Impresii de calatorie
V-ati intrebat insa vreodata cat de deschisi suntem cu adevarat in momentul in care ajungem intr-un oras nou sau cunoastem oameni din culturi diferite de a noastra? Ei bine, nu suntem chiar atat de deschisi pe cat am crede sau am dori. Ne formam impresii despre ceilalti, despre cei diferiti, pe baza unor predispozitii perceptuale. Cu alte cuvinte, suntem vulnerabili unor tendinte firesti ale modului nostru de perceptie, tendinte adanc inradacinate, insa educabile.
Una dintre aceste tendinte este aceea de a ne forma pareri relativ repede despre ceilalti, pe baza primelor impresii, a primelor contacte. Aceasta incredere in indiciile timpurii se numeste “efect de intaietate”, efect ce poate avea un impact durabil asupra impresiilor noastre. Putem ramane la primele impresii mult timp, fara a le mai evalua sau schimba, chiar daca mai primim informatii intre timp. Sau nu. Pentru ca o alta predispozitie perceptuala este “efectul de prospetime”, care deformeaza prin acordarea unei semnificatii necorespunzatoare indiciilor celor mai recente. Adica ultima impresie este cea care conteaza.
Mai mult, primele sau ultimele indicii pe care ne bazam nu primesc importanta egala. Tindem sa ne organizam impresiile in jurul unor trasaturi principale, adica a unor trasaturi pe care noi, cei care observam, le consideram importante. Cu alte cuvinte, vom cataloga pe cineva la prima vedere ca fiind cultivat sau nu daca pentru noi insine aceasta trasatura, nivelul de educatie, are importanta. O trasatura principala foarte comuna, pe baza careia ii evaluam pe cei din jur, este aspectul fizic. Cercetarile arata ca exista o tendinta dominanta ca cei care sunt placuti fizic sa fie apreciati pozitiv si pe alte variabile, cum ar fi profesionalismul, caracterul sau colegialitatea.
Fiecare dintre noi are o teorie personala implicita referitoare la trasaturile de personalitate care se potrivesc unele cu altele. Teorii implicite pe care le folosim invariabil in evaluarea celorlalti si care deformeaza. De exemplu, putem crede despre cineva care vorbeste mult ca este si superficial sau despre cineva care este tacut ca tacerea sa ascunde profunzime.
Un alt mecanism este cel al proiectiei, adica tendinta de a atribui celorlalti propriile ganduri si sentimente. In absenta unor informatii contrare si, uneori, chiar in ciuda acestora, presupunem adesea ca cei pe care ii cunoastem sunt asemenea noua. Uneori, aceasta tendinta se dovedeste a fi eficienta, pentru ca trecutul, pregatirea si interesele similare produc asemanari intre oameni. Alteori, proiectia deformeaza, pentru ca incearca sa transforme in familiar ceea ce e diferit. O cultura diferita de cea europeana, cum ar fi, de pilda, cea americana, poate fi judecata prin comparatie, fara ca acest demers sa fie unul corect sau constructiv. Diferentele pe care un european le poate sesiza usor in cultura americana nu apar dintr-un mecanism gresit, ci dintr-un mecanism altfel.
La fel si stereotipizarea, tendinta de a generaliza referitor la oamenii dintr-o anumita categorie si de a le ignora variabilitatea. Categoriile pe baza carora se pot forma stereotipurile sunt: rasa, varsta, sexul, mediul etnic, clasa sociala, ocupatia etc. Stereotipiile se pot produce pe baza a incredibil de putine informatii. Utilizarea acestora poate fi utila in momentul cand avem de-a face cu situatii ambigue sau necunoscute. Cu alte cuvinte, cunoasterea bazata pe stereotipuri poate fi eficienta si rapida. Insa majoritatea stereotipurilor sunt imprecise, mai ales daca sunt utilizate pentru evaluarea unor indivizi anume. In societatea americana, stereotipurile legate de etnie au fost reglementate si eliminate, oficial. La nivel individual, aceste stereotipuri mai exista, desigur, insa ele nu mai sunt formulate si devin din ce in ce mai putin importante.
In concluzie, perceptiile noastre sunt tributare unor inertii. Incercati ca, atunci cand calatoriti (si nu numai), sa renuntati atat la situatiile stresante sau rutiniere, cat si la obisnuintele perceptive. Deschideti-va sufletul si ochii!