Nu e sănătos să muncești mai mult de 30 de ore pe săptămână după vârsta de 40 de ani. Și atunci de ce insistă guvernele cu prelungirea vârstei de pensionare la 70 de ani?

Care sunt argumentele medicale

Persoanele cu vârsta de peste 40 de ani ar trebui să lucreze numai 3 zile pe săptămână, arată un studiu realizat de Institutul din Melbourne, echivalentul a 30 de ore pe săptămână.

Persoanele care lucrează 55 de ore pe săptămână au cel mai mare declin cognitiv comparativ cu cei care nu au un loc de muncă, au fost pensionați sau nu au avut niciodată un job, este concluzia studiului.

Cercetarea a inclus 3.500 de femei și 3.000 de bărbați la vârsta de 40 de ani, a căror performanță de lucru a fost monitorizată. S-a dovedit că persoanele care au lucrat 25 de ore pe săptămână au avut performanțe mai bune decât cei care lucrau 55 de ore.

Testul a măsurat cât de capabili sunt participanții la studiu să citească cuvintele cu voce tare, să potrivească literele și numerele în teste fulger și să recite liste de numere. Autorul acestui studiu, profesorul Colin McKenzie de la Universitatea din Melbourne, spune că atât "cunoașterea" cât și "gândirea" sunt indicatori semnificativi. Testele de citire sunt elementul "cunoștință" al capacității, în timp ce "gândirea" cuprinde raționamentul memoriei, execuției și abstractizării.

În mintea colectivă s-a infiripat ideea că un anumit grad de stimulare intelectuală aduce beneficii funcției cognitive la vârstă înaintată, cum ar fi, de exemplu, cuvintele încrucișate și Sudoku, care păstrează capacitatea creierului la vârstnici, dar stimularea excesivă are efectul opus. Gradul de stimulare intelectuală poate depinde de orele de lucru și poate fi o sabie cu două tăișuri. Pe de o parte, poate menține activitatea creierului, dar, în același timp, orele de lucru îndelungate conduc întotdeauna la oboseală și stres, potențial dăunătoare funcțiilor cognitive.

Profesorul McKenzie consideră că munca cu jumătate de normă poate fi benefică pentru conservarea funcției cerebrale la vârstă mijlocie și înaintată. De aici apare întrebarea, oamenii care își pot permite ar trebui să-și reducă orele de lucru? Profesorul McKenzie a declarat că multe țări intenționează să crească vârsta de pensionare, forțând oamenii să muncească până la vârste mai înaintate.

Oana Botolan, South East Europe Managing Partner, Consulteam Human Capital, spune că practica firmelor de a evita angajarea unor persoane de peste 45 de ani (pentru anumite joburi) este de domeniul trecutului: „Noile condiții de pe piața forței de muncă nu prea mai permit acest lucru, în primul rând pentru că nu mai sunt atât de mulți oameni disponibili și în al doilea rând pentru că vom ieși la pensie la 70 de ani, deci vor fi mulți angajați de această vârstă. Dilema este la fel de complexă sau de falsă precum cea legată de millennials. Deci da, condițiile și “norma” de lucru se vor modifica, vor evolua în mod cert, și acest lucru se va vedea în flexibilizarea joburilor și în includerea angajaților experimentați cât și a celor foarte tineri. Oricum nu avem decât să ne adaptăm la aceste realități, așa că soluțiile apar în fiecare zi”.

Specialistul în resurse umane mai spune că pentru productivitate sau succes și eficiență într-un job sunt și alți factori care contribuie, dincolo de cei medicali. „Ne întoarcem la neuroștiintă și găsim rapid dovezi că abilitățile sociale și cele emoționale rămân foarte bine păstrate odată cu vârsta. Şi se pare că adulții își formează impresii despre alți oameni cu la fel de mult succes și chiar devin mai buni la controlul emoțiilor. Am citit un exemplu, care mi se pare extrem de relevant – deși pentru un dansator capacitatea fizică maximă este în jurul vârstei de 20 de ani, expresivitatea și apogeul frumuseții în carieră apare peste vârsta de 30 de ani. Cam așa și la angajați – cred că nu există nici un dubiu că experiența și exersarea deciziilor o dată cu timpul duce la o performanță fabuloasă, în ciuda procentelor de reducere a capacității de concentrare.”

