Dilema absolvenților de universități. În țară sau în afară?

Doamna profesoară a însoțit un grup de 24 de studenți la Inginerie Alimentară, care au bătut drumul cu trenul până în sudul țării, pentru a vizita fabrici din industria alimentară și a alcoolului din Ploiești și București, unde aceștia ar putea să lucreze după absolvirea celor patru ani de facultate.

Prima oprire a fost la Alexandrion Grup, la distileriile din Pleașa, comuna Bucov. Urmau vizite la fabricile Bergenbeer și Coca-Cola din Ploiești, Tuborg și Vel Pitar din București și la Institutul de Studii Alimentare (unde studenții pot să vadă cum se lucrează în cercetare).

La Bucov-Pleașa, în Prahova, distileria ar mai avea nevoie de cel puțin 10-15 tineri pe care să-i formeze

„Grupul Alexandrion se implică pentru a putea atrage mai mulți tineri să se angajeze în industria băuturilor. Avem nevoie de specialiști în domeniu și dorim să le arătăm tinerilor care ar fi oportunitățile într-o distilerie ca cea pe care noi o avem în comuna prahoveană Bucov, județul Prahova. La nivel de fabrică am avea nevoie de 10-15 persoane calificate, pe toate etapele fluxului de producție: recepție marfă, procesare materie primă, producție, îmbuteliere, tehnic, distilare. Eu zic că la Alexandrion e un început interesant pentru un inginer chimist” spune Radu Petrache, manager întreținere, de profesie inginer, care răspunde de activitatea tehnică operațională a distileriei.

Dar vin studenții pregătiți de pe băncile școlii? Radu Petrache consideră că situația diferă de la caz la caz iar vina este împărțită. „O parte din vină o poartă clar și sistemul nostru de învățământ: modul de predare, lista de materii, profesorii în sine”.

Dilema absolvenților. În țară sau în afară?

Mai sunt câteva luni până la încheierea anului școlar iar studenții din ultimul an de facultate își fac planuri de carieră: „în țară? sau în afară?” este întrebarea care circulă pe buzele tuturor absolvenților în vremurile acestea. Am stat de vorbă cu câțiva dintre studenții la Facultatea de Inginerie Alimentară, Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava care au însoțit-o pe doamna profesoară Dabija în vizita la fabricile din Ploiești și București. 250 de studenți absolvă anual această facultate dar cât de căutați sunt ei pe piața muncii?
***
Ingineria Produselor Alimentare formează ingineri în industria alimentară sau cea frigorifică, expert ingineri sau referenţi de specialitate în industria alimentară. Câți dintre ei își găsesc un loc de muncă?
„A început să fie cerută această profesie, dar mulți dintre ei din păcate, vor acolo în zonă, lângă părinți, în Botoșani, Suceava, unde nu sunt multe oportunități, de aceea, încerc să-i scot de acolo.
Mulți sunt reticenți și refuză să vadă și alte posibilități cum ar fi Timișoara sau Ploiești. Foarte puțini au acest curaj de a pleca. Și de multe ori mă dau pe mine ca exemplu, dacă eu la o anumită vârstă m-am mutat dintr-un oraș în altul, dacă atâția români pleacă și au curaj într-o țară necunoscută, de ce nu ar pleca și ei de lângă casă. Nu pot să înțeleg lucrul acesta”, afirmă Adriana Dabija.

Adriana Dabija spune că a reușit cu greu să-i convingă pe studenți să vină să vadă despre ce e vorba. „Nu mai există nici măcar curiozitatea specifică vârstei să vadă măcar ce le oferă angajatorii”.

***
Adriana Dabija este conferențiar univ. doctor inginer la Facultatea de Inginerie Alimentară, Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava. S-a reorientat profesional în învățământ după ce a lucrat în industria alcoolului. A susținut doctoratul la Universitatea Dunărea de Jos din Galați și a ales să meargă să le predea studenților din Suceava. „Am mers în învățământ pe jumătate de salariu” povestește doamna profesoară. La vremea când a făcut alegerea de a merge în învățământ, lucra ca inginer într-o fabrică din industria alcoolului. „Am făcut o alegere bună, pentru că după doi ani fabrica s-a închis, mulți dintre colegiii mei nu și-au mai găsit niciun job, mulți au plecat prin Italia”. Din 2009 s-a mutat la Suceava.

