Andreea Roșca: Companiile prețuiesc la angajați altceva decât până acum (VI)
Despre felul în care muncesc românii se vorbește mai mult la extreme. Fie în registrul derizoriu al bancurilor cu Dorel, fie legitimând cultul muncii de mântuială ori al lenei din folclorul comunist „timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim“. Sau, și mai trist, al fușerelii descurcărețe care inundă rețelele sociale.
Cum am ajuns de la asumarea cinstită a muncii din proverbele „Munca e brățară de aur“ și „Ai carte, ai parte“ la „Lasă, că merge și așa!“? Dar, mai ales, ce se află între cele două extreme ale felului în care românii muncesc? Ce îi (de)motivează, ce îi face să caute altceva, ce îi trimite pe alte meleaguri, ce îi aduce înapoi?
Între burnout și cut-off, cele două polarități care trezesc mereu interesul, vrem să dezbatem care sunt problemele cu care se confruntă angajatorii și angajații din România, cum facem saltul de la angajat la antreprenor, cum integrăm mentalitățile generațiilor care se întâlnesc acum în piața muncii, cum își recalibrează organizațiile politica de resurse umane și cum se transformă pentru a face parte din economia digitală.
Am invitat sociologi, psihologi, antreprenori, manageri, jurnaliști cu care să dezbatem felul în care comunismul a amprentat atitudinea față de muncă a românilor și de ce românii care lucrează în străinătate se aliniază mult mai ușor la normele și regulile de acolo, în timp ce în țară există tendința de a eluda cât mai mult sistemul.
Am pornit de la câteva sondaje care dezbat noile fenomene sociale legate de migrația forței de muncă, criza acută de forță de muncă, timpul mediu petrecut la job, munca la distanță și felul în care echilibrăm timpul liber cu cel dedicat profesiei.
Al șaselea invitat din această serie este Andreea Roșca – scriitor, antreprenor, coautor al cărții „Cei care schimbă jocul“, singura carte românească despre cum gândesc și acționează antreprenorii, și fondator al proiectului de interviuri The Vast&The Curious.
Nu știu câți dintre voi, cei care citiți, sunteți pe cale de a dezvolta o aplicație. Sau câți dintre voi lucrați, part-time sau nu, ca șoferi de Uber sau Taxify. Am prieteni buni – și am cunoscut în ultimul timp o groază de oameni – care sunt manageri de social media.
Acestea sunt, putem spune, ocupații și meserii ca oricare altele. Nimic foarte interesant. Dar acum zece ani niciuna dintre ele nu exista, iar schimbarea se accelerează: 85% dintre meseriile care vor exista în 2030 nu s-au inventat încă.
Această accelerare înseamnă, pentru noi, oamenii, un singur lucru: oricât de incomod ar fi, vom fi obligați să învățăm și să ne adaptăm unei lumi dominate de din ce în ce mai multă incertitudine.
Am fost crescuți și educați într-o logică inventată de nevoile unei alte epoci. Era industrială a secolului al XX-lea însemna, pentru marea noastră majoritate, un par-curs previzibil de 16-17 ani de educație, urmați de 40 de ani de carieră într-o industrie sau chiar într-o singură companie. Simplu. O viață, o meserie, o carieră, o companie, o ierarhie.
Astăzi, nimic din toate acestea nu mai e chiar valabil: viața organizațiilor s-a redus la 15 ani sau chiar mai puțin, sistemele clasice de management, bazate pe comandă și control, se dezagregă și fiecare dintre noi se poate aștepta să aibă mai multe cariere într-o viață de om, mult dincolo de vârsta de pensionare.
Pionieri, coloniști, antreprenori
În procesul de a explora și a stăpâni necunoscutul, au existat mereu două cicluri clar delimitate: la început, câțiva pionieri se avântă în teritorii noi; apoi, pe măsură ce scade riscul, din ce în ce mai mulți coloniști se stabilesc acolo, până ce o întreagă populație ocupă un teritoriu.
Primii sunt antreprenorii, mânați de curiozitate și nevoia de a descoperi și crea ceva nou. Marea majoritate e formată din coloniști, dar e foarte posibil ca ritmul schimbării să ne forțeze pe toți să devenim oarecum antreprenori.