Ce este declinul cognitiv

Activitatea creierului uman începe să încetinească şi declinul cerebral se instalează după împlinirea vârstei de 24 de ani, potrivit unui studiu realizat recent de cercetătorii de la Universitatea Simon Fraser din Canada. Potrivit acestora, participanţii la studiu ating maximul funcţiilor cognitive înainte de a împlini vârsta de 25 de ani.

Declinul cognitiv este fenomenul prin care creierul nu mai reușeste să lucreze la capacitatea de care era cândva capabil. Nu are legatură cu dizabilitățile cognitive, fiind în general cauzat de îmbătrânirea neuronilor și micșorarea treptată a vitezei funcțiilor cerebrale.

„Este un fenomen ce apare, într-o mai mică sau mai mare măsură, la întreaga populație, fiindcă este în general corelat cu înaintarea în vârstă. Deşi este legat de îmbătrânire, există și cauze externe ce favorizează declinul cognitiv. Dintre aceste elemente ce afectează sănătatea mintală, malnutriția este cea mai răspândită. Când creierul nu primește nutrienții necesari, se observă o scădere a capacității cognitive, iar malnutriția pe o perioadă mai lungă de timp poate duce la o afectare permanentă a creierului. O altă cauză frecventă este reprezentată de consumul cronic de alcool, care determină modificări importante atât morfologice cât și funcționale la nivel cerebral”, explică medicul psihiatru Mihai Bran, co-fondator Atlashelp.net.

Ce se întâmplă cu sistemul nervos după 40 de ani?

Creierul și sistemul nervos reprezintă centrele de control ale întregului organism. Acestea comandă și reglează mișcările, simțurile, gândurile și memoria, dar în același timp ajută la buna funcționare a oganelor, precum inima sau sistemul digestiv. „Odată cu vârsta, creierul și coloana vertebrală pierd un număr de celule, făcând astfel impulsurile nervoase să circule cu o viteză mai scăzută. Simțurile, reflexele și senzațiile se diminuează în intensitate după vârsta de 40 de ani, însă viteza cu care acestea se deteriorează diferă de la un individ la altul. Acest declin nu este neapărat legat de efectele vârstei asupra abilităților cognitive ale persoanei în cauză”, explică medicul psihiatru Mihai Bran.

Deoarece cei mai mulţi dintre noi suntem obligați să continuăm să lucrăm după 40 de ani, îngrijind sănătatea noastră, petrecând o vacanță liniștită și prelungirea perioadelor de pauză devin esențiale.

„Numărul actual de ore de lucru crește semnificativ posibilitatea de a dezvolta diverse afecțiuni, atât fizice cât și psihice, riscurile cele mai mari fiind cele de boli cardiace, respectiv depresie. Reducerea orelor de lucru ar îmbunătăți semnificativ această situație și este categoric o variantă ce ar trebui luată în calcul de firme. Un management eficient poate să mențină productivitatea la același nivel, beneficiind de plusul de concentrare, energie și determinare dat angajaților de către orele în plus de odihnă. Așadar, aplicând această măsură ar duce la angajați cu o stare de sănătate mai bună, deci cu șanse mai mici de a lipsi din motive de sănătate, dar și într-o formă mintală optimă ce le-ar permite să lucreze mai eficient. O altă soluție poate fi reprezentată de introducerea la nivelul organizației a unor programe de asistență de sănătate pentru angajați, atât fizică cât și psihică, care să pună accent pe partea preventivă și mai puțin pe cea reactivă”, susține medicul psihiatru Mihai Bran.

În concluzie, orele îndelungate de lucru și stresul accentuează și mai mult această stare de deteriorare a creierului, care oricum e firească odată cu îmbătrânirea trupului. Și atunci de ce insistă guvernele cu prelungirea vârstei de pensionare la 70 de ani?