sa fie directionate cel putin in proportie de 50% catre sectorul privat. Nu neg aportul esential al cercetarii fundamentale academice in evolutia societatii. Dar in Romania se pune accentul pe cercetarea academica, neglijandu-se cercetarea aplicativa directa provenita din entitatile private, mici si mijlocii. Si, atata timp cat in cercetarea romaneasca se puncteaza titlurile academice si mai putin performantele reale, suntem supusi riscului de a aloca resursele publice prioritar catre o zona, unde de cele mai multe ori exista o fractura fata de economia reala.

Ce asteptari aveti de la acest prototip?

In primul rand, nu mai este un prototip, ci un produs de serie, de la care astept o frumoasa cariera internationala. La sfarsitul anului trecut, noi am avut un contract prin care am vandut acest produs, fapt care "s-a punctat" serios la Geneva. Conform regulamentului, am fi putut sa participam cu ROBOSCAN la Salon din momentul in care am depus cererea de brevet, iar asta se intampla in 2004. De atunci dateaza conceptul si ideea, pe care am avut grija sa le protejam printr-o cerere de brevet, nationala si internationala. Am fi putut, deci, sa ne prezentam inca de pe atunci cu ROBOSCAN, dar noi am avut rabdare, astfel incat sa nu iesim in public doar cu o idee, doar cu un concept si cu niste desene, ci ne-am dus cu un produs de serie. A fost esential in adjudecarea marelui premiu. Sper ca, de acum incolo, produsul nostru sa dea fiori reci celor cinci concurenti de pe piata internationala si sa se afirme ca un brand national romanesc de succes.

In ce domenii si-ar putea gasi aplicatia scanerul?

ROBOSCAN isi gaseste aplicabilitate in special in controlul vamal neintruziv, in securizarea aeroporturilor, a porturilor, a bazelor militare si a tuturor zonelor de securitate accesate de autovehicule. Produsul este strategic prin aplicabilitate, prin gradul inalt de tehnologie implicat, prin potentialul urias de export. Romania l-ar putea exploata foarte eficient pe plan international daca in acest demers s-ar implica si ministerele potential beneficiare.

Nu e convenabil tocmai faptul ca sunteti independenti, fiindca, iata, puteti vinde oricui fara nici un fel de constrangeri?

Fara indoiala ca independenta are atuurile ei, dar in piata sistemelor de scanare radioactiva opereaza si alti factori in afara de performanta, cerere si oferta. Este o piata de lobby. Spre exemplu, in 2004, am participat la o licitatie in Romania, la care am concurat cu producatorul chinez despre care vorbeam. Noi am oferit o tehnologie net superioara, la un pret mai mic. Insa lobby-ul facut de statul chinez a fost atat de puternic incat Guvernul de atunci al Romaniei a decis sa acorde contractul chinezilor.

Eu ma astept ca acum sa va sune cineva de peste Ocean si sa va intrebe daca nu vreti sa vindeti.

Ne-au si sunat. Si inainte de a participa la Geneva am fost in atentia unui consortiu canadiano-israelian. De cand am revenit in tara, corespondam cu firme din SUA, din Grecia, din Franta, potential interesate de tehnologia noastra. Exista interes sub toate aspectele comerciale: de a cumpara produsul, de acces si transfer de tehnologie sub licenta si chiar de a cumpara firma, inclusiv proprietatea intelectuala detinuta.

Ce le spuneti celor asemenea dumneavoastra care se ciocnesc de atatea bariere incat sunt pe punctul de a se descuraja?

Mesajul meu este: consecventa si perseverenta. Fiecare sa lupte pana in panzele albe pentru ideea lui, pentru ca exista intotdeauna o sansa. Ea nu dispare, doar se ascunde. E un joc de-a v-ati ascunselea intre idee si sansa ei. Noi am urmarit-o cu consecventa. Am trecut prin incercari dure, care ne-au adus aproape de pragul falimentului. Am avut goluri de finantare timp de doi ani, care poate ar fi descurajat pe multi altii. N-am oprit proiectul de cercetare, am continuat sa finantam din credite si ipoteci si, pana la urma, am reusit.

Ar fi legal posibil ca firma pe care o conduceti sa fie scutita de impozitul pe profit in cazul in care s-ar angaja sa continuie reinvestirea in activitatea de cercetare?

Un asemenea tratament nu este posibil si nici nu am solicita un "culoar protejat" in economia romaneasca. In schimb, suntem indreptatiti sa solicitam accesarea resurselor financiare publice pentru cercetare, atata timp cat am dovedit ca putem genera performante remarcabile pe plan mondial. De asemenea, ne-am bucura daca autoritatile romane ne-ar acorda si noua sprijin logistic, macar pe jumatate fata de suportul pe care il primesc, fara exceptie, toti concurentii nostri de la guvernele lor. O asemenea abordare ar fi justificata si de imaginea de tara furnizoare de tehnologii inalte si de caracterul strategic al produsului.

Ce gen de sacrificii sau renuntari v-ati vazut nevoit sa faceti de-a lungul anilor ca sa va puteti bucura astazi de un astfel de moment de succes?

Cel mai important sacrificiu este timpul rapit familiei si alocat cautarilor profesionale, sacrificiu greu de cuantificat si compensat doar de bucuria comuna a tuturor membrilor familiei de a fi reusit.

Asadar lor le datorati recunostinta dv. pentru sustinere si intelegere?

Da, pentru intelegerea si acceptarea sacrificiilor. Dar datorez recunostinta si colegilor mei care au contribuit decisiv prin eforturile lor la reusita acestui proiect.