Florin Talpeș, fondatorul Bitdefender, definește antreprenorii ca fiind oamenii care schimbă cursul lucrurilor, nu neapărat construind o nouă companie, ci chiar asumându-și cărări nebătătorite și punându-și întrebările relevante în viața personală. Felul în care companiile se percep pe ele însele se schimbă și el. Una dintre concluziile relevante ale unui studiu recent al IWG (un grup de administrare de birouri) a descoperit că 60% dintre angajații români lucrează la distanță cel puțin o zi pe săptămână.
„Am intrat în era forței de muncă mobile și flexibile, iar acest fenomen reprezintă o schimbare majoră nu doar pentru România, ci și la nivel global. Foarte curând, conceptul de muncă flexibilă va deveni normalitate“, spune unul dintre autorii studiului.
Iar „mentalitatea“ companiilor nu se schimbă doar în legătură cu programul; se schimbă și în legătură cu ceea ce înseamnă noțiunea de angajare, de la contract de muncă, la muncă pe contract. În viitor, companiile vor înlocui, probabil, ideea de a angaja oameni cu aceea de a rezolva nevoi și probleme cât mai eficient și flexibil: cu freelanceri, cu consultanți sau angajați. În Statele Unite, spre exemplu, se estimează că, în 2020, 40% din forța de muncă va fi compusă din freelanceri.
Acum câteva zile, am vorbit cu o prietenă. Printre altele, mi-a spus că a avut o perioadă mai grea, pentru că i-a plecat unul dintre cei mai buni oameni. Am întrebat-o cum a rezolvat. „Mi-am dat seama că putem automatiza tot ceea ce făcea colega mea“, mi-a spus.
Impactul automatizării asupra muncii noastre e încă greu de estimat exact. Există date care arată că România e mult mai vulnerabilă. Și că unele meserii sunt mult mai „automatizabile“ decât altele: de exemplu, probabilitatea ca jobul unui contabil să fie preluat de un algoritm este de 95%.
Companiile prețuiesc la angajați altceva decât până acum
O mare schimbare vine din interiorul companiilor, care prețuiesc la angajați altceva decât până acum. Vor oameni cu spirit antreprenorial, pe care să îi trimită să exploreze subiecte complexe și să vină cu idei inovatoare, care să-și asume riscuri și să aibă inițiativă.
Acum câțiva ani, când Dan Isai, fondatorul Salad Box (astăzi companie multinațională românească), a început să se gândească la un lanț de fast-food sănătos, și-a trimis echipa să studieze modele și le-a spus un singur lucru: vreau să găsiți o soluție. „În două luni, aveam modelul pentru Pep&Pepper“, spune Dan.
Într-o lume care accelerează, companiile încep să ceară cu totul altceva de la angajații lor. Abilitățile viitorului, așa cum le-a definit World Economic Forum, n-au nimic de-a face cu specializările, ci cu flexibilitatea: creativitate, gândire critică, rezolvarea problemelor complexe, inteligență emoțională și lucrul cu oamenii, capacitatea de a lua decizii.
Cum ne-am putea pregăti pentru această nouă epocă antreprenorială?
Este foarte posibil ca cei care câștigă să fie oamenii care au capacitatea de a face câteva lucruri:
✓ 1. Să învețe rapid. În locul celui mai mare salariu, să aleagă acel cele mai multe oportunități de învățare.
✓ 2. Să caute riscul și să accepte greșelile. „E mai puțin important“, spune Iulian Stanciu, „dacă ne-a ieșit sau nu. Important e ce am învățat din acel lucru“.
✓ 3. Să experimenteze constant. Cu idei noi, cu inițiative inovatoare sau cu alt fel de a face lucrurile.
Citește și:
- Cum mai muncesc românii? (I)
- Marius Bostan: Munca este intrinsec legată de iubirea de aproape, nu de distrugerea aproapelui (II)
- Constantin Gătin: Încerc să fac cât pot din ceea ce am văzut că trebuie făcut (III)
- Mirela Horumba: Munca făcută cu plăcere este, pentru adult, ceea ce jocul este pentru copil (IV)
- Alexandra Cernian: Când pleacă din țară, parcă românii își pun pălăria de respect și tratează lucrurile diferit (V)
Acest articol este preluat din Revista CARIERE (nr. 254/februarie 2019). Pentru detalii legate de abonare, click AICI!