Managementul si arta gradinaritului

Nu gradinarii fac plantele sa creasca. Asta ramane in seama codului genetic al fiecarei plante in parte, gradinarul putand doar sa creeze conditiile cresterii. La fel, managerul nu poate sa-si motiveze in sens propriu oamenii din echipa sa: ratiunea lor de a se misca, de a creste exista, depinde insa in ce directie. Ceea ce poate face managerul este sa creeze mediul pentru dezvoltarea naturala a motivatiei angajatilor sai.

Gradinarul isi cerceteaza in permanenta plantele. Cum mediul de dezvoltare pe care managerul il creeaza trebuie sa fie personalizat, el are nevoie de o comunicare foarte buna cu oamenii sai, trebuie sa-i intrebe care sunt nevoile si problemele lor. Exact la fel cum un bun gradinar testeaza daca pamantul florilor sale are suficienta apa sau daca frunzele lor sunt sanatoase. Gradinarul procedeaza prin mici ajustari, stiind ca nu obtine nici un rezultat daca arunca priviri incruntate sau vorbeste rastit.

Gradinarul isi alege plantele in functie de locatia gradinii. Daca gradina este in plin soare, va alege plantele carora le place soarele. La fel, managerii, cunoscand viziunea si misiunea business-ului in care se afla, vor selecta acei oameni care se acomodeaza cu “traiectoria” companiei.

Gradinarul smulge buruienile din jurul plantelor. In termeni de management, aceste buruieni sunt barfele si atitudinile negative ale angajatilor sai, lucruri care le consuma energia si ii fac mai putin productivi.

In concluzie, managerii ar face bine sa cugete asa cum
gandesc gradinarii daca vor sa creeze conditiile optime dezvoltarii.

www.management-issues.com