Ce planuri de carieră au studenții

Olga Benderschi- studentă, Facultatea de Inginerie Alimentară, anul IV

• „Nu am avut un scop anume când m-am înscris la inginerie alimentară, doar faptul că îmi plăcea chimia”.
• Planuri de carieră: să-și continue studiile, să urmeze un master în Europa. „Nu neapărat pentru calitatea studiilor ci pentru oportunitățile pe care le-aș avea”.
• A aplicat la o universitate din Franța, urmează să se înscrie și la o universitate din Spania iar ca un plan de rezervă va aplica și la universități din Danemarca.

Dacă nu va fi admisă…are planuri tot să plece, afară. „Probabil o să-mi iau un an liber, timp în care aș vrea să lucrez sau să îmi dezvolt anumite hobby-uri. Am văzut foarte multe oferte de internship în anumite țări în care se oferă cazare și masă. Am mai fost în internship. Mi se pare interesant, promițător.”

Vizita la fabrica din Ploiești Olgăi i se pare inspirațională: „Ne arată că există o șansă și pentru noi, dacă ne dedicăm și muncim, desigur”.

Larisa Leontică: studentă Facultatea de Inginerie Alimentară, anul IV

• Planuri de carieră: să-și continue studiile de master și în paralel să lucreze în domeniu, „pentru a acumula oarecare experiență”.

Consideră că una dintre variantele de a lucra ar putea fi chiar fabrica pe care a vizitat-o unde i-ar plăcea să facă muncă de cercetare în laborator. Afară nu vrea să plece, deocamdată, deși mama sa lucrează în Italia. Spune că nu se simte atrasă de cultura lor, în special de limbă.

George Andrei: student Facultatea de Inginerie Alimentară, anul IV

• „Zona Moldovei este cea mai slab dezvoltată din România, nu e cazul să ne ferim. Inginerii migrează spre vest, în țară sau în afară. Alții profesează în alte domenii. Cei care rămân în Moldova o fac din motive personale, nu profesionale”.

• Planuri de carieră: l-a tentat un master în afară dar în același timp ar vrea să înceapă să lucreze. Oportunități de master: facultăți din Suceava sau online, o variantă ar fi la o facultate din SUA.
• A fost președinte al organizației studențești, a făcut training cu colegii lui și consideră că are abilități de coordonare și public speaking.

A experimentat programul work&travel și a lucrat pe perioada verii în Grecia, ca chelner. „La un interviu, cineva m-a întrebat ce m-a motivat să merg să lucrez ca chelner și le-am spus că mi-am dat seama că am o pasiune deosebită pentru a nu muri de foame și am nevoie de bani. Poate aș accepta să lucrez în România pe o sumă mai mică decât aș primi-o ca și chelner în Anglia, de exemplu, dar intri într-o zonă de confort din care cu greu mai ieși. Mi se pare mai ușor să-ți construiești o carieră dacă ai o afacere proprie”.

Nicolae Rotar: student Facultatea de Inginerie Alimentară, anul IV

• „Masterul nu e ceva wow, dar slefuiește ceea ce ai învățat anterior și valoarea ta ca inginer crește. Suceava nu-i pregătită pentru dezvoltare tehnologică și dat fiind faptul că zunt zone unde există industrie dar nu au forță de muncă, aici tind să vin să îndrept lucrul acesta cu aportul meu”.

• Planuri de carieră: nu-i place să-și facă planuri dar vrea să urmeze cursuri de master.

Nu vrea să vină în București pentru că îl consideră „un oraș lunecos”. I-ar plăcea să-și găsească un job în orașele Ploiești, Oradea, Brașov.

„Noi studenții avem aceeași bază de informații ca și inginerii. Ceea ce ei au în plus este practica. Nu-mi da salariu mare, dă-mi un salariu bun (nici cel mai mic), dă-mi voie să mă adaptez, să prind aceleași dexterități ca și inginerul pe care-l ai angajat și apoi vei vedea adevărata valoare a mea. Șlefuiește-mă pe parcurs”, este mesajul tânărului Nicolae pentru angajatorii români.
El crede că 2500 de lei net ar fi un salariu pentru care un student ieșit de pe băncile școlii ar rămâne să se angajeze în țară.
***
Studiile arată că numărul tinerilor români care merg în Occident pentru a urma o facultate a crescut cu 20% în 2017 în raport cu anul anterior, potrivit unui studiu recent realizat de Integral Edu. Iar cei mai mulți rămân să lucreze acolo.
Potrivit ultimului raport al ONU, bazat pe datele din 2015, România este, după Siria, o țară măcinată de război, ţara cu cea mai mare rată a migraţiei, înregistrând 3,4 milioane de plecări în ultimii ani, sau 17% din populaţie. România pierde echivalentul unui oraş de 85.000 de locuitori în fiecare